Salariu minim european, între utopie şi antidot al sărăciei

Din cauza creşterii îngrijorătoare a numărului de cetăţeni europeni care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă, europarlamentarii, cu precădere cei care reprezintă formaţiunile politice cu doctrine de stânga, au solicitat analizarea posibilităţii implementării unui salariu minim, valabil pentru toate statele din Uniunea Europeană. Propunerea este considerată o utopie atât de reprezentanţii forţelor politice de dreapta, cât şi de către unii economişti.

O iniţiativă împotriva sărăciei extreme

Parlamentul European, prin vocea unor europarlamentari aparţinând for­maţiunilor politice de stânga, a cerut, zilele trecute, Comisiei Europene să acţioneze pentru punerea în aplicare a unor prevederi legislative privind veni­tul minim în Europa, pentru a preveni sărăcia care afectează zeci de milioane de oameni în spaţiul comunitar.

Rezoluţia Parlamentului Euro­pean, care nu are un caracter obligatoriu, su­gerează ca statele U.E. să dezvolte sis­teme de venit minim bazat pe cel puţin 60% din venitul mediu al fiecărui stat membru al Uniunii. Rezoluţia solicită, de asemenea, dezvoltarea de servicii sociale în întreaga Europă. “În 2010, numărul persoanelor care trăiau în sărăcie era de 116 milioa­ne, adică peste 20% din cetăţenii U.E., şi 8% dintre europeni (42 de milioane de persoane) trăiau în condiţii de sără­cie extremă”, a declarat socialistul bel­gian Frederic Daerden, autorul ra­portului adoptat de Parlamentul Euro­pean şi trimis Comisiei Europene.  

Potrivit eurodeputatului francez Karima Delli, care provine din aceeaşi zonă a formaţiunilor de stânga, introdu­cerea unui salariu minim este “un in­strument indispensabil” pentru atinge­rea obiectivului Comisiei de a scoate 20 de milioane de oameni din sărăcie până în 2020. Însă doar prin crearea de lo­curi de muncă nu se evită sărăcia. “Pen­tru combaterea sărăciei, nu este sufi­cient să rostim discursuri frumoase des­pre creştere economică şi competiti­vitate, pentru că, dat fiind că 8% dintre angajaţi sunt săraci, se pare că munca nu înseamnă dispariţia sărăciei”, a pre­cizat Karima Delli.

“Sărăcia nu este o catastrofă natu­rală, niciun flagel biblic, ea este efec­tul politicilor economice şi sociale proas­te care distrug locurile de muncă”, a precizat la rândul său socialistul spa­niol Alejandro Cercas, susţinător al acestei iniţiative.

2010 a fost proclamat Anul euro­pean al luptei împotriva sărăciei şi ex­cluziunii sociale, însă, din cauza evo­luţiei îngrijorătoare a multor economii naţionale ale statelor membre U.E., această tematică a fost oarecum negli­ja­tă, existând extrem de puţine proiec­te şi alocări de fonduri în această direcţie.

Discrepanţe naţionale şi internaţionale

Conf. univ. dr. Nicolae Ţăran, de la Facultatea de Economie şi de Admi­nistrare a Afacerilor din cadrul Univer­sităţii de Vest Timişoara, consideră că iniţiativa instituirii unui salariu minim în spaţiul comunitar nu este posibilă deocamdată. “Sunt discrepanţe foarte mari în momentul de faţă pe segmentul salariilor minime şi mediii din statele europene. În state precum România sau Bulgaria vorbim despre salarii extrem de mici, raportate la statele vest-europene. Uniformizarea salariu­lui minim în grupul statelor europene ar presupune stabilirea unui salariu foarte mic, lucru care nu le convine statelor vest-europene”,spune Nicolae Ţăran.

De altfel, şi pe plan naţional există încă discrepanţe destul de mari în ce­ea ce priveşte salariul mediu (“instru­mentul de referinţă” dorit de Parla­mentul European pentru calcularea salariului minim).

Conform estimărilor făcute de Comisia Naţională de Prognoză, nivelul salariului mediu în Bucureşti, de pildă, 2071 de lei, este dublu faţă de salariul mediu din Harghita, 979 de lei. În acest clasament Timişul nu se mai situează printre judeţele cu cele mai mari salarii medii din ţară, cu actualul nivel de 1.459 de lei fiind depăşit de o sume­denie de judeţe cum ar fi Sibiu, Cluj sau Argeş.