Romanii de 3 Euro Euro

3 Euro pe zi, cam asta este valoarea la care sunt estimati, conform statisticilor, mai mult de jumatate dintre romani, traitori, cel putin scriptic, din salariul minim pe economie sau din pensia care se invarte in jurul aceleiasi sume. In categoria 3 Euro intra, de fapt, doua subcategorii : una a romanilor a caror munca nu valoreaza poate nici atat, iar cealalta, a romanilor care isi autosubevalueaza munca sau accepta, fara sa cracneasca, sa le fie subevaluata si, cu toate acestea, vietile lor graviteaza in jurul ratelor, al datoriilor, al neajunsurilor de tot soiul.
O parte dintre acesti saraci ai Romaniei poate chiar merita sa traiasca din suma asta de nimic, pentru ca atata dau, la randul lor. Si ne referim la acei oameni ale caror vieti s-au ghidat dupa un motto pagubos - decat munca pentru un ban in plus, mai bine un venit mizerabil, ornat cu satisfactia tampita ca, doar mimand munca, au fraierit, si-au tras in piept angajatorii, sefii, pe care-i numesc exploatatori. Acestia sunt oamenii care, pentru saracia lor, injura pe toata lumea, de la patron la presedinte, mai putin pe ei insisi. Dar au satisfactia prostului lenes si fudul ca nu le dicteaza nimeni nimic. Nici macar ora la care simt ca-i ia cu ameteala cand trec pe langa o ghereta cu kebab ramas in raft de cu o zi in urma... Acestui gen de oameni, oricate credite in alb li s-ar acorda, rezultatul final ar fi acelasi.
Nedreptatita este, insa, cealalta subcategorie a romanilor traitori (sau viitori traitori) cu 3 euro pe zi, cea care munceste de-i ies ochii pentru acesti bani. Sunt cei care tac si accepta munca pe paine foarte putina, strategema care le afecteaza nu numai tineretea - ci mai cu seama le va afecta batranetea. Acestia accepta situatia fie pentru ca, intr-adevar, nu au alternativa profesionala, fie pentru ca nu au incredere in valoarea lor profesionala, excluzand atunci din start gasirea unei alte solutii, profitabile, fie pentru ca nu-si cunosc drepturile, prevazute de lege, crezand (dupa o idee inoculata cu multa maiestrie) ca trebui sa multumeasca divinitatii pentru privilegiul de a avea un loc de munca sub orice forma. Daca in prima sau la a doua tinerete - cand pot sa dea mai mult, deci pot sa si ceara - accepta acest lucru, la batranete chiar nu vor mai avea nici o portita de a evada din saracie. Atunci, profesional, nu vor mai avea nimic de oferit si, deci, nu vor mai avea dreptul sa pretinda un ban in plus sau nu vor mai avea cui sa-i pretinda ceva, fara ca acea solicitare sa nu aduca a cersetorie, sa nu-i faca sa roseasca ori sa le dea lacrimile... Daca cei ajunsi deja la pensie nu mai au nimic de facut decat, eventual, sa astepte mariri de pensii din partea statului, ceilalti mai au timp sa refuze o viata si o batranete cocarjate de lipsuri, cand saracia este intinsa de la o luna la alta, cand, pentru o compensare de 100.000 de lei la medicamente, este ignorata si boala, si varsta, si frigul ori arsita, cand, in loc de varza, din piata sunt cumparate foi de varza, decojite de pe capatanile vandute, cand, de la raionul de mezeluri, se cumpara doar patru - cinci felii transparente de parizer ieftin.
Tendinta majoritatii romanilor este sa vada partea plina a paharului - sau fundul plin - si, intr-o (auto)multumire greu de inteles, sa-si spuna ca se poate si mai rau. E perfect adevarat, se poate mult mai rau. Se poate chiar muri de inanitie, ori din cauza cine stie carei boli netratate, sau se poate trai sub cerul liber, aruncat de administratorul caruia nu i-au fost achitate darile. Dar la fel de adevarat este ca se poate si mai bine. Cei care nu fug nici de munca, nici de responsabilitati, cei care nu triseaza ar trebui sa nu se multumeasca cu jumatati sau sferturi de masura. Sa stie ca munca lor sau pregatirea profesionala le-ar putea aduce mai mult de o conserva de peste pe zi si de performanta de a-si achita facturile la timp.
Si, in plus, nici unul dintre romanii traitori cu 3 Euro pe zi sa nu se uite cu speranta spre data de 1 ianuarie 2007. Dupa integrare, vom resimti, in primul rand, costurile acestui proces. Beneficiile vor veni mai tarziu, nu se stie in cati ani. Multi, probabil. Poate, alta transa de 20 sau 25 sau 30 de ani