Roluri inversate

Pe numele unui sofer care a comis un accident mortal si care a fugit de la locul faptei Tribunalul Timis emite cel de-al doilea mandat de arestare. Iesirea din tiparele clasice a atitudinii procurorilor si magistratilor in fata unei astfel de fapte naste intrebarea daca acest sofer poate fi el insusi o victima? Nu pentru ca acum autoritatile au comis un abuz de putere, ci pentru impasibilitatea in contexte similare trecute.

Adrian Cocoana este soferul care, intr-o seara de august, si-a scapat de sub control bolidul cu care facuse raliu. Tragedia a inceput din clipa in care Ferrari-ul acestuia a ajuns de pe contrasens pe trotuar, unde a zdrobit doi tineri. Gestul care a "incununat" tragedia a fost fuga de la locul accidentului a soferului. In cele cateva minute in care Adrian Cocoana apucase sa se puna la adapost de etilotest si de interogatoriul Politiei, viata uneia dintre victime s-a stins. Un accident in aparenta ca multe alte tragedii care indoliaza si mutileza suflete si amintiri. Si finalul putea fi identic cu al multor altele, deznodamant al unei anchete cu dispensa de la cuvantul retinere, arest sau detentie. Intamplarea – miscarea spontana de protest din partea opiniei publice ori multimea de candele aprinse – a facut ca reactia autoritatilor sa fie alta. Cea fireasca, legala in fond.

Este de notorietate aplicarea cu sincope a legii, in astfel de situatii, atitudine care nu a facut decat sa creeze precedente bolnave. Periculoase. E un adevar nerecunoscut de autoritati, dar asupra caruia, in acest proces, incercase sa marseze un om care, se presupune, cunoaste regulile dupa care functioneaza sistemul. Inainte ca magistratii sa respinga cererea de cercetare in libertate, avocatul soferului a cerut pentru clientul sau "un tratament egal cu cel aplicat faptuitorilor care se fac vinovati de ucidere din culpa". Adica, in aceasta etapa a anchetei, cercetarea in libertate. E momentul in care ai senzatia ca se incearca transformarea lui Adrian Cocoana in victima.

Daca Adrian Cocoana este o victima, este in primul rand propria sa victima, a arogantei cu care si-a permis sa faca raliu in plin centrul orasului, a arogantei care l-a determinat sa considere prevederile Codului Rutier un "decalog" al amaratilor posesori de masini net inferioare bolidului sau. In al doilea rand, este o victima a sistemului despre care vorbeam, un sistem despre care si el stia ca functioneaza cu dispensa de la lege in anumite conjuncturi, un sistem care, sfidand legea sau doar speculandu-i punctele vulnerabile, i-a lasat nepedepsiti pe multi altii, care au fugit de la locul accidentului, au ucis din culpa, ori se faceau vinovati de ambele infractiuni cumulate.

S-ar fi putut considera, la al doilea mandat de arestare, o victima a autoritatilor, a presiunii mediatice subiective, in conditiile in care, dupa accident, s-ar fi comportat onest si legal. Adica, nu ar fi fugit, ar fi transportat victimele la spital, ar fi anuntat Politia si s-ar fi prezentat la sediul acesteia. Invocarea spaimei cauzate de un posibil linsaj al multimii indignate e un motiv firav. Cati oameni s-ar fi putut aduna la locul accidentului in cateva minute, pana la transportarea victimelor la spitalul aflat la 200 de metri? L-ar fi urmarit multimea la sediul Politiei Rutiere? Se naste, insa, intrebarea daca nu cumva, prin fuga, sa fi mascat o alta infractiune, care vizeaza sofatul cu o imbibatie alcoolica peste limita legala si care aduce un plus substantial la sentinta definitiva? De iure, ipoteza este, insa, exclusa din start.

Victima nu este Adrian Cocoana. Victime – ale soferilor inconstienti – sunt Lucian Reja si alti sute ucisi in conditii similare. Victime – ale autoritatilor care musamalizeaza cazuri, care stabilesc preturi pentru viata unui om si libertatea altuia – sunt cei care le raman in urma.