Cel care resimte cel mai acut subfinanţarea sau, mai bine spus, proasta gestionare a fondurilor din sistemul sanitar este bolnavul, pe care îl afectează şi infrastructura inadecvată a spitalelor, şi deficienţele de dotare cu aparatură şi echipamente, şi costul medicamentelor şi al produselor parafarmaceutice, şi contribuţia triplă la serviciile medicale (cea oficială, sub forma contribuţiei la sistemul asigurărilor de sănătate, cea suplimentară, tot oficială, numită co-plată, şi cea neoficială şi, poate cea mai costisitoare, cea informală, numită popular şpagă).
Un om care cunoaşte din interior acest sistem bolnav, farmacista Rodica Vlad, vorbeşte despre cauzele care au dus la această stare patologică, dar şi despre cauzele lipsei de voinţă atunci când vine vorba despre aplicarea unei terapii eficiente.


“Noul sistem de compensare este o încercare de a mai recupera din risipa făcută în sistemul sanitar”

De la 1 septembrie a intrat în vigoare noul sistem de compensare pentru pacienţii cu boli cronice. Mai multe voci din organizaţiile profesionale din sistem, cum este de exemplu Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice, spun că e vorba, de fapt, despre un bir suplimentar pus pe umerii bolnavilor, cu riscul ca aceştia să nu-l poată plăti…
Aceasta este doar o încercare de a recupera  în măsura în care se poate recupera – din risipa pe care, de-a lungul timpului, guvernanţii au făcut-o în sistemul sanitar. Primele lucruri urâte s-au întâmplat la începutul anilor 90 – atunci s-au privatizat fabricile de medicamente, fără niciun fel de discernământ, atunci s-au schimbat preţuri, atunci s-au făcut primele achiziţii total nerentabile de aparatură care, în multe cazuri, zace şi acum în subsolurile spitalelor, negăsindu-şi utilitatea niciodată, dar pierzându-şi calitatea din punct de vedere medical, aparatură pentru care s-a plătit şi taxa de garanţie, şi taxa de instalare. Aceste decizii, aceste cheltuieli au dus sistemul sanitar în derivă şi în situaţia de a avea datorii extraordinare, care nu s-au mai putut acoperi de-a lungul timpului. Adrian Năstase, de exemplu, este răspunzător de situaţia actuală de la Casa de Asigurări de Sănătate – care avea, iniţial, menirea de a scoate din sistemul centralizat banii ce aparţin Sănătăţii, sigur, cu o cotizaţie către bugetul mare. De asta şi spun acum guvernanţii că costurile de plăţi sunt mai mari decât cele de încasări, ceea ce era de aşteptat într-un sistem în care nu există control.
Această “gaură neagră” din sistemul de sănătate nu provine din costurile excesive ale tratamentului bolnavilor (deşi şi acesta are un impact important). S-a făcut, de exemplu, o mare greşeală când li s-a permis lanţurilor de farmacii să intre în România – au creat o anomalie în sistemul sanitar, anomalie care nu se regăseşte nicăieri, importatorii şi distribuitorii de medicamente având posibilitatea să aibă farmacii en-detail, adică să-şi facă preţul medicamentului pornind de la poarta fabricii până în mâna bolnavului. În acest segment s-au petrecut o mulţime de mârşăvii în spitale (s-au plătit medici să prescrie cantităţi uriaşe de medicamente, care nu-şi găsesc acoperirea nici valorică, nici în sănătatea bolnavului, şi mai mult decât atât, a fost omorâtă ceea ce însemna mica privatizare în rândul farmaciştilor).
Am divagat de la subiect pentru a înţelege de ce se încearcă compensarea aceasta din datoriile care sufocă întregul sistem sanitar – startul democraţiei noastre a fost greşit, iar cei 20 de ani pe care îi invoca Silviu Brucan au fost mult prea puţini. Referitor la noul sistem de compensare, nimeni nu ştie concret ce se va întâmpla : cei de la C.N.A.S. nu au discutat acum cu noi, farmaciştii, aşa cum nu au discutat niciodată. Contractele făcute cu ei sunt unilaterale, C.N.A.S. impunându-şi punctul de vedere şi neadmiţând nicio negociere pe contractele respective. Este un sistem corupt, care ţine cont doar de ceea ce dictează aceste lanţuri de importatori şi distribuitori despre care vă spuneam. Şi nu consideră că ar fi important să dea socoteală cuiva despre ce se întâmplă şi despre cum se va desfăşura activitatea în continuare, nici celorlalte farmacii, nici bolnavilor, de care-şi bat joc.
Să vă dau un exemplu al bătăii de joc la care este supus bolnavul : costul a trei mese pentru un bolnav spitalizat externalizat este de cinci lei, cu costurile serviciilor de catering incluse în acest preţ. Vă puteţi imagina că cineva reuşeşte să se încadreze în acest preţ şi, în plus, să satisfacă şi dorinţele unor medici şi asistente cu pretenţii mari? Totuşi, se găsesc persoane care îşi asumă responsabilitatea, numai de dragul de a prinde contracte şi de a pătrunde în acest mediu, pentru că, în umbra lui, se găsesc o mulţime de nereguli. În sistem nu există dorinţa de a se lucra curat : lângă afacerea aceasta de trei mese la cinci lei stau, de exemplu, şi excursiile directorului economic, ale directorului plin, ale altor şi altor directori, excursii ale căror costuri sunt mult peste mii de euro. Sau un alt exemplu : când aud că se adună fonduri pentru modernizarea unei secţii a unui spital, am un sentiment de furie pentru că ştiu că orice fond care se adună şi orice sacrificiu al oamenilor care ar dori să pună lucrurile la punct sunt egale cu zero : la licitaţiile pentru sălile respective vin firme cu dedicaţie, iar costurile sunt umflate fără niciun discernământ. Culmea este că deşi cei de la Curtea de Conturi controlează, nu au găsit niciodată nereguli – asta mi se pare cea mai mare greşeală.


“Atâtea lucruri mizerabile se întâmplă în sistemul de sănătate, încât nici triplarea fondurilor nu le va ajunge”

Auzim frecvent vorbindu-se despre un apropiat colaps al sistemului de sănătate, cauzat de subfinanţare. Potrivit Ministerului Sănătăţii, în 2007, Ministerul a beneficiat de o dublare a fondurilor alocate sănătăţii publice, de la 2,1 miliarde de euro în 2004, la 4,3 miliarde în 2007. Cum se poate intra în colaps cu un buget dublat?
Atâtea lucruri mizerabile se întâmplă în sistemul de sănătate încât, în următorii ani, nici triplarea sumei nu le va ajunge şi vor invoca o mulţime de lucruri care nu vizează realitatea. Presa s-a rezumat la nişte exemple de genul unui medic care a prescris unui bolnav de diabet reţetă de cinci milioane de lei sau la alţii care au prescris medicamente pentru o mulţime de oameni care nu mai erau în ţară sau, mai grav, nu mai erau în viaţă. Risipa, însă, este maximă, iar acest lucru se face cu acordul tacit al Ministerului Sănătăţii, Casei de Asigurări de Sănătate, distribuitori şi, până la urmă, medici, sărindu-se peste Legea medicamentului, peste ceea ce înseamnă farmacie, peste dreptul omului de a intra cu reţeta în mână în orice unitate şi a-şi achiziţiona medicamentul funcţie de boala pe care o are. Să nu uităm că sunt importatori de medicamente din rândul medicilor, care se află în conducerea unor spitale, sunt medici aflaţi în spatele licitaţiilor cu medicamente.
Apoi, tot ce ţine de birotică, de încărcătura cu personal de specialitate este o încărcătură atât de mare, încât nu te lasă să supravieţuieşti. De exemplu, dacă avem medici de familie, nu ar avea ce căuta medicii de medicina muncii – aceştia îşi găsesc locul într-o întreprindere mare, dar nu într-o unitate comercială cu două - trei persoane. Asta face, însă, ca o mare parte din personalul specializat să fugă spre medicina de familie, pentru că acolo îşi adună două mii de persoane, primesc câte doi euro de persoană şi trăiesc foarte bine, iar ei pot fi plaţi profesional până la capăt.
Să vă aduc în faţă şi sistemul farmaceutic şi câteva linii care conturează ceea ce s-a întâmplat cu farmaciile de-a lungul timpului, lăsând la o parte că, la începutul anilor '90 nu a fost niciun fel de legislaţie, legislaţia a fost cea pe care am perceput-o noi. Înainte de 89 era o legislaţie foarte clară care definea profesia în totalitate şi care avea toate subtilităţile faţă de ceea ce se petrecea în comerţul obişnuit şi ceea ce se întâmpla în comerţul specializat : atunci, orice reţetă înmânată unui farmacist era un act financiar-contabil, iar farmacistul avea obligaţia de a-i elibera bolnavului tratamentul prescris. Rând pe rând, s-au deşteptat cei din Ministerul Sănătăţii şi au început întâi să facă un business din casele de marcaj fiscale, pe care le-au generalizat şi în alimentare, şi în farmacie, neţinând cont că aici era un comerţ specializat, iar partea medicală trebuia să fie mai mare decât partea comercială. Pe urmă şi-au făcut un business din blanchete, în primul rând prin intermediul celor vechi, care trebuiau casate, iar apoi, prin producţia celor noi, care erau mai costisitoare. Blanchetele au suferit fel de fel de transformări, din ce în ce mai costisitoare, ajungându-se până la a avea fir de argint, ceea ce a implicat costuri fabuloase.

Ce soluţii ar fi pentru rezolvarea acestor probleme?
Există o mulţime de soluţii, dar sunt uşi închise, la care baţi fără niciun fel de răspuns. Până când nu va exista descentralizare şi până când nu vor rămâne bani pe care să îi putem controla pe plan local şi până când nu vor fi discrepanţe economice între cei care muncesc şi alţii care profită de pe urma lor, nu se va schimba nimic. Au fost multe de discutat şi pe vreme înfiinţării Casei Naţionale de Asigurări. Nu vreau să consideraţi că fac din explicaţia pe care v-o dau acum o treabă politică, deşi, din punctul meu de vedere, se leagă de politic, dar ţărăniştii au fost cei care au făcut cele mai puţine gafe la conducerea Ministerului, dar au fost nedoriţi şi, prin urmare, îndepărtaţi rapid, pentru că nu şi-au dat mâna pe sub masă cu corupţii sistemului. Ţărăniştii au făcut Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, pentru ca Sănătatea să nu mai depindă de bugetul mare, iar banii să rămână în sistem. Dar au făcut-o tot cu oportunişti, şi s-a ajuns la cheltuieli extraordinare – Casele judeţene de Sănătate s-au făcut cu bani grei, din fondurile contribuabililor, cu un personal foarte stufos şi un lux exorbitant.


“Şi pe segmental reţetelor lucrurile pot fi dirijate”

Tot potrivit Ministerului Sănătăţi, lună de lună, 96.08% din populaţia din mediul urban şi 89,25% din populaţia de la sate contribuie la sistemul de asigurări de sănătate. Totuşi, ajuns în spital, vezi că trebuie să mai scoţi bani din buzunar, nu numai neoficial, dar şi oficial, pentru a cumpăra de la medicamente la feşe. Pe lângă acest inconvenient, te loveşti de preţurile imense practicate de farmaciile din proximitatea imediată a spitalelor.
Este un jaf la drumul mare. Aşa cum spuneam, există interese fantastice. La medicamente, teoretic, este un singur preţ pentru fiecare produs. Singurele care suferă modificări de preţ şi adaosuri mai mari sunt produsele parafarmaceutice (de tipul feşelor, al acelor de seringă, al seringilor). Însă şi pe acest segment lucrurile sunt dirijate : medicul poate fi în cârdăşie cu importatorul de medicamente sau reţeta să nu mai urmeze cursul firesc (adică, ai obţinut-o de la medic, te duci la orice farmacie vrei şi ţi se administrează tratamentul). Ţi se întâmplă să te duci la un medic, îţi scrie şi reţeta, îţi dă şi medicamentul, pentru că lui i l-a adus distribuitorul de medicamente, de la care primeşte discount sau şpagă, dar ţi-l face pe jumătate, cealaltă jumătate o dă la alt pacient şi, în afara ta, mai prescrie o reţetă la doi morţi şi la trei răniţi de pe nu ştiu unde, plecaţi din ţară. Iar tu rămâi cu tratamentul făcut pe jumătate. Pe reţete compensate, deci acolo unde controlează Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, nu se poate întâmpla aşa ceva.

Dar aceste farmacii de care spuneam nici nu vând medicamente compensate.
O dovadă că acestea sunt adânc infiltrate în sistem.

Nu este nimeni care să controleze şi să stopeze astfel de practici?
Am spus de atâtea ori, dar aici, în Timişoara, nu se întâmplă nimic. Aici sunt doar filialele firmelor mari importatoare. Toate cărţile sunt jucate la Bucureşti. Până nu vom decide pe plan local ce corp de control să avem, ce să se întâmple aici, până atunci nu se va întâmpla nimic, pentru că jaful este naţional. Banii sunt gestionaţi prost, deloc întâmplător, şi nu există voinţă pentru a corecta ceva.


“Ar trebui făcute corecţii la discrepanţa dintre ceea ce se încasează şi ceea ce se cheltuie”

Vă rog să faceţi un exerciţiu de imaginaţie : dacă mâine aţi fi ministru al Sănătăţii, care ar fi primele cinci măsuri pe care le-aţi lua pentru remedierea problemelor din sistemul românesc de sănătate?
Prima măsură ar viza însuşi Ministerul, o organizaţie pe care am moştenit-o dinainte de ’89. La conducerea lui ar trebui să rămână trei - patru profesionişti care ar trebui să acorde un plus de atenţie asupra a ceea ce se întâmplă în Minister, pentru ca lucrurile să nu scape de sub control. Aş lucra cu persoane noi. E nevoie şi de specialişti care cunosc mersul lucrurilor, care pot fi consilierii, care pot păstra continuitatea, dar restul să fie persoane noi. Dar Ministerul este o entitate care chiar ar putea să şi dispară, nu s-ar întâmpla nimic în atare situaţie.
A doua măsură ar fi descentralizarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
În al treilea rând, ar trebui avută în vedere birocraţia care nu numai că înghite o mulţime de bani, dar oboseşte psihic oamenii.
În al patrulea rând, aş întoarce piramida aşa cum e normal, cu baza în jos, nu cu vârful. Acest lucru ar însemna că fiind mult mai mulţi privaţi şi mult mai mulţi oameni interesaţi în sistem, impozitele, taxele vor fi mult mai mari. La noi, însă, cei mici au fost îndepărtaţi şi au rămas şacalii. Iar pentru aceştia costurile au fost mult mai mari. Nu în ultimul rând, ar trebui făcute corecţii la discrepanţa dintre ceea ce se încasează în sistemul sanitar şi ceea ce se cheltuie. O problemă ar fi simplificarea listei de medicamente. Pentru ce ne trebuie atât de multe medicamente omologate? Pentru că fiecare importator a venit şi a dat şpagă la Minister? Domnul Ionel Blănculescu ameninţa, în urmă cu ani, că vor fi “n” persoane date în judecată pentru nereguli. Aţi auzit de vreuna? Asta deşi i-a nominalizat la vremea respectivă pe cei care trebuiau să dea socoteală. Când a venit la conducerea Ministerului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu a declarat că va desfiinţa lanţurile de farmacii. Le-aţi văzut desfiinţate? Nici nu le veţi vedea. Şi faptul că nu a făcut nimic dovedeşte fie neputinţa lui de a face ceva, fie faptul că a fost un ministru corupt.


C.N.A.S. promite că nu va lăsa oamenii fără medicamente

Listele cu medicamente gratuite vor fi modificate, astfel că ele vor conţine produsele generice, iar dacă nu există aşa ceva, va fi acordat produsul original, mai scump, a anunţat, marţi, preşedintele C.N.A.S., precizând că aceste schimbări vor reduce cu 20% costurile, dar vor creşte accesul la terapie.

Lucian Duţă, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, anunţă că pe toate listele de gratuităţi C1 – care cuprind boli cronice (leucemie, hepatite, epilepsie, Alzheimer, anemia în cancer), C2 – care include programele naţionale (cancer, SIDA, TBC) şi C3 – care vizează tratamentele pentru copii, vor fi medicamente generice. Adică, este vorba despre cele ieşite de sub patent, despre care Lucian Duţă dă asigurări că sunt la fel de eficiente. “Ţări precum Franţa sau Anglia folosesc în special medicamente generice. Dacă un medicament nu are generic, atunci vom acorda gratuit molecula originală. Nu vom lăsa oamenii fără medicamente”, promite dr. Lucian Duţă, citat de Mediafax.
Preşedintele C.N.A.S. a mai spus că structura de tratament de pe toate listele nu se schimbă. În plus, schimbarea listelor de gratuităţi va reduce costurile C.N.A.S. cu 20%, dar va creşte tot cu atât accesul la tratament al celor care sunt pe listele de aşteptare. “Mii de bolnavi aşteaptă să intre în tratament. Schimbând listele de gratuităţi, numărul celor care vor putea accede la terapie va creşte”, a mai spus Duţă.
Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice (C.O.P.A.C.) din România spune că schimbările anunţate de către C.N.A.S., începând cu 1 septembrie, provoacă panică în rândul pacienţilor cronici, putând afecta grav milioane de pacienţi cronici.


Preşedintele Lucian Duţă : “Casa de Asigurări nu are controlul sumelor colectate la fondul de sănătate”

Valoarea sumelor colectate la Fondul Naţional al Asigurărilor de Sănătate este ştiută doar de Ministrul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate fiind informată despre aceşti bani, dar fără să aibă un control direct asupra încasărilor, a declarat, miercuri, preşedintele C.N.A.S., Lucian Duţă.

“Nu avem niciun control asupra sumelor care se colectează. Nici asupra fondului de rezervă. Noi ştim ceea ce ne declară Ministerul Finanţelor. Nu avem niciun mecanism prin care să ştim dacă ceea ce ni se spune reprezintă sumele reale”, a mai declarat, citat de Mediafax, preşedintele C.N.A.S., Lucian Duţă (foto).
Lucian Duţă a mai spus că în lipsa unui sistem informatic naţional nu poate avea un control real nici măcar în privinţa modului în care sunt cheltuiţi banii în sistemul de sănătate. Întrebat dacă ar schimba ceva în privinţa controlului banilor dacă ar fi transferată C.N.A.S. în subordinea Ministerului Sănătăţii, Duţă a răspuns : “Categoric nu”.
“Aş fi de acord să trecem C.N.A.S. la Ministerul Sănătăţii, dacă B.N.R. ar trece în subordinea primului-ministru. Acest transfer nu ar aduce nicio îmbunătăţire. Banii vor fi colectaţi tot de Finanţe şi nimeni nu ar avea control asupra sumelor care intră în sistem. Credem pe cuvânt”, a adăugat preşedintele C.N.A.S.
Lucian Duţă a mai spus că, de fapt, C.N.A.S. gestionează bani privaţi şi este controlată de organizaţie tripartită : “Rolul C.N.A.S. este de bancă. Structural, C.N.A.S. are două probleme, create de reducerea contribuţiei de la 14% (7 angajator, 7 angajat) şi de exceptarea de la plata acesteia a 10.823.735 de persoane, dintre care 4.825.991 de copii şi tineri până la vârsta de 26 de ani, care nu realizează venituri din muncă”.
Preşedintele C.N.A.S. a adăugat că alte 937.682 de persoane scutite de plata acestei contribuţii sunt soţul, soţia şi părinţii fără venituri aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. Urmează 158.520 de magistraţi, înlăturaţi din Justiţie pentru considerente politice în perioada 1952 - 1989, apoi 146.588 de persoane cu handicap care nu realizează venituri din muncă, 59.747 de veterani de război, invalizi, văduve de război, 40.857 de persoane persecutate din motive politice, deportaţi, prizonieri de război, 37.242 bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate şi care nu realizează venituri din muncă sau pensii, 15.844 de persoane care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, 14.999 de eroi martiri ai revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov 1987 şi ai Revoluţiei din decembrie 1989, precum şi 6.498 de tineri sub 26 ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri sau nu primesc ajutor social.
Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a declarat, cu o zi înainte, că este nevoie de aducerea C.N.A.S. în subordinea Ministerului, pentru a avea puterea decizională necesară informatizării sistemului de sănătate. Şi preşedintele U.D.M.R., vicepremierul Marko Bela, declara, sâmbătă, că următoarea măsură importantă în sănătate va fi subordonarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate ministerului de resort.


Contribuţia la fondul de sănătate, obligatorie

Contribuţia la fondul de sănătate este obligatorile, neplata acesteia reprezintă o încălcare şi se sancţionează corespunzător. Legea intrată în vigoare recent nu se aplică, însă, retroactiv, a anunţat, marţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

C.N.A.S. anunţă că sumele privind contribuţia la asigurările sociale de sănătate este obligatorie şi trebuie achitată conform legii, de către toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi de către cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau care au domiciliul în România. Refuzul de a achita sumele datorate fondului sau neglijarea plăţii acestora reprezintă o încălcare a legii.
Suma efectivă care trebuie plătită la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate se calculează în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul respectiv.
Legea în forma sa actuală, adică cea intrată în vigoare de curând, nu prevede crearea vreunei obligaţii de plată pentru o perioadă anterioară, adică nu se aplică retroactiv. “În cazul în care această obligaţie de plată exista deja, fiind instituită şi calculată fie în temeiul unei alte legi, fie în temeiul unei forme anterioare a aceleiaşi legi, este bine de ştiut că legea, în forma sa actuală, nu stinge această obligaţie anterioară, nu o anulează şi nici nu modifică în vreun fel modalitatea de calcul a acesteia sau suma astfel rezultată, aferentă perioadei anterioare”, se arată într-un comunicat remis de C.N.A.S.
Astfel, asiguraţii obligaţi la plata contribuţiei plătesc direct contribuţia, calculată în funcţie de veniturile realizate, de exemplu, liber profesioniştii, angajatorii pentru angajaţi etc.
Asiguraţii fără plata contribuţiei sunt exceptaţi de la plata contribuţiei, prin lege fiind aproape 11 milioane de persoane, majoritatea copii şi tineri. O altă categorie este reprezentată de asiguraţii cu plata contribuţiei din alte surse (în cazul cărora plata contribuţiei se realizează din alte surse, fără legătură cu veniturile realizate, în această categorie intrând şomerii şi pensionarii, de exemplu).
C.N.A.S. anunţă că date corecte cu privire la încadrarea într-una sau alta dintre categoriile de asiguraţi prevăzute de lege, la existenţa şi cuantumul obligaţiei de plată, la modalitatea de achitare a acesteia pot fi obţinute sunând la numărul gratuit de telefon 0800 800 950 sau de pe site-ul C.N.A.S., www.cnas.ro.