România, pe pilot automat?

În afară de acţiuni generate de ură e greu de identificat o strategie coe­rentă de gestionare a trebu­rilor ţării, din partea celor de la U.­S.L. Pe de o parte, ura con­stantă, ajunsă la nivel de ob­sesie patologică, faţă de Tra­ian Băsescu. Pe de altă par­te, un sentiment similar, de dată mai recentă, faţă de Mircea Geoană, ură cul­tivată de P.S.D. şi, de dragul mariajului politic, de întreaga U.S.L. Moti­vele reale ale ranchiu­nei faţă de Geoană – de care nu a avut parte nici Cătălin Voicu, în ciuda scanda­lului de corupţie în care implicase P.S.D.-ul – ţin, însă, strict de bu­doarul social-democraţilor.

Coaliţia din Opoziţie pare să se străduiască, însă, să de­capiteze statul. Arti­zanii acestei strategii inep­te, a cărei miză nu are ni­mic în comun cu clamatul bine public, riscă să creeze haos. Ducând acum concomi­tent răz­boiul pe două fronturi, visează să-i înlă­ture din funcţii şi pe numărul unu, şi pe numă­rul doi în stat. De jure, totul ar trebui să decurgă fără seisme resimţite profund, în cazul suspendă­rii preşedin­telui. De facto, se anunţă probleme.

În privinţa solicitării de suspendare a preşedintelui, invocăo declaraţie care ar contraveni legilor statului de drept. De fapt, este o interpretare a unei declaraţii a şefului sta­tului – “Indiferent care este re­zul­tatul la C.C.R., bani nu există, dacă ar exista, s-ar plăti”, adusă din discurs politic la statutul de declaraţie ce în­calcă legea fundamentală. În ipoteza suspen­dării lui Traian Băsescu, următorul om din stat pe care Constituţia îl trimite să asigure in­te­rimatul la Preşedinţia României este preşe­dintele Senatului, dar nu un preşedinte interimar.

Cum P.S.D.-ul lui Victor Ponta & Ilie Sârbu (se poate spune şi aşa, atâta vre­me cât Geoană pleacă din P.S.D. şi U.S.L. se pare nu singur – “Adio, tovarăşi, pe curând, prieteni!”) a cerut şi a obţinut revocarea lui Mir­cea Geoa­nă de la şefia Senatului, va urma o perioadă de interimat la şefia acestei instituţii. Argumen­tele P.S.D. în privinţa revocării sunt, însă, ataca­bile chiar dacă se bazează pe o de­cizie a Curţii Constituţionale, 601/14 noiembrie 2005, potri­vit căreia votul acordat preşedin­te­lui unei Ca­mere nu poate fi anulat de­cât în cazul în care grupul care l-a propus cere revo­carea po­litică a acestuia sau când acest grup solicită în­locuirea din funcţie pentru fapte ce atrag răs­pun­de­re juridică. Deşi, prin acest text de lege, C.C.R. constată că articolul din Re­gu­lamentul Sena­tu­lui, care prevede revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, este necon­sti­tuţional, du­pă şase ani acel regulament este în vigoare. Conform acestuia, procedura de revo­care poa­te fi propusă numai dacă preşedintele Senatului a încălcat Cons­tituţia sau dacă a încălcat grav ori re­pe­tat Regu­la­men­tul Sena­tului sau pe cel al şedinţelor co­mune. Ceea ce lui Mircea Geoană nu i s-a reproşat. Probabil, bazându-se pe aceste prevederi, Geoană va ataca decizia, ceea ce va duce la o perioadă ne­determinată de contestări şi interimat.

Dacă, în caz de suspendare a lui Traian Băsescu, Preşedinţia nu poate fi preluată interimar de preşedintele Senatului, la orizont apare o altă variantă constituţio­na­lă: al treilea om în stat. Doar că, în viziunea P.S.D., s-ar putea ca nici Roberta Anastase, preşedin­tele Camerei Deputaţilor, să nu treacă testul : dacă în urmă cu mai bine de un an, P.S.D. ore­cla­ma la Parchet pentru abuz în serviciu, fals şi uz de fals, în cazul votu­lui dat la legea pen­siilor, se va găsi la o adică, şi acum, un capăt de acuzare. Rămâne de văzut, dacă România va fi pusă de U.S.L. pe pilot au­to­mat, cât şi cum va rezista.