Conform declaraţiilor făcute la sfârşitul săptămânii trecute de către guvernatorul B.N.R., Mugur Isărescu, deşi e cu mult în urma majorităţii statelor comunitare în ceea ce priveşte salariul mediu pe economie, România este vicecampioană regională la scumpiri ale alimentelor. În afară de Bulgaria, în nici o altă ţară comunitară alimentele nu s-au mai scumpit atât de mult în ultimul an. Specialiştii locali din domeniul agricol susţin că, din punct de vedere al producţiei agricole, scumpirile sunt inexplicabile, pentru că anul trecut a fost unul bun pentru agricultură. Responsabilitatea pentru scumpiri, consideră aceştia, o poartă comercianţii, “samsarii” intermediari şi importatorii, care fac legea şi impun şi păstrează preţuri mari pe această piaţă.


O treime din veniturile românilor se duc pe mâncare

Conform guvernatorului Băncii Na­ţionale, Mugur Isărescu, România înregistrează cea mai mare creştere a preţurilor la alimente din regiune, după Bulgaria.

Din blocul estic de şapte state foste comuniste, România are a doua cea mai mare creştere a preţurilor de consum, majorarea costurilor alimen­telor fiind, în viziunea guvernatorului B.N.R., principalul factor de creştere a ratei inflaţiei.

Potrivit unui studiu statistic al B.­N.R. prezentat de Mugur Isărescu, ro­mânii nu consumă mai mult decât ve­cinii europeni, însă ponderea alimen­telor în coşul de consum este cea mai ridicată. Astfel, o treime din veniturile românilor se duc pe alimente – pon­dere cu mult mai mare decât cea din toate statele vest-europene.

Din cauza fluctuaţiilor legate de pre­ţul alimentelor, inflaţia anuală a ur­cat de la 7,6% în februarie la 8,01% în martie, atingând maximul din august 2008, cauza fiind, în opinia B.N.R., scumpirea cartofilor, fructelor proas­pete, zahărului şi combustibililor.

Conform aceluiaşi studiu, în luna martie, alimentele s-au scumpit cu 1,17% faţă de februarie şi cu 4,12% faţă de decembrie 2010. De la începutul anului, scumpiri de peste 10% au fost înregistrate la legume şi conserve de legume (19,2%), şi car­tofi (24,7%), fructe proaspete (12,56%) şi zahăr (11,98%).

În acest ritm, avertizează Banca Naţională, inflaţia ar putea lua pro­porţii mari, ajungând la un punct ma­xim în vara acestui an.


Preţuri mari la cereale într-un judeţ cu producţii bune la grâu şi porumb

Inginerul agronom Viorel Solomie, din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş spune că, din punct de vedere al producţiei agri­cole, scumpirea alimentelor nu are nici o logică. “Anul trecut am avut producţii bune, inclusiv pe cereale. Am avut recolte foarte bune la porumb, în Ti­miş, de exemplu”, precizează Viorel So­lomie care susţine că, în aceste con­diţii, e inexplicabil faptul că potrivit “cotaţiilor” Ministerului Agriculturii, Timişul a avut anul trecut unele dintre cele mai mari preţuri de vânzare ale porumbului din toată ţara.

“Şi anul acesta, din ce se poate preconiza, vom avea producţie mai bu­nă, poate cu mult mai bună ca anul tre­cut, grâul a ieşit foarte bine, are un număr mare de boabe pe spic, iar în judeţ, din semnalele primite, vom avea producţii foarte bune la legume. Nu e logic, în aceste condiţii, să se scum­pească alimentele, atâta vreme cât preţul de bază al produselor agricole nu creşte. Explicaţia acestor majorări de preţuri cred că trebuie căutată în zona samsarilor, care aduc marfă de import, la preţuri mari, şi cumpără marfa ţăranilor pe care o revând tot la preţuri mari, sau îi forţează pe aceştia să practice aceste preţuri ridicate, uneori duble faţă de preţul de producţie. Iar câtă vreme lucrurile nu se vor schimba din acest punct de vedere, vom asista în continuare la noi şi noi majorări de preţuri la alimente”, precizează Viorel Solomie.


Intermediarii, invocaţi în “ecuaţia” scumpirilor

Inexplicabile i se par scumpirile alimentelor şi directorul Staţiunii de Cercetare şi Studii Agricole Lovrin, Şte­fan Tarjoc, care menţionează că, în condiţiile unor producţii bune obţinute anul trecut în agricultură, se aştepta la o ieftinire a alimentelor, nu la o scum­pire. “Anul trecut nu au fost producţii mai proaste, ci mai bune decât cele din 2009. Însă preţul alimentelor nu pare să fie influenţat de acest lucru. Se pare că foarte mult contează aceste scum­piri artificiale pe care le fac interme­diarii, ca şi preţul de pe piaţa inter­naţională a cerealelor. Acum suntem o piaţă deschisă, şi dacă pe piaţa inter­naţională preţul grâului creşte, atunci şi producătorii români vor majora preţurile. Astfel, s-a ajuns ca preţul de vânzare a unui produs agricol să nu mai aibă nici o legătură cu preţul de producţie. Preţul de raft al unui produs alimentar a ajuns să depindă mult mai mult de adaosurile şi comisioanele intermediarilor decât de costurile de producţie”.


Scumpiri inexplicabile

Şefului Direcţiei pentru Agricul­tură şi Dezvoltare Rurală Timiş, Ti­be­riu Lelescu susţine că această scum­pire galopantă a produselor alimen­tare este inexplicabilă, din punct de vedere al producţiei agricole. Astfel, Tiberiu Lelescu spune că s-ar fi aş­teptat la o scumpire a alimentelor în cazul în care 2010 ar fi fost un an de­zastruos pentru agricultură, cu pro­ducţii extrem de mici, însă lucrurile nu au stat aşa, nici în Timiş, nici în celelalte judeţe. “Anul trecut la cul­turile de toamnă au fost chiar produc­ţii relativ bune, în special la porumb. Eu cred, de aceea, că aceste scumpiri sunt generate de speculaţiile de pe piaţa produselor agricole şi alimen­tare. În acest moment produsele agri­cole ajung pe masa consumatorului prin foarte mulţi intermediari, care fiecare mai adaugă câte ceva la preţul acestor produse. Aşa se ajunge ca aceste preţuri la alimente să fie foarte ridicate faţă de preţurile ace­loraşi produse din alte state ale Uniu­nii Europene”.

Tiberiu Lelescu spune că politicile comune agricole implementate pe plan comunitar nu par să aibă ca finalitate egalizarea preţurilor produselor agri­cole. “Există politici comune în ceea ce priveşt agricultura pe plan comuni­tar, şi cred, de aceea, că ar trebui să existe şi preţuri similare la produsele agricole. Dar văd că în materie de preţuri aceste politici nu se aplică”.


Slaba implicare a statului, invocată de producătorii agricoli

O parte din reprezentanţii produ­cătorilor agricoli nu consideră inter­me­diarii primii responsabili de scum­pirea alimentelor, ci acuză statul de slabă implicare în sprijinirea secto­ru­lui agricol. Preşedintele Federaţiei Na­ţionale a Producătorilor Agricoli din România, Viorel Matei susţine că, faţă de statele vest-europene, Româ­nia nu are o politică de acordare a sub­venţiilor menită să ajute producătorii interni. “Această creştere a preţu­rilor alimentelor este explicabilă din punct de vedere economic. În preţul produselor agricole din România in­fluenţa sprijinului european este foar­te mică, undeva la 20%. În timp ce în celelalte state europene, din cauza politicilor de subvenţionare, preţul de vânzare ajunge să fie cu 50-60% faţă de cel real. Deci poţi ieşi pe piaţă cu un produs – să spunem un ou de 50 de bani care să nu fie suficient ca preţ pentru producătorul român, în aşa fel încât să-şi acopere costurile de produc­ţie, pentru că subvenţia pe care o pri­meş­­te de la stat este de doar 20%. În timp ce acelaşi ou poate costa mult mai ief­tin – 30 de bani sau 40 de bani în Un­garia sau în Austria, însă acolo 60% din cheltuielile producătorului sunt subvenţionate. Caz în care şi producă­torii o duc bine, reuşind să-şi acopere costurile, şi consumatorii au parte de produse alimentare mai ieftine”.

Viorel Matei crede că România stă cel mai prost din tot plutonul sta­telor europene în ceea ce priveşte sprijinirea sectorului agricol. “Toate statele europene, mai puţin România au diverse măsuri de sprijinire directă sau indirectă a sectorului agricol. Ro­mânia nu are aşa ceva. În România încă nu s-a înţeles că nu banul public poate aduce o creştere economică şi nu poate duce la scăderea preţului la alimente, ci o lege a creditului de pro­ducţie şi investiţii exact ca în Uniunea Europeană prin care să putem atrage fonduri europene”.

Dacă în ţările vest-europene su­ma alocată pentru susţinerea produc­ţiei la hectar, explică Viorel Matei, este de 300 de euro, în România s-a alocat doar 86 de euro.

“Franţa are nu mai puţin de 12 măsuri mascate de subvenţionare a produselor agricole. La noi acestea sunt poveşti. Şi de aceea, în acelaşi ritm, cu creşteri ale preţului alimentelor, vom ajunge la o rată a inflaţiei cu 7-8% mai mare până anul viitor, lucru care va duce la o situaţie de criză economică mai grea decât cea de anul trecut şi de acum doi ani”, estimează Viorel Matei, care spune că cu siguranţă România se îndreaptă spre o criză alimentară masivă, faţă de care e vulnerabilă, fiind aproape total dependentă de im­porturi. “Acum am început să impor­tăm pâine şi grâu, într-o ţară care era grânarul Europei. În loc să creem con­diţii de a produce pe plan local, pentru a asigura în primul rând consumul intern, noi acum am ajuns să impor­tăm şi cereale”.