Din cauza stării de sărăcie extremă în care încă trăiesc o bună parte din cetăţenii comunitari, în special cei din statele recent integrate, eurodeputaţii încearcă impunerea la nivelul întregului spaţiu european a unui set de reglementări comune legate de calcularea venitului minim garantat şi a salariului minim pe economie.


Prevederi la comun

Într-un raport recent, deputaţii europeni au propus adoptarea unui sistem de calculare a venitului minim în toate statele membre, ca o măsură pentru combaterea sărăciei. Această iniţiativă a venit în urma constatării faptului că, la sfârşitul anului trecut, aproape 85 de milioane de persoane, adică 17% din populaţia Uniunii, trăia sub pragul saraciei.
Potrivit statisticilor Eurostat, riscul de sărăcie este mai mare în rândul copiilor şi al tinerilor cu vârsta de până la 17 ani în raport cu populaţia totală, persoanele în vârstă fiind, de asemenea, expuse la un risc de sărăcie mai ridicat.
Ţinând cont de aceste date, s-a concluzionat că introducerea unui sistem de venit minim în toate statele membre – constând în măsuri specifice de sprijinire a persoanelor cu venituri insuficiente printr-o contribuţie financiară şi prin facilitarea accesului la servicii – ar putea fi unul din cele mai eficiente moduri de combatere a sărăciei. Potrivit aceloraşi reglementări, sistemele de asistenţă socială trebuie să stabilească venituri minime la un nivel echivalent cu cel puţin 60% din venitul mediu din statul membru în cauză.
În varianta în care această reglementare ar fi adoptată, România ar avea mari probleme în ceea ce priveşte achitarea unor venituri minime la nivelul celor unanim acceptate în spaţiul european. De exemplu, la nivelul Timişului, unde salariul mediu este de 2.000 de lei, un venit minim garantat calculat după regula celor 60 de procente din salariul mediu ar însemna 1.200 de lei, ceea ce ar presupune o mărire de zece ori a venitului minim garantat pe membru de familie, de la suma de 125 de lei, cât este în prezent.
Timişul are în plată în prezent aproximativ 3.500 de cereri de ajutor social, ceea ce ar însemna că ar fi nevoie de peste 40 de milioane de lei lunar doar pentru plata acestor drepturi în judeţ.


„Războiul” salariului minim pe economie

Ultimele statistici Eurostat au indicat şi o creştere galopantă a numărului de lucrători săraci, eurodeputaţii solicitând pe această cale ca în tot spaţiul european salariul de subzistenţă să fie în toate cazurile mai mare decat pragul sărăciei şi ca lucrătorii aflaţi, din diverse motive, sub pragul sărăciei să beneficieze de sume suplimentare. Eforturi suplimentare, apreciază europarlamentarii, trebuie făcute în ceea ce priveşte remuneraţiile şi nivelul salariilor minime, având în vedere că sărăcia ce afectează persoanele angajate reflectă condiţiile inechitabile de muncă.
În România, în aceste zile, salariul minim pe economie face obiectul unor negocieri extrem de dure între sindicate, patronate şi partidele din arcul guvernamental. Şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional pentru România, Jeffrey Franks, a declarat că salariul minim ar putea fi majorat, dar deocamdată nu se ştie cu cât : „O creştere a salariului minim trebuie calculată cu grijă, pentru că, dacă se exagerează, se poate ajunge la efecte negative importante. S-ar putea să fie o oarecare posibilitate de creştere a salariului minim, dar trebuie să vedem cu cât”. Propunerea iniţială a Guvernului, legată de un salariu minim de 650 de lei, a fost refuzată de sindicalişti, care au considerat-o „o glumă”, pe motiv că nu acoperă nici măcar inflaţia.
„E greu de făcut un pronostic în momentul de faţă. Probabil că varianta finală va varia între marjele de 640 şi 750 de lei. Şi tot probabil, se va ajunge la o medie şi se va bate palma pentru 700 de lei. E o sumă extrem de mică, dar se invocă faptul că, în actualele condiţii, mai mult nu se poate”, spune Ştefan Gogoşanu, liderul sindical al Cartelului Alfa Timiş.