Salvatori

Colcaie tara de chemati ai nechemarii, de alesi cu ghiotura, de incompetenti ai competentei, de fuduli ai inculturii crase, de invartiti ai sforariilor si sforari ai invartelilor, de parteneri ai raptului si minciunii impartiti in tabere ale exagerarilor si furtisagului politicianist.

Europenizarea Romaniei seamana mai ales cu o romanizare a Europei. In loc sa devenim tara a civilizatiei occidentale, redevenim sat fara caini al mahalalei continentului. Cand spun romanizarea U.E., ma gandesc la asaltul elitelor neputintei nationale asupra ogoarelor cu trufandale ale lumii internationale, la capsuniadele victorioase debusate de lebediadele tiganoase in tari ale Apusului, unde se respecta drepturile (inclusiv ale) neoamenilor sau se-ncalca nedreptatile (mai ales ale) oamenilor.

Traim intr-o lume pandita de tentatii si muncita de neajunsuri. Suferim intr-o tara uitata de Dumnezeu si adusa de supusii sai intr-o izbeliste notorie!

In acest tablou sumbru, lugubru, cotidian unii sufera (cei multi) si altii huzuresc (cei putini). Asa a fost si-n epoca abrogata, dar ... invers.

Si pentru a continua sa facem haz de necaz jucandu-ne cu cuvintele, sa spunem ca daca Europa nu ne (prea) vrea, noi o (cam) vrem si, in curand, o sa-i demonstram ca, vorba cuiva, daca se mai cacaie pana sa ne accepte la integrare, nici nu stie ce pierde. Fiindca, intr-o vreme ce prevesteste apocalipsa, noi, romanii, ca aranjori de ploi, putem salva continentul de la parjol, arsita, desertificare!