Scrisoare intre doua cutremure

18 decembrie 2006 : Pentru prima data in istoria noastra post-decembrista, presedintele tarii a condamnat oficial comunismul ca nelegitim si criminal. Condamnarea a venit in baza argumentelor politice, sociologice, economice aduse de Raportul stiintific elaborat de Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii in Romania, condusa de Vladimir Tismaneanu, unul dintre cei mai valorosi cercetatori ai comunismului est-european din lume. Sa ne amintim cum a fost, insa, intampinat in Parlamentul Romaniei. O reactie violenta, virulenta care a tradat ura si disperare in egala masura, din partea, P.R.M.-ului, si o reactie pasiva in fata acestor iesiri de maidan, din partea reprezentantilor P.S.D.-ului, prea diplomati sa se opuna pe fata, sa redeschida rani de care nu sunt straini majoritatea dintre ei. Si sa ne amintim de reactiile post-raport : de la injurii la scena deschisa, la acuze aduse, pe diferite canale, nu crimelor comunismului, ci comisiei care le-a pus cap la cap. Au fost manifestari care au demonstrat (daca mai era nevoie) ca, in Romania, comunismul si epigonii lui, care nu-si recunosc insa afiliatia la acesta, nu sunt istorie. Din contra, pot scrie istoria inca.
Viitorul apropiat (parafrazand o declaratie a generalului Dan Voinea, facuta in 27 noiembrie 2006) : Se apropie finalizarea rechizitoriului dosarului “Iunie 1990”, in care, pentru implicarea in reprimarea brutala a mitingului anti-comunist, sunt invinuite si vor fi trimise in judecata 34 de personalitati politice si publice, pentru infractiuni foarte grave. Desi in instanta mai au o sansa, deloc de neglijat, de a scapa de anii grei de detentie pe care ii risca, e usor de imaginat cum vor reactiona, in ziua in care rechizitoriul va fi facut public, cele 34 de personalitati la care facea referire generalul Voinea in toamna anului trecut, fara, insa, a le nominaliza. Va urma, probabil, o continuare a isteriilor si o noua rabufnire a frustrarilor, manifestate in plin in Parlamentul Romaniei, dar, la fel de probabil, mai violenta decat mahalaua din 18 decembrie 2006. Atunci s-a vorbit despre o condamnare morala, or in cazul rechizitoriului din dosarul “Iunie 90” nu va mai fi vorba doar de moralitate, lucrurile se complica. Si, tot probabil, s-ar putea ca reactiile negative sa nu se rezume la scandaluri publice.
Aspect pe care il previziona, la sfarsitul saptamanii, intr-un apel- scrisoare deschisa catre ministrul Justitiei, vicepresedintele Aliantei Civice, Sorin Iliesiu. In cadrul scrisorii - apel, pe care au semnat-o, in nici doua zile, aproape 200 de personalitati nationale si internationale, se solicita, printre altele, paza si protectia speciala a generalului Voinea si a familiei acestuia si paza militara a probelor Justitiei pentru prevenirea disparitiei sau distrugerii acestora. Semn ca se anunta un posibil al doilea cutremur. Mai intens.
Si nu sunt excluse nici iesirile violente, nici distrugerea de probe sau ascunderea lor, daca luam in calcul - asa cum am mai spus-o - ca si condamnarea comunismului, si trimiterea in judecata a dosarului mineriadei din iunie 1990 sunt actiuni care lovesc in comunism, intrat cu violenta pe scena istoriei, mentinut la putere prin violenta si teroare si iesit, tot prin violenta. Dar este si o actiune care loveste deopotriva in epigonii moderni ai acestei doctrine, intrati si ei cu violenta pe usa istoriei, incercand, in primele luni de democratie, sa tina tara sub control, distrugand opozitia si pluralismul cu batele minerilor si cu bastoanele oamenilor legii, iar mai apoi ghidandu-se pe principiul “cine nu e cu noi e impotriva noastra” si actionand in consecinta.
Ramane de vazut daca autoritatile romane vor tine cont de acest “apel-barometru”, pentru a impiedica sau macar a reduce pe cat posibil previzionatele efecte ale lecturarii publice a rechizitoriului “Iunie ‘90”. Si daca, mai apoi, vor face eforturi pentru ca, in Romania, crimele comunismului sa nu ramana doar cu o condamnare morala, iar Raportul Tismaneanu, un document bun, dar recomandabil doar in manualele de istorie.