Câteva sute de romi au fost repatriaţi în România şi Bulgaria, în august, după înăsprirea politicii de securitate a Guvernului francez. Luni, zeci de romi au protestat, în Timişoara şi Bucureşti, faţă de repatriere şi faţă de atitudinea “rasială” a statului francez faţă de ei, considerându-se masă de manevră politică pentru autorităţile franceze. A doua zi, problema a fost dezbătută şi în Parlamentul European, rezoluţia urmând a fi supusă joi votului europarlamentarilor.


Instituţii publice din Timişoara şi Bucureşti, sub pichet

Luna trecută, autorităţile franceze au decis expulzarea a aproape 1.000 de cetăţeni români şi bulgari de etnie romă, desfiinţând peste o sută de tabere ilegale de la periferia Parisului. Motivul era intensificarea violenţelor înregistrate în cartierele mărginaşe şi a numărului infracţiunilor comise de reprezentanţii acestei etnii.
Peste 400 de cetăţeni români de etnie romă vor fi repatriaţi din Franţa, până la mijlocul lunii septembrie. În Timiş, 20 s-au întors acasă, însă repatriaţii îşi fac deja planuri de revenire în Franţa. Asta după ce statul francez le-a dat câte 300 de euro pentru a se întoarce în România.
Nemulţumiţi de atitudinea statului român faţă de repatrierile din Franţa, zeci de xţigani au ieşit în stradă, luni dimineaţă, atât la Timişoara, cât şi la Bucureşti. Peste 50 de persoane s-au adunat în faţa Prefecturii Timiş, la îndemnul Asociaţiei Parudimos, protestând faţă de “politica rasială” a statului francez, purtând pancarte cu mesaje precum “Liberte, Fraternite, Egalite : 300 euro” şi “Stop rasism”. Organizatorii mitingului au fost primiţi de prefectul Mircea Băcală, căruia i-a fost înmânată o scrisoare pentru primul-ministru Emil Boc, în care se solicită ajutoarele financiare promise. “Statul român ar trebui să se responsabilizeze. Din cei o sută de romi care au revenit din Franţa, doar cinci au primit ajutorul economic promis”, a spus Leonard Bebi, preşedintele Fundaţiei Parudimos. În replică, prefectul a explicat că Uniunea Europeană a alocat o sută de milioane de euro pe problemele romilor, iar aceştia trebuie să se organizeze în ONG-uri şi asociaţii pentru a accesa fondurile europene. Mitingul de la Timişoara s-a încheiat la Centrul Cultural Francez, unde protestatarii s-au întâlnit cu Eric Baude, directorul C.C.F., căruia i-au înmânat o scrisoare destinată preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy.
“Expulzările din Franţa sunt politici rasiale. Autorităţile franceze au distrus taberele ilegale, spunând că romii sunt infractori, or, asocierea acestui cuvânt cu cel de cetăţean de etnie romă este o incriminare. Dacă vorbim de repatrierea voluntară, a fost singura alternativă în contextul demolării taberelor şi a presiunilor exercitate asupra romilor ameninţaţi cu arestul, fără nici un fond”, consideră Leonard Bebi. Mai mult, spune liderul Parudimos, ţiganii sunt folosiţi de autorităţi ca “masă de manevră politică”, iar cei 300 de euro, daţi de statul francez, nu pot cumpăra cetăţenia unei persoane. Leonard Bebi susţine că autorităţile franceze nici nu ar fi trebuit să aducă în discuţie apartenenţa etnică a celor expulzaţi, pentru că nu doar romi au fost în acele tabere. “Conform legislaţiei naţionale, romii sunt expuşi, li se poate îngrădi dreptul la libera circulaţie. Există un articol în Constituţie care arată că poate fi restrâns acest drept, în contextul în care cetăţeanul nu are mijloace financiare. România ar trebui să găsească mijloace prin care romii să aibă acces real la resurse, să deblocheze fondurile europene alocate proiectelor lor. În ce priveşte accesul pe piaţa muncii, statul român ar putea introduce subvenţii pentru angajatorii care angajează romi”, explică Bebi.


Liderul Parudimos : “Ţiganii luptă să-şi depăşească condiţia”

Asociaţia Parudimos, în parteneriat cu Asociaţia Femei Ţigănci, derulează un proiect pe această linie, “Egalitate prin diferenţă”, având ca rezultat 50 de persoane înscrise la cursuri de calificare profesională şi alte 30 de persoane care s-au şi încadrat în câmpul muncii prin acest proiect. “Totuşi, problema a rămas, în sensul că nu îi putem motiva pe angajatori să angajeze cetăţeni de etnie romă, există încă o reticenţă din partea acestora faţă de romi. Şansele nu sunt egale, suferim de handicapul că suntem romi şi avem culoarea pielii mai închisă, chiar dacă suntem competitivi”, consideră Leonard Bebi.
Întrebat dacă problema se poate pune şi invers, în sensul că nu doar autorităţile, ci şi ţiganii trebuie să facă eforturi pentru integrarea în societate, liderul Parudimos spune că întotdeauna cetăţenii acestei etnii au luptat pentru a-şi depăşi condiţia, doar că aceste eforturi nu au fost vizibile. “Partea negativă a romilor a fost întotdeauna prezentată în mass-media, care a alimentat atitudinile antiromi. Noi ne trimitem copiii la şcoală, în ultimii trei ani am avut anual doar la Universitatea de Vest câte 25 de absolvenţi, iar acesta este un rezultat bun, spunem noi. Ar trebui să existe însă un parteneriat între societatea civilă, romi şi autorităţi, iar mass-media ar trebui să joace un rol activ în promovarea activităţilor noastre. E nevoie de o responsabilizare la toate nivelurile”, precizează Leonard Bebi.


Europarlamentarul Renate Weber : “Nu vrem să ne trezim în altă Uniune Europeană decât cea în care am intrat”

Comisia Europeană punea, zilele trecute, sub semnul întrebării legalitatea politicii Guvernului francez în privinţa repatrierii romilor. Un raport al comisiei arăta că măsurile Franţei nu au garanţiile minime solicitate de U.E. pentru protejarea celor deportaţi, iar expulzările pot fi considerate legale numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, inclusiv o evaluare a fiecărui caz în parte. Mai mult, Franţa a fost avertizată să evite măsurile ce ţintesc un anumit grup etnic, inclusiv expulzarea în masă a romilor. De altfel, o delegaţie franceză, condusă de ministrul Imigraţiei, Eric Besson, a susţinut, la Bruxelles, politica Franţei prin care au fost deportaţi sute de romi. Secretarul de stat al Ministerului de Externe, Bogdan Aurescu, arăta că nu va fi acceptată discriminarea cetăţenilor români şi că impunerea de condiţii de tip material etnicilor romi este echivalentă cu un abuz de drept.
La initiaţiva europarlamentarului P.N.L. Renate Weber, marţi, în plenul Parlamentului European, în cadrul dezbaterii pe tema libertăţii presei şi a libertăţii de exprimare în U.E., a fost adusă în discuţie situaţia populaţiei de etnie romă din Europa. Renate Weber afirmă că, în calitate de coordonator politic al grupului ALDE în Comisia de libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, a solicitat încă din urmă cu două săptămâni o dezbatere în interiorul Comisiei, care să fie urmată de adoptarea unei rezoluţii a Parlamentului European. “Asta pentru că se vede clar că Franţa se «berlusconizează», a preluat modelul Berlusconi-Maroni, privind aşa-zisa repatriere voluntară a romilor. Să nu uităm că Ministrul de interne italian, Maroni, tocmai a făcut o declaraţie halucinantă prin care cere desfiinţarea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor europeni în U.E., afirmând că acestora trebuie să li se aplice aceleaşi condiţii ca imigranţilor extracomunitari”. Renate Weber susţine că aceşti guvernanţi, care promovează astfel de politici, trebuie puşi la punct, “dacă nu vrem ca într-o zi să nu ne trezim în altă Uniune Europeană decât cea în care am intrat şi care era construită pe alte principii şi valori”.
În textul rezoluţiei iniţiate de Renate Weber, care urmează a fi supusă la vot joi, 9 septembrie, se solicită o Strategie Europeană pentru Romi, care să conţină măsuri concrete şi pe termen lung de îmbunătăţire a integrării sociale a romilor, în domeniul locuinţelor, accesului la piaţa muncii, educaţiei şi sănătăţii, pentru a contribui la îmbunătăţirea situaţiei romilor. “După al Doilea Război Mondial, expulzările colective şi deportările au fost interzise de dreptul internaţional, pentru că omenirea suferise deja prea mult din cauza acestei politici monstruoase. În 2010, Franţa – leagănul drepturilor omului –, apelează la o şmecherie : profită de ignoranţa celei mai vulnerabile populaţii din Europa, romii, şi plăteşte 300 de euro pentru un adult şi 100 de euro pentru un copil, cu condiţia ca aceştia să părăsească teritoriul francez. Guvernul francez pretinde că este vorba de o repatriere voluntară, considerând cu cinism această dezgustătoare cumpărare de conştiinţe ale romilor drept un ajutor umanitar. Nimic despre faptul că mai întâi i-au amprentat pe adulţi şi copii deopotrivă, că mulţi dintre ei şi-au dat un consimţământ viciat şi fără să înţeleagă consecinţele, aşa cum a constatat Comitetul Naţiunilor Unite privind discriminarea rasială”, scrie pe blogul său Renate Weber.
Aceasta reaminteşte că acest model a fost folosit şi de Italia în urmă cu doi ani, când Comisia Europeană a preferat să tacă, şi din această cauză, acuză europarlamentarul, C.E. are partea ei de responsabilitate pentru acest nou val de deportări ale romilor în Europa. “Acum, Comisia trebuie să facă dovada că este gardianul principiilor şi drepturilor fundamentale ale Uniunii şi al legislaţiei comunitare. E timpul, de asemenea, să avem o strategie de incluziune a romilor, cu participarea şi responsabilitatea comună a Comisiei şi a tuturor celor 27 de state membre”, a precizat Renate Weber.
Europarlamentarul a mai arătat că problematica etnică şi rasială din România a apărut în timpul celui de-al II-lea Război Mondial prin deportarea ţiganilor în Transnistria, alături de evreii din Basarabia, Bucovina şi judeţul Dorohoi. În 1941, ţiganii au fost închişi în lagăre de concentrare, în ghetouri şi lagăre de exterminare, alături de evrei. Datorită modificării regimului politic în România, prin guvernarea generalului Ion Antonescu şi a puternicei influenţe germane, s-a impus ideea că este mai bine ca ţiganii să fie luaţi cu forţa din localităţile unde trăiau şi trimişi la est de râul Nistru, în Ucraina de astăzi. Generalul Antonescu a decretat deportarea ţiganilor în Transnistria la începutul anului 1942, motivând hotărârea prin presiunea opiniei publice care reclama unele furtişaguri şi alte fapte mai grave facute de unele grupuri de oameni, punându-se astfel în pericol “siguranţa statului naţional”.
Conform Raportului Comisiei internaţionale de istorici, din 2004, în 1942 au fost deportaţi în Transnistria 25.000 de cetăţeni români de etnie romă, care reprezentau 12% din totalul populaţiei de ţigani din România. Dintre aceştia aproximativ 11.000 au murit din cauza foamei, frigului şi bolilor, iar supravietuiţorii s-au întors în ţară abia în 1944, odată cu retragerea armatei şi autorităţilor române în faţa ofensivei sovietice.