Într-un spaţiu european în care asigurarea lunară a unui venit care să acopere măcar nevoile primare ale individului devine problematică pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni, reglementarea unui salariu minim european e un deziderat la care sindicatele din majoritatea ţărilor europene continuă să spere. Din păcate, dacă acest obiectiv părea oarecum realizabil în 2008, criza economică a schimbat fundamental lucrurile şi din acest punct de vedere.


Discrepanţe salariale mari

Impunerea unui salariu european minim creează probleme la nivelul spaţiului european tocmai din cauza diferenţelor salariale mari dintre statele membre. Astfel, în Europa, salariul minim lunar variază de la 1 641 de euro în Luxemburg, la 123 de euro în Bulgaria.
Comisia Parlamentului European a luat şi în acest an în discuţie, de mai multe ori, posibilitatea ca garantarea unui venit salarial minim la nivel european să contribuie în mod substanţial la lupta împotriva sărăciei. Grupuri de stânga din Parlamentul European, cum ar fi Grupul Confederal al Stângii Unite Europene sau Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor si Democraţilor din Parlamentul European, consideră că în prezent, criza va spori sărăcia, dar venitul salarial minim poate deveni un instrument pentru a-i apăra pe cei mai expuşi. Potrivit datelor prezentate de către parlamentarii din aceste grupuri politice, în momentul de faţă în Europa există peste 20 de milioane de lucrători care nu au un venit necesar pentru asigurarea unor standarde acceptabile de trai. În acest sens, s-a adus în discuţie şi faptul că 17% din populaţia U.E. trăieşte la limita sărăciei, cu mai puţin de 60% din venitul salarial mediu pe ţară, iar cele mai afectate state membre din acest punct de vedere sunt Letonia (26%), România (23%) şi Bulgaria (21%). Poate şi de aceea aproximativ 64% din europeni, potrivit sondajelor Eurostat, consideră că cele mai multe decizii ce trebuie luate la nivel comunitar ar trebui să aibă ca ţintă protejarea drepturilor sociale.


Salariul minim “în trepte”, antipatizat de patronate

Liderul judeţean al confederaţiei sindicale Cartel Alfa, Ştefan Gogoşanu, susţine că majorarea salariului minim pe economie a rămas un obiectiv constant al marilor grupări sindicale din România, indiferent de contextul economic. „Nu aş spune că patronatele se opun în mod categoric majorării acestor salarii, dar condiţionează acceptarea creşterii lor de eliminarea grilei de ierarhizare salarială, care prevede ca salariul minim în cazul unui angajat cu studii superioare să fie mai mare decât cel al unui angajat cu studii medii sau necalificat. Mulţi reprezentanţi ai patronatelor spun că îşi dau acceptul pentru majorarea salariului minim pe economie, dar vor ca aceste grile de ierarhizare să dispară. Este evident că nu putem fi de acord cu aşa ceva. Atunci toată lumea ar avea, la 80% din firme, salariul minim pe economie unic”. Ştefan Gogoşanu mai spune că sindicatul pe care îl reprezintă se pregăteşte de începerea negocierilor pentru contractul colectiv de muncă la nivel naţional, majorarea salariului minim pe economie constituind unul dintre obiectivele majore în acest sens.
Liderul sindical precizează că munca la gri (cu salariul minim în contractul de muncă, iar restul salariului încasat la plic) a luat proporţii şi în vestul ţării. “Oamenii neglijează faptul că vor lua o pensie mult mai mică. Însă mulţi nici nu ştiu că sunt încadraţi în acte cu salariul minim pe economie. Mulţi depistează acest lucru abia când îşi cer cartea de muncă la Inspectoratului Teritorial de Muncă, pentru a face copiile necesare contractării unui credit. Recomand în acest sens oamenilor ca periodic să verifice salariul cu care figurează în cartea de muncă”.
Cornelia Corescu, inspector-şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiş, susţine că de cele mai multe ori există înţelegeri tacite legate de munca la gri între angajat şi angajator. “Se fac înţelegeri de genul : rămâne salariul minim în cartea de muncă, iar restul de bani îl ia în mână. Oamenii vin la noi când angajatorul nu le dă acea diferenţă. Neexistând nimic scris în acest sens, salariatul nu are cum să demonstreze înţelegerea avută cu angajatorul. Şi de foarte multe ori e vorba de cuvântul angajatorului împotriva cuvântului angajatului”.


Salarii medii de top, în Timiş

Pentru că Institutul Naţional de Statistică nu a avut asemenea iniţiative, portalul de recrutare de forţă de muncă bestjobs.ro a realizat un top al salariilor medii pe categorii profesionale şi oraşe. Potrivit datelor publicate pe portalul web respectiv, cel mai mare salariu mediu din Timiş este cel pentru poziţia de consultant senior pe resurse umane, adică un fel de “vânător de capete”, cu un salariu mediu de 8.000 de euro. Urmează cel de broker începător, cu 4.000 de euro pe lună, manager de întreprindere, tot 4.000 de euro, administrator de firmă – 3.000 de euro, muncitor în metalurgie – 1.050 de euro, consultant – 872 de euro, farmacist – 789 de euro sau agent de asigurare – 714 euro.