Reorganizare administrativă “personalizată”

După ce în urmă cu câteva săptămâni au fost reluate discuţiile legate de o temă mai veche, cea a reorganizării teritoriale, făcute cu scopul îmbunătăţirii absorbţiei fondurilor europene, fiecare formaţiune politică pare să-şi fi dezvoltat o viziune proprie legată de felul în care va arăta viitoarea hartă a României. Aceleaşi opinii diferite se menţin şi pe plan local unde, în funcţie de apartenenţa politică, politicienii sau funcţionarii publici militează pentru modelul administrativ propus de partidul pe care îl reprezintă.

Reorganizare cu „n” variante

În momentul de faţă, se pare că nu mai există nicio formaţiune politică mare din România care să conteste necesitatea reorgani­zării teritoriale administrative a României, prin înfiinţarea unor structuri teritoriale regionale. Însă, se pare, fiecare partid pare să-şi fi promovat un „şablon” propriu, pe care îl promovează şi îl susţine ca fiind cel mai bun, şablon care urmăreşte, evident, interesele şi politicile de partid.

Versiunea P.D.-L. şi, implicit, cea a Guvernului, este cea a reor­ganizării în opt noi judeţe-regiuni, cu capitalele la Cluj-Napoca, Bra­şov, Timişoara, Craiova, Constan­ţa, Iaşi, Ploieşti şi Bucureşti.

Trecerea la opt regiuni, în viziunea P.D.-L., se înscrie în parametrii europeni şi răspunde şi cerinţelor de absorţie a fondurilor europene într-un ritm mult mai ridicat, ducând la o valorificare mult mai eficientă a acestora.

P.D.-L. vrea ca viitoarele ale­geri locale, care vor avea loc în iunie 2012, să se realizeze pe noua formulă administrativ teritorială, însă a lăsat să se înţeleagă că pro­iectul, în forma propusă, nu e bătut în cuie.

U.S.L. a venit cu propriul pro­iect, care propune transformarea celor opt regiuni de dezvoltare în centre ale administraţiei locale, transformarea Senatului într-o ca­meră a puterilor locale şi înfiinţa­rea unor consilii regionale, condu­se de un preşedinte ales. „Preluând acest model, România păstrează unităţile administrative existente şi adaugă un nivel, compatibil cu cel european, regiunea, care are în subordine structuri de orga­ni­zare judeţene şi locale şi la care se opreşte relaţia cu centrul”, se arată în programul U.S.L.

Săptămâna trecută, liderul liberal Crin Antonescu venea cu o nuanţare a acestui proiect, precizând că P.N.L. susţine menţi­nerea actualelor judeţe, pe lângă regiunile care se vor forma în ur­ma reorganizării.„Noi am vorbit în proiectul nostru foarte clar des­pre o organizare pe un anumit ca­­­lendar, cu anumite atribuţii şi cu o anumită logică, în care, după mo­del francez, să spunem, să coexis­te la etajul administrativ judeţele, în continuare, deci cu menţine­rea judeţelor, şi cu înfiinţarea la etajul dezvoltării regionale a regiuni­lor”, declara Crin Antonescu, care milita şi pentru organizarea de referendumuri la nivel judeţean.

În fine, U.D.M.R. şi-a lansat propriul proiect în care urmăreşte vechea problemă a autonomiei zo­nei secuieşti. În acest sens, poli­ticienii maghiari au propus o „ma­croregiune” în zona Ardea­lului care, în viziunea unor reprezen­tanţi ai P.D.-L., „corespunde cu teritoriul obţinut de Budapesta, în 1940, prin Dictatul de la Viena”.

Această versiune de reor­ganizare a inflamat clasa politică, alimentată şi de declaraţia vice­premierul ungar Zsolt Semjen care a declarat : „Este o problemă de viaţă şi de moarte pentru etni­cii maghiari ca regiunea istorică a Ţinutului Secuiesc şi judeţele populate de etnici maghiari să rămână unite. România şi-a asu­mat angajamente internaţionale să nu schimbe forţat harta etni­că”. Declaraţia a fost imediat contrată de premierul Emil Boc, care a precizat că reorganizarea administrativă a României este o chestiune strict internă, care nu priveşte alte state.

Senatorul P.D.-L. Gheorghe David : „Este o soluţie bună”

La nivel teritorial, pă­rerile legate de proiectul de reorganizare administrativă a României sunt diferite, de regulă în funcţie de apar­tenenţa politică.

Senatorul P.D.-L. Gheor­ghe David (foto) consideră proiec­tul, aşa cum a fost formulat de partidul pe care îl repre­zintă, ca fiind reali­zabil şi funcţional, motivând că„mul­te aspecte legate de reorga­nizarea teritorială au fost pre­luate de pe plan euro­pean, de la alte state care au făcut ast­fel de reorganizări”. Recu­noaşte însă că, inclusiv la nivel local, în Timiş, există unele reţineri cauzate de ne­cunoaşterea modelului pro­pus, dar spune că ar trebui să se înţeleagă că multe atribuţii vor fi preluate de Primării, şi că oamenii nu ar trebui să se sperie că vor trebui să mear­gă o dis­tanţă foarte mare la centrul regiunii pentru a-şi rezolva problemele : „Unii nu vor fi nevoiţi în viaţa lor să meargă în acest centru, pen­tru ches­tiuni administrative – toate acestea se vor putea rezolva fie pe plan local, fie în cel mai apropiat oraş – pen­tru că asta se doreşte, des­cen­tralizare”.

În opinia sa, noul model administriv va însemna o simplificare a aparatului de stat şi va duce la o diminuare a costurilor. „Nu în ultimul rând, se va reduce birocraţia, oamenii nu vor mai trebui să se adreseze nu ştiu câtor fo­ruri pentru a-şi rezolva o pro­blemă. În plus – şi acesta e de fapt scopul reorganizării –, pe lângă dezvoltarea teri­torială omogenă, se vor pu­tea derula proiecte mari. Se vor putea atrage finanţări mult mai importante – şi pe acest lucru ar trebui să se pună accentul în perioada următoare. Altfel, am intrat degeaba în U.E.”.

Consilierul judeţean P.N.L. Viorel Coifan : „Nu e necesară reorganizarea pentru atragerea fondurilor europene”

Viziunea Guvernului de reorganizare teritorială nu i se pare viabilă consilierului judeţean P.N.L. Viorel Coi­fan, fost director al Institutului Naţional de Administraţie. Acesta susţine că pe plan european modelele de organi­zare teritorială au urmat cu totul alte criterii şi alte mo­dele decât cele propuse în România : „Pe plan european s-au creat structuri regionale competente. La noi se vrea să existe două nivele – unul comunal şi unul regional, care e de fapt judeţean ex­tins, şi altceva să nu mai existe”.

Din punctul său de ve­de­re, teoria că noua structură administrativ-teritorială ar duce la îmbunătăţirea ab­sorbţiei fondurilor europene este falsă : „Este o tâm­penie. Există deja această regio­nalizare – prin Agenţiile de Dezvoltare Regională, care au scopul de a ajuta buna absorbţie a fondurilor euro­pene, pe programe operaţio­nale regionale. Nu era nevoie de încă o regionalizare admi­nistrativă. U.E. nu impune regionalizarea pentru a acor­da fonduri. Ungaria, de pildă, nu are o organizare regiona­lă şi se descurcă mult mai bine decât România la atrage­rea de fonduri pe programele operaţionale regionale”.

Subprefectul de Timiş, Zoltan Marossy : „Singurul proiect în concordanţă cu cerinţele europene este cel al U.D.M.R.”

Subprefectul de Timiş, Zoltan Marossy, declară că nu crede că proiectul de re­gio­nalizare promovat de Gu­vern va putea fi realizabil. „Din punctul meu de vedere, singurul proiect funda­men­tat în concordanţă cu ce­rinţele europene este cel al U.D.­M.R., însă nu cred că va fi acceptat”.

În ceea ce priveşte îm­bunătăţirea absorbţiei fon­durilor europene în urma re­organizării Zoltan Marossy spune că lucrurile trebuie vă­zute în ansamblu. „Aş spune că şi contribuie, şi nu con­tri­buie la o mai bună absorbţie a fondurilor europene. Pe pro­gramele operaţionale regio­nale există deja această re­gionalizare pe agenţii – şi nu văd cu ce ar ajuta organiza­rea regională administrativă. Pe de altă parte, însă, reor­ganizarea administrativă ar putea ajuta la o îmbunătăţire a absorbţiei fondurilor euro­pene pe programele secto­riale, care acum sunt inter­mediate de ministere”.

Aceeaşi situaţie ca în 1938

Ca o dovadă că istoria se re­petă, acum şapte decenii Româ­nia se găsea într-o situaţie simi­lară. „În anul 1938 Carol al II-lea propunea o nouă Constituţie, care să asigure baza juridică a regimu­lui său. Juriştii care au lucrat la această nouă lege fundamentală au propus, exact ca şi acum, des­fiinţarea judeţelor şi formarea de ţinuturi – un fel de regiuni, după modelul celor propuse acum, con­duse de rezidenţi regali, pentru un control mai puternic asupra admi­nistraţiei locale. Aici, în vestul ţă­rii, a fost numit ca rezident regal Alexandru Marta, un om integru, corect, fost preşedinte al Curţii de Apel Timişoara. El a rămas în funcţie până la plecarea lui Carol al II-lea”, spune istoricul Vasile Dudaş, coordonator al Secţiei de Istorie a Muzeului Banatului.

Şi acum 70 de ani, exact ca în prezent, noua împărţire teritorială a stârnit un scandal imens, mo­ti­va­ţiile controverselor şi nemulţu­mi­rilor unei bune părţi din clasa po­litică fiind, în esenţă, aceleaşi. „Odată cu noua împărţire terito­rială, a început şi scandalul. Exact ca şi azi, au fost foarte mulţi oa­meni politici care s-au opus des­fiinţării judeţelor, nu însă pentru că nu ar fi considerat noul model de împărţire teritorială unul efi­cient, ci pentru că, prin înfiinţa­rea de regiuni, şi desfiinţarea de judeţe se reducea numărul de fotolii, de funcţii publice atrăgă­toare, plătite bine, care să fie ocu­pate de clientela politică. Şi atunci, ca şi acum, era o camarilă care trebuia mulţumită, prin împărţi­rea de funcţii. Or, prin noua orga­nizare această camarilă îşi vedea ameninţate interesele personale”, explică istoricul timişorean.