Românii, campioni la muncă în spaţiul comunitar

Conform unui studiu recent, legat de timpul de lucru în spaţiul european, în 2010 un român cu normă întreagă de muncă a lucrat în medie 2095 de ore. Cei cu norme parţiale au fost fruntaşi la nivel european, fiind întrecuţi doar de unguri. Paradoxal, conform aceluiaşi studiu, cel mai puţin s-a lucrat tocmai în ţările cel mai bine dezvoltate economic – este vorba de grupul statelor vest-europene.

“Spargeri” de norme

Conform unui studiu al institutului de sondaj european Coe-Rexecode, făcut public recent, durata efectivă anua­lă medie de lucru pentru salariaţii cu normă întreagă din România este cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Asta în timp ce durata efectivă anuală medie de lucru pentru angajaţii cu nor­mă parţială este a doua din blocul co­munitar, după cea din Ungaria. Astfel, angajaţii cu normă întreagă din Româ­nia au lucrat în medie, anul trecut, 2.095 de ore, fiind urmaţi de unguri, cu 2.021 de ore, şi de maltezi, care au acumulat  sub 1.983 ore. Durata medie de lucru pentru angajaţii cu normă întreagă din România nu a cunoscut fluctuaţii majore din 1998 şi până anul trecut, oscilând în jurul a 2.100 de ore.

Cele mai puţine ore lucrate în 2011 le-au avut angajaţii cu normă întreagă din Suedia (1.719 ore), Franţa (1.679 de ore) şi Finlanda (1.670 de ore), mai rele­vă studiul respectiv, care se bazează pe date comparabile furnizate de Eurostat, biroul de statistică al U.E.

Salariaţii cu normă parţială din România au lucrat în medie, în 2010, 1.200 de ore, fiind devansaţi doar de cei din Ungaria, cu 1.226 de ore. Sala­riaţii români sunt urmaţi de cei polo­nezi, cu 1.077 de ore.  La polul opus, salariaţii cu normă parţială care au lucrat cele mai puţine ore în 2011 sunt cei din Irlanda (876 de ore), Dane­marca (849 de ore) şi Marea Britanie (836 de ore).

Pe de altă parte, România se si­tuează printre ultimele state din U.E. în privinţa numărului orelor lucrate de an­gajaţii independenţi cu normă întreagă (2.068 de ore), fiind urmaţi doar de luxemburghezi (2.064 ore), britanici (2.016 ore) şi bulgari (1.754 de ore). La acest capitol, pe prima poziţie se află lucrătorii independenţi austrieci (2.551 de ore), urmaţi de cei germani (2.459 de ore) şi de cei francezi (2.453 de ore).

Înţelegere tacită

Liderul Federaţiei Sindicale Cartel Alfa Timiş, Ştefan Gogoşanu, susţine că în foarte multe cazuri de încălcare a normelor legale legate de durata maxi­mă a timpului de lucru, reclamate în judeţ, există un acord tacit între angajat şi angajator, şi de aceea aceste cazuri sunt foarte greu de evidenţiat şi sancţio­nat de către inspectorii de muncă. “Din păcate, angajaţii acceptă această situaţie, din dorinţa de a câş­tiga un ban în plus. Sunt mulţi munci­tori care acceptă chiar să nu fie plătiţi dublu pentru munca suplimentară efec­tuată, doar pentru a primi o sumă în plus la salariul fix negociat. Aşa se face că de multe ori orele de muncă neevi­den­ţiate nici nu sunt trecute în ponta­je, fiind plătite la negru, în cazul fericit în care sunt plătite. Din păcate, dacă nu există sindicat în respectiva unita­te, nu prea ai cum să acţionezi în ca­zuri de acest gen. Existenţa acelui timp su­plimentar de muncă efectuat peste norma legală este imposibil de dovedit, iar inspectorii de muncă nu au acces la acest gen de date, fenomenul fiind ţinut ascuns atât de către angajaţi, cât şi de către angajatori”, susţine liderul de sindicat.

De altfel, cvasi-inexistenţa datelor despre munca suplimentară efectuată nelegal este confimată chiar de către situaţia litigiilor de muncă generate de abuzurile angajatorilor. Conform evi­denţelor ministeriale, anul trecut, pe toată zona de vest, cuprinzând judeţele Timiş, Arad, Hundeoara şi Caraş-Severin, au existat doar 600 de salariaţi angrenaţi în conflicte de muncă cu angajatorii. Conflicte care, potrivit aceleiaşi situaţii, nu au fost rezolvate în niciun fel.