Teama că vechiul sarcofag, din beton, ridicat deasupra centralei nucleare de la Cernobîl, după accidentul catastrofal din aprilie 1986, s-ar putea fisura, a dus la mobilizarea Comisiei Euro­pene. Aceasta vrea imple­men­tarea unui proiect ce vizează construcţia unui al doilea sarcofag, care să acopere vechiul înveliş de beton. În acest sens, oficialii europeni intenţionează să strângă de la statele membre U.E., în acest an, “cotizaţia de Cernobîl”, care să acopere bugetul de 740 de milioane de euro, estimat a fi necesar pentru re-securizarea zonei contaminate.


Sperietoarea dezastrului nuclear, reactivată

Temerile că reactorul nuclear de la Cernobîl s-ar putea prăbuşi şi ar putea prezenta noi scurgeri de radiaţii au determinat agenţiile europene să caute sute de milioane de euro pentru a finanţa construc­ţia unei clădiri de oţel care să în­velească fostul reactor.

Proiectul european care pre­ve­de construirea unui adăpost deasupra reactorului distrus şi stocarea în siguranţă a combustibilului nuclear din alte reactoare aflate în Cerno­bîl se confruntă însă cu un deficit de 740 de milioane de euro.

Teoretic, construcţia noului sar­cofag anti-radiaţii este finan­ţată de Uniunea Europeană şi Ban­ca Europeană pentru Recon­struc­ţie şi Dezvoltare, în colaborare cu Guvernul ucrainean. Oficialii eu­ropeni spun însă că au nevoie de implicarea ţărilor membre U.E., întrucât proiectul este subfinan­ţat. Ca atare, statele membre U.E. vor trebui să găsească, în perioa­da următoare, fondurile necesare pentru finanţarea proiectului “Cer­nobîl 2”.  

Aceasta cu toate că şi până în prezent contribuţiile statelor membre U.E. pentru securizarea zonei contaminate de la Cernobîl nu au fost deloc mici. Jean-Paul Joulia, şeful Departamentului de Siguranţă Nucleară al Uniunii Eu­ropene, a declarat, în timpul unei vizite recente la Cernobîl, că Uniu­nea Europeană a contribuit cu aproximativ 500 de milioane euro pentru diverse proiecte legate de securizarea Cernobîlului, mai mult de jumătate din această sumă fiind destinată noului sarcofag.

Struc­tura noului proiect, care ar urma să funcţioneze 100 de ani, are for­ma unui arc, cu înălţimea de 108 metri şi lungimea de 150 de metri, urmând să acopere sarcofagul actual. Construcţia va include uni­tăţi de decontaminare, sanitare, ateliere de lucru şi alte facilităţi. Noul sarcogaf va fi, de asemenea, echipat cu sisteme moderne împo­­triva radiaţiilor.

Proiectul se vrea a fi finalizat, măcar parţial, în acest an, în con­diţiile în care Ucraina a declarat 2011 drept anul rezolvării proble­melor apărute în urma tragediei de la Cernobîl.


Expert în domeniul controlului radioactivităţii : „Nu există niciun pericol de emisii radioactive pe distanţe lungi”

Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt invitate să cotizeze la bugetul de securizare a Cernobîlului, deşi experţii locali susţin că risc de contaminare directă nu ar prea exista în nici unul din statele comunitare, în cazul prăbuşirii vechiului sarcofag din jurul centralei nucleare.

Toro Laszlo, singurul expert din Timiş în domeniul controlului radioactivităţii, autorizat de către Comisia Na­ţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, susţi­ne că, în eventualitatea pră­buşirii vechiului sarcofag de la Cernobîl, pericolul de emi­sii radioactive ar fi inexistent nu doar în Timiş, sau în vestul ţării, ci în toate zonele din Ro­mânia, inclusiv în est. „Chiar dacă s-ar prăbuşi acel sar­cofag, emisiile s-ar pro­paga pe distanţe mici, de câţiva kilometri. Nu ar fi afec­tată nicio zonă din Ro­mâ­nia. Ar exista o conta­minare zonală, cu pulberi radioactive, însă lucrurile în niciun caz nu ar mai avea proporţia celor din 1986, când în zonă au existat in­cendii devastatoare, cu flă­cări de 15 - 20 de metri, care au dus la formarea acelor nori radioactivi, transportaţi ulterior pe distanţe mari. Acest lucru nu s-ar mai în­tâmpla în cazul pulberilor radioactive, care ar cauza eventual o contaminare lo­cală”.

La nivelul Timişului, Sta­ţia de Radioactivitate a Me­diului Timişoara realizează un program standard de su­pra­veghere a radioactivităţii mediului de 11 ore pe zi. Acest program-standard de recoltări şi măsurători asi­gură supravegherea la ni­velul judeţului, în scopul de­tectării creşterilor nivelelor de radioactivitate în mediu şi realizării avertizării sau alar­mării factorilor de decizie.

În acest sens, există nişte praguri foarte bine stabilite de atenţionare, avertizare sau alarmare, în ceea ce pri­veşte radioactivitatea din atmosferă, sol sau apă, pra­guri care nu au fost însă de­păşite în ultimele luni.