România, slab cotată în topul european al calităţii apelor de îmbăiere

Mai mult decât pliantele prelucrate şi adesea denaturate ale unor agenţii turistice, turiştii europeni au ca punct de referinţă în ceea ce priveşte alegerea unei destinaţii estivale topurile europene legate de calitatea apei de îmbăiere. Litoralul românesc, cu ape în care plutesc alge, nu are loc în primele poziţii ale acestui top. România e trasă în jos în clasament şi de faptul că sunt multe judeţe, cum e Timişul, care nu au nici măcar un singur loc autorizat de îmbăiere.

Poluare în limite rezonabile 

Conform monitorizării europene legate de calitatea apelor de îmbăiere la nivel comunitar, în ciuda unei uşoare scăderi calitative, atât apa mării, cât şi apele interioare din statele membre U.E. sunt suficient de curate pentru a permite activităţi ca înotul sau scăldatul. Astfel, 92% din plaje şi 90% din râuri şi lacuri respectă standardele eu­ropene minime la capitolul curăţenie.

Rezultatele raportului anual pri­vind apa pentru scăldat, realizat de Agenţia Europeană de Mediu, se bazea­ză pe eşantioane prelevate, periodic, din peste 21.000 de locaţii amenajate pentru scăldat în zonele de coastă şi din interiorul continentului european. Apa din aceste locaţii este testată în scopul identificării unei eventuale contami­nări cu poluanţi şi bacterii ca E.coli.

Deşi, în comparaţie cu anul 2009, numărul celor care îndeplinesc standar­­dele europene minime în materie de calitate a fost mai mic, există ţări care au obţinut rezultate excepţionale. În fruntea clasamentului s-a aflat Cipru, unde calitatea apei a fost cotată ca excelentă în toate locaţiile. Urmează Croaţia, unde în 97,3% dintre locaţii apa este foarte bună, şi Malta (95,4%). În Marea Britanie, 81,7% din locaţii au primit calificativul excelent, 96,9% calificativul bine, iar 16 locaţii nu au primit nota de trecere.

Agenţia Europeană de Mediu le-a recomandat ţărilor din spaţiul comuni­tar să depună mai multe eforturi în direcţia îmbunătăţirii calităţii apei pen­tru scăldat în Europa.

România, codaşa clasamentului

Din cauza invaziei de alge şi a poluării apelor, România se află la coada clasamentului comunitar, chiar şi în zona de Litoral, unde doar patru locaţii din cele 49 existente respectă standardele europene legate de calita­tea apelor de îmbăiere. Situaţia e, to­tuşi, ceva mai bună decât în 2009, când doar o singură locaţie de pe Litoral res­pecta standardele comunitare.

De asemenea, România are califi­cative slabe în ceea ce priveşte calita­tea apelor de îmbăiere şi pentru că are foarte multe locuri de scăldat neau­torizate, existând foarte multe judeţe cu zeci de astfel de locaţii care nu au nici măcar o singură zonă de acest gen autorizată.

Este şi cazul Timişului. “E adevă­rat, lumea mai merge la Albina, la Şag, la Giroc pentru scăldat, însă ar trebui să ştie că îşi asumă nişte riscuri, pentru că nici una din aceste zone nu este au­torizată pentru scăldat”, ne-a declarat Titu Bojin, directorul Direcţiei Apelor Banat.

Informaţia este confirmată de re­prezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Mediului Timiş, care susţin că motivele care au determinat neconformarea acestor zone de îmbăiere au fost cali­tatea apei necorespunzătoare la para­metri microbiologici.

Anul trecut s-au făcut în acest sens peste 20 de acţiuni de supraveghere, inspecţie şi control, continuate în acest an. Şi, în ciuda avertismentelor trans­mise legate de posibilitatea contactării unor infecţii sau boli din utilizarea acestor locaţii de îmbăiere, numărul persoanelor care utilizează aceste zone de îmbăiere a continuat să rămâ­nă de aproximativ 800 - 1.000 pe zonă de îmbăiere la sfârşitul săptămânii, în special în perioadele cu caniculă.

Şi Direcţia de Sănătate Publică s-a implicat în acest sens, demersurile făcute de această instituţie fiind să trimită adrese Primăriilor din zonele frecventate de timişorenii amatori de scăldat, respectiv la Moşnita Nouă şi Şag, precum şi firmelor care gestio­nează aceste zone pentru întreţinerea plajelor, pentru colectarea şi eva­cuarea deşeurilor, căroa li s-a cerut să aibă în vedere dotarea cu recipienţi, aprovizionarea plajelor cu apă potabilă, acordarea primului ajutor în caz de accidente sau înec şi informarea populaţiei asupra calităţii apei de îmbăiere.

Cum însă Primăriile respective nu au bani pentru acest gen de investiţii de amploare, şi nu prea au nici interes, pentru că timişorenii care frecven­tea­ză des aceste locaţii nu intră în cate­goria electoratului local, e clar că în următorii ani cel puţin, fără investiţii coordonate la nivel judeţean, aceste locuri de îmbăiere apropiate de Timi­şoara vor rămâne în aceeaşi stare.