Sarlatanii si masochistii

In Timis, catorva mii de oameni, care si-au investit economiile, contra unui “somn linistit”, in conturile F.N.I., le-au revenit si sperantele, si zambetul. Doza de optimism le-a fost insuflata de vestea ca procesul F.N.I. se reia si ca anul viitor ar putea sa le aduca banii inapoi in portofele. Antecedentele pe care romanii le-au trait in ultimii ani - din pacate, fara sa dea semne ca ar fi invatat ceva din ele - ne determina sa nu fim chiar atat de increzatori in succesul lor. De ce am crede ca, de data aceasta, pagubitii F.N.I. vor avea parte de celeritate in justitie (din moment ce primul proces s-a intins pe vreo sase ani) si, cel mai important, de o sentinta dreapta, care sa-i oblige pe vinovati sa-si plateasca si greselile, si escrocheriile, iar pe victime, sa se vada si cu dreptatea pe masa, si cu banii intorsi din conturi straine? Suntem sceptici din cel putin doua motive. Unul ar fi ca singura condamnare data in acest caz, cea a Ioanei Maria Vlas, nici nu convinge de buna intentie a organelor statului de a face lumina in acest scandal national (e imposibil ca un singur om sa fi fost responsabil de megaescrocheria numita F.N.I.), nici nu inseamna nimic din perspectiva recuperarii banilor de catre romanii trasi pe sfoara. Al doilea este raportat la succesul pe care cei care si-au tot bagat banii prin fel de fel de jocuri dubioase, promitatoare de bunastare peste noapte, l-au avut, in justitie, in batalia ulterioara cu cei care i-au fraierit.
Sa aruncam o privire retrospectiva - nu la multele procese cu cantec castigate, intr-o majoritate covarsitoare de oameni cu bani si influenta, nu neaparat de cei cu dreptatea la purtator - doar la procesele asemanatoare F.N.I.-ului, pe care le-am urmarit de vreo 15 ani incoace. Si in care unii, cei multi si inselati, au ramas tot multi, si tot cu banii nerecuperati, iar altii, cu conturile tot pline si, eventual, in varianta in care lucrurile au scapat de sub control, cu o pedeapsa modica.
Cati romani (de rand, nu vorbim de elita cu bani, functii sau influenta, careia, cativa ani mai tarziu, i s-a facut partie spre Bancorex, Banca Agricola, Bankcoop, banci datatoare de credite cu dobanda halucinant de mica) si-au vandut si casele, investindu-si banii in Caritasul care electrizase mare parte din Romania la inceputul anilor ‘90 si care le promitea un castig de opt ori mai mare? Foarte multi. Cati dintre ei si-au mai vazut vreodata banii, in urma unei sentinte definitive si irevocabile? Pauza. Cati romani si-au pierdut banii in urma scandalului Gelsor? Multi, din nou. Cati si i-au mai recuperat cu ajutorul justitiei? Iarasi, pauza. Cate sute de mii de romani au fost atrasi de mirajul F.N.I. care, in iarna lui 2000, avea un slogan generator de vise frumoase, nicidecum de nopti albe, cum s-a dovedit in scurt timp? Cand si-i vor recupera? In varianta in care dosarul se va judeca fara sincopele cu care se judeca orice proces in care un magistrat se impiedica de statutul de inculpat al unui vip prea bogat sau prea influent pentru a i se potrivi aceasta calitate, poate anul viitor. Dar nu ne hazardam sa mizam pe utopii. Urmeaza in curand, sau asa ar fi normal, scadenta in cazul Delphinilor, un alt grup de escroci care au sucit mintile multor compatrioti de-ai nostri, mintindu-i ca, pe mii de euro, le vand reteta imbogatirii miraculoase.
Un lucru e cert. Majoritatea romanilor se simt parca bine in postura de fraieri, iar mai apoi si-o deplang pe cea de eterni pagubiti, carora justitia, intr-adevar, nu le-a facut dreptate. De ani de zile nu invata, insa, ca banii nu se pot inmulti de opt ori fara ca nimeni sa piarda din aceasta algebra SF, nu invata ca nimeni nu le poate oferi reteta magica sau manualul din care, printre randuri, afla cum pot deveni Rockfeller-i autohtoni, nu invata sa nu mai aiba incredere in fel de fel de ticalosi cu masca de zane bune. Intr-o tara in care justitia a dovedit ca nu a descalcit pana la capat itele unor mega-jafuri, oamenii ar trebui sa nu mai incerce marea aventura cu degetul mic si sa invete sa-si pazeasca singuri buzunarul.