Scumpirile gazului furnizat populaţiei cauzate şi de contractele preferenţiale

Publicarea primelor concluzii ale anchetei derulate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism a certificat un lucru bănuit de multă vreme : faptul că piaţa naţională de distribuţie a gazelor naturale este dominată de contracte preferenţiale, înţelegeri peste capul consumatorilor obişnuiţi şi scumpiri, respectiv ieftiniri la comandă. Astfel, preţul mai mare plătit de populaţie pentru agentul termic, inclusiv la Timişoara, este foarte posibil să aibă legătură cu aceste contracte preferenţiale încheiate cu consumatori mari, cu complicitatea unor funcţionari ai Agenţiei Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Prejudicii fabuloase

Conform informaţiilor făcute publice de către procurorii D.I.I.C.O.T., peste 40 de persoane, funcţionari publici cu func­ţii de conducere din cadrul Romgaz, Mi­nisterului Economiei, Comerţului şi Me­diului de Afaceri, Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei sunt anchetaţi pentru săvârşirea infracţiuni­lor de complot şi subminarea economiei naţionale. Potrivit D.I.I.C.O.T., “în sar­cina învinuiţilor se reţine că au desfă­şu­rat activităţi infracţionale care au pro­dus un prejudiciu de 126.000.000 de dolari patrimoniului Romgaz şi bugetului de stat şi au avut drept consecinţă punerea în pericol a sistemul energetic naţional”.

Audiaţi au fost şi reprezentanţii unei societăţi care a beneficiat de contracte preferenţiale de furnizare de gaze natura­le, la preţuri mult diminuate faţă de cele practicate de Romgaz, spun procurorii D.I.I.C.O.T., şi obţinerea de gaze naturale doar din producţia internă, cu eludarea reglementărilor legale în materie, precum şi cu menţinerea facilităţilor acordate so­cietăţii, în condiţiile în care înregistra da­torii semnificative la plata gazelor furni­zate. Respectiva societate este InterAgro, a lui Ioan Niculae, un om de afaceri cu­noscut şi pentru implicarea în contro­ver­sata privatizare a Societăţii Naţionale Tutunul Românesc. Aceasta a dus la în­chiderea Fabricii de Ţigări Timişoara, în condiţiile în care sin­dica­liştii timişoreni spuneau că unitatea func­ţiona pe profit, iar valoarea de vânzare a fost mult sub­evaluată.

De această dată, Ioan Niculae este acuzat că, având complicitatea unor func­ţionari din cadrul A.N.R.E., Romgaz şi Ministerului Economiei, ar fi beneficiat de livrări de gaze la preţuri preferenţia­le, livrări care au generat imposibili­ta­tea repartizării de către Romgaz a rezer­velor necesare pentru realizarea progra­mului naţional de înmagazinare şi creştere a importului de gaze naturale. Consecinţe ale acestui fapt, mai spun procurorii D.I.I.C.O.T., au fost punerea în pericol a sistemului energetic naţional, ca ramură strategică a economiei naţionale, şi sub­minarea economiei naţionale.

Ioan Niculae susţine că nu a comis nicio ilegalitate şi că datoriile pe care gru­pul InterAgro le avea către Romgaz erau eşalonate, potrivit unei convenţii în­cheiate cu producătorul de gaze, înain­te de perioada în care a beneficiat de pre­ţuri reduse, iar plăţile erau în grafic. Omul de afaceri a mai declarat că, alături de InterAgro, alte 13 - 14 firme au be­ne­ficiat în perioada mai 2009 - 31 octom­brie 2010 de gaze exclusiv din producţia internă, la preţuri mult mai mici compa­rativ cu cele din import. Ioan Niculae a afir­mat că în perioada mai 2009 - 31 oc­tombrie 2010 a primit 55% din necesarul de gaze din producţia internă, şi din cauza faptului că preţurile la import erau mari, a ales să funcţioneze doar cu ce a cumpărat de la Romgaz şi să suspende activitatea a trei din cele şase combi­nate de îngrăşăminte din portofoliu.

Clauze în detrimentul populaţiei

Dacă nu ar fi intervenit această an­chetă, probabil că, în acest an, timişore­nii, ca toţi ceilalţi locuitori din oraşele mari care au regii de termoficare, ar fi putut fi confruntaţi cu noi crize ale gazului.

În mod normal, potrivit reglemen­tărilor naţionale, dacă temperaturile scad foarte mult şi dacă există accidente în sistem, prioritate absolută în alimen­tarea cu gaze are populaţia. Totuşi, în acest an lucrurile ar fi putut sta diferit, pentru că, dacă până acum, în caz de si­tuaţii de urgenţă, Transgaz decupla agen­ţii economici mari consumatori de gaze (primul pe listă fiind Interagro) pentru a asigura cantitatea de gaze necesară po­pu­laţiei, în acest an InterAgro şi alţi mari con­sumatori au semnat contracte care nu îi mai situează în categoria de consuma­tori întreruptibili. Acest lucru înseamnă că nu se mai poate recurge la întreruperea fur­nizării de gaze naturale la aceste compa­nii, pentru a se asigura necesarul pentru populaţie. În acest caz, singura variantă a Transgaz ar fi fost să activeze clauza de forţă majoră din contracte. Însă, potrivit clauzelor contractuale conveni­te, acest lucru ar fi putut însemna pena­lităţi usturătoare pentru statul român.

“S-a văzut acum foarte bine cam care sunt încrengăturile din sistem şi pe cine avantajau contractele de furnizare de gaz. În orice stat normal prioritate are populaţia, structurile publice sunt în sluj­ba cetăţeanului. La noi era invers : erau protejaţi, pe criterii dubioase, marii con­sumatori, în detrimentul cetăţeanului, care trebuie să plătească tarifele cele mai mari”,spune Petru Olariu, preşe­din­tele Federaţiei Asociaţiilor de Loca­tari Timişoara.

Anomalii reflectate pe plan local

Din cauza acestui gen de con­tracte preferenţiale, nu o dată re­giile municipiilor, cum e şi societa­tea Colterm, în cazul Timişoarei, nu au avut acces la cantităţi sufi­ciente de gaze naturale ieftine. Pro­babil că, dacă ar fi avut acces la gaze naturale mai ieftine, exclusiv din producţie internă, Colterm nu ar fi ajuns la situaţii precum cele de la sfârşitul lui 2010, când furnizorul de gaz OMV Petromv Gas a între­rupt furnizarea gazului, pentru neplata facturilor restante de către Colterm. Sub presiunea creată, Colterm a fost nevoit să accepte toate condiţiile puse, pentru relua­rea furnizării gazului, respectiv pla­ta unor majorări suplimentare de peste patru milioane de lei, pentru întârzierile de plată din perioada mai - noiembrie 2010, şi plata în avans a consumului de gaz antici­pat pentru ianuarie 2011. Pentru a se evita întreruperea aprovizionă­rilor din cauza achitării cu întâr­ziere de 30 - 90 de zile şi, uneori chiar mai mult, peste scadenţa contractuală, a facturilor furnizo­rilor, Colterm nu a mai achitat contravaloarea C.A.S. datorată de angajator, precizau la mijlocul lui 2011 oficialii Colterm. Acest lucru a făcut ca, din cauza penalizării de peste 33%, pentru neplata contri­buţiilor de asigurări sociale la timp, datoria către stat a Colterm să crească rapid, la un nivel fabulos.

Toate aceste probleme, evident, s-au regăsit în facturile achitate de timişoreni. “Eu sper să nu mai exis­te situaţii precum cele din noiem­brie 2010. Din declaraţiile directo­ru­lui demisionar Aurel Matei am înţe­les că societatea nu mai are datorii. Spre mine au venit date că lucru­rile ar sta altfel. Rămâne de văzut cum se va descurca societatea în perioada următoare”, precizează Mircea Băcală, prefectul judeţului Timiş, cel care a gestionat “criza gazului” care a afectat timişorenii în 2010.

A.N.R.E., o instituţie fără reprezentanţă locală

Faptul că în acest scandal sunt anchetaţi inclusiv oficiali ai Auto­rităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei redeschide discuţia legată de rolul şi implicarea acestei instituţii în rezolvarea pro­blemelor cetăţeanului cu furnizorii de energie electrică şi gaze na­turale.

Din păcate, consumatorii din Timiş nu au nici vreo structură judeţeană a A.N.R.E. care să reali­zeze controale şi să sancţioneze eventualele abuzuri. În plus, Oficiul Judeţean de Protecţie a Consuma­torului nu are decât rolul de trans­mitere a sesizărilor către Autori­tatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, neavând competenţa de a da sancţiuni în acest domeniu.

Însă, pe lângă faptul că puţini sunt timişenii care ştiu măcar de existenţa A.N.R.E., ca instituţie cu abilităţi de control în acest dome­niu, Autoritatea nu şi-a înfiinţat un oficiu teritorial la Timişoara, însă are un astfel de oficiu în Arad.“Plângerile şi sesizările cetăţenilor din Timiş ajung pe plan central, unde ulterior ne sunt repartizate no­uă, pentru a face control în teri­toriu”, ne-a declarat Simona Po­pa, consilier al A.N.R.E. Arad.

Astfel, deşi structura din Arad încearcă să se implice în reglemen­tarea problemelor din vestul ţării, este cel puţin ciudat circuitul peti­ţiilor stabilit de la nivelul central al A.N.R.E. : reclamaţiile timişenilor se duc la Bucureşti, de unde sunt redistribuite structurii din Arad, care face control în Timiş. Astfel, nu o dată, atunci când a fost nevoie de intervenţia A.N.R.E., timişenii au trebuit să apeleze la mijlocirea unor parlamentari timişeni pentru a se face auziţi la nivelul instituţiei.

Senatorul timişorean P.D.-L. Gheorghe David (foto) se numără printre parlamentarii care au încer­cat să intermedieze comunicarea între A.N.R.E. şi timişenii care sem­nalau diverse anomalii sau abuzuri legate de furnizarea energiei elec­trice sau gazelor naturale. Gheor­ghe David ne-a declarat că, din cauza multelor sesizări pe această temă, primite de la timişeni, s-a alăturat grupului de parlamentari care au propus crearea, în Senat, a unei Comisii de Anchetă legate de obligaţiile contractuale ale furni­zorilor de energie electrică şi gaze naturale.