Revelatii tarzii

Una dintre stirile "cap de ziar" ale sap-tamanii trecute a fost decretarea drept ilegale a interceptarilor telefonice realizate de S.R.I. in cazul "retelei Zaher", dosar la care se lucreaza din 2005. Declaratia ii apartine judecatorului de caz de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si vine dupa ce, de peste un an de zile, procurorii timiseni nu au mai fost "deranjati" cu nicio solicitare de informatii si dupa ce, de si mai multa vreme, cazul a intrat in silentio stampa. "Revelatia interceptarilor ilegale" in cazul Iskandarani — cercetat pentru contrabada si contrafacere de tigari — are un precedent numit "Dinu Patriciu". Cazurile se aseamana din cateva puncte de vedere. Si Dinu Patriciu, si Zaher Iskandarani au avut emise mandate de arestare preventiva (al romano-sirianului, de o mai lunga durata), ambii sunt implicati in scandaluri cu mega-prejudicii, ambii sunt cercetati penal, dar isi declara nevinovatia, in ambele dosare, cercetarea se intinde de mai bine de doi ani, ambii au acuzat S.R.I.-ul ca le-a interceptat ilegal convorbirile telefonice. Diferenta este, momentan, ca Dinu Patriciu a castigat deja procesul cu S.R.I., fiindu-i virati in cont 500 de milioane de lei vechi, cu titlu de daune morale, din banul public.

Ca spectatori la acest episod, dar si ca si cotizanti la salariile acestor autoritati si la daunele pe care sunt obligate sa le achite, consideram ca avem dreptul sa lansam niste intrebari. In primul rand, sunt intr-adevar insurmontabile aceste acuzatii? Dupa tacerea care a urmat in urma castigarii procesului "Dinu Patriciu vs S.R.I." — cand nimeni nu a mentionat vreun nume de ofiter sau procuror responsabil de eroare, lasand ca vina sa planeze, in constiinta publica, asupra celor doua institutii in corpore, demotivand astfel profesionistii si pe cei care-si fac treaba in litera legii — nu am fi indreptatiti sa luam in calcul si varianta unei negari. (Interesant, dar dupa pronuntarea sentintei nu au oferit detalii in acest sens nici conducerile celor doua institutii, nici acuzatorii.)

Trebuie, insa, luata in calcul si varianta ca, intr-adevar, interceptarile au fost realizate cu un viciu, nu neaparat nevinovat, de procedura. (Se cunosc cazuri in care greseala, chiar daca incalca legea penala, chiar daca aduce prejudicii financiare si de imagine greu cuantificabile, poate fi catalogata doar ca greseala si, ca atare, absolvita. Ultimul este cel al medicului lui Omar Hayssam, caruia sirianul ii datoreaza eliberarea din arest si, mai apoi, misterioasa si nerezolvata pana azi fuga din Romania. Medicul a fost, zilele acestea, scos de sub urmarire penala, intrucat s-a considerat ca falsul in declaratii, care i-a convins pe procurori ca pacientul ii este atat de bolnav incat trebuie pus de urgenta in libertate, a fost facut din greseala...) Revenind la "interceptarile ilegale", in conditiile in care nimeni nu a iesit, cel putin in cazul rezolvat deja, Dinu Patriciu, sa clarifice lucrurile, se nasc alte intrebari : De ce aceste erori nu au fost sesizate imediat dupa arestare, de catre pleiada de avocati pe care au avut-o fiecare dintre ei? Cum au riscat procurorii sa le accepte ca probe — in dosare atat de spinoase si care anuntau, la cel mai mic derapaj, scandaluri pe masura prejudiciilor? In cazul Dinu Patriciu, cine este responsabil pentru eroare si pentru plata a 500 de milioane de lei, drept daune morale? Vina nu o poate purta o institutie...

In speranta ca am putea primi un raspuns (in termenul bunului simt), multumim in numele contribuabililor...