Rossini şi Ceaikovski deschid anul la Filarmonica “Banatul”

Primul concert simfonic al anului 2012 oferă melomanilor timişoreni audiţia Uverturii „Scara de mătase”, de Gioachino Rossini, Concertul pentru percuţie şi orchestră, de Doina Rotaru, şi Simfonia a V-a în mi minor, op. 64, de Piotr Ilici Ceaikovski.

Maestru de necontestat al operei bufe, Gioachino Rossini compune o operă-farsăîntr-un act, pe care o pre­zintă în premieră în 1812, la Teatrul San Moisè, din Veneţia. Vreme de trei ani, între 1810 şi 1813, tânărul compo­zitor a creat patru opere scurte, care erau pe gustul publicului. Erau vesele, pe scenă, doar câţiva interpreţi şi cel puţin o pereche de îndrăgostiţi. Din pă­ca­te, din cele 39 de opere compuse de Rossini, doar câteva sunt prezente în repertoriul instituţiilor muzicale de azi. Acestea însă, asigură aproape necon­diţionat succes la public. Dacă nu toate opere sale au mare căutare, în schimb uverturile rossiniene se află mereu pe scenele de concert, indiferent de ope­rele de care aparţin. La fel este şi cu spumoasa uvertură pe care o vom as­culta vineri, pe scena Sălii Capitol.

Doina Rotaru este una dintre per­sonalităţile reprezentative ale şcolii româneşti de compoziţie. Şi-a câştigat un binemeritat prestigiu în viaţa muzi­cală din ţară, dar şi din străinătate, efect al succeselor sale în domeniul componistic şi datorită numeroaselor premii naţionale şi internaţionale care i s-au atribuit. Compozitoarea formată la clasa maestrului Tiberiu Olah, a contribuit la tezaurul cultural românesc cu peste 25 de lucrări simfonice şi peste 60 de lucrări camerale. Pe lângă interesul deosebit acordat tuturor tipu­rilor de flaut, dedicându-le diferite com­poziţii, iată şi o lucrare dedicată instru­mentelor de percuţie. Concertul a fost interpretat în primă audiţie, în anul 2000, de Doru Roman, solist al filarmo­nicii Banatul, în acompaniamentul or­chestrei simfonice. Tot Doru Roman, că­ruia i-a fost dedicată lucrarea, o va cân­ta şi vineri seara în concertul simfonic dirijat de maestrul Gheoghe Costin.

Ultima lucrare din program va fi Simfonia a V-a, compoziţie dedicată de Piotr Ilici Ceaikovski, directorului Societăţii Filarmonice din Hamburg. A fost executată în primă audiţie la Pe­tersburg, în 1888, sub conducerea auto­rului. Ceaikovski a renunţat aici la tot ce este aspru, violent sau la contrastele mari. Calitatea principală este bogăţia temelor, expresivitatea şi o dezvoltare muzicală lină, fără asperităţi.

Unele schiţe descoperite dezvăluie sumare indicaţii programatice, probabil un ajutor pentru a structura ideile vii­toarei compoziţii. Astfel putem să în­ţelegem organicitatea procesului com­ponistic, acumulările enorme de ritm intensitate şi culoare. Această creaţie monumentală poate defini tipologia simfoniei romantice, totul fiind gândit şi construit ca o devenire mereu ascen­dentă spre concluzia finalului. Există şi inovaţii precum valsul din mijlocul simfoniei, îmbinat cu aspecte de scher­zo, sau marşul simfonic din prima parte, a cărui construcţie se bazează pe întrebuinţarea ritmului continuu, obstinant. Cu toate aceste elemente, unitatea perfect împlinită a simfoniei are în interior o substanţă melodică extraordinară, încât se poate spune că Simfonia a V-a este de la început până la sfârşit numai melodie. Muzica acestei lucrări, ca şi întreaga creaţie a lui Ceaikovski, aparţine tezaurului muzical universal, dar este, totuşi, rusească. Împotriva acelora care nu-l considerau compozitor naţional s-a ridicat Igor Stravinski, care spunea : „Această muzică este la fel de ruseas­că precum versurile lui Puşkin, ori cântecele lui Glinka”.