Sensibilizare sau decredibilizare?

Duminica dupa-amiaza, una dintre stirile agentiei de presa Amos News viza o scrisoare deschisa trimisa primului-ministru Calin Popescu Tariceanu, de 27 de organizatii neguvernamentale, prin care i se cere sa impulsioneze Camera Deputatilor, mai precis pe presedintele acesteia, Bogdan Olteanu, sa supuna la vot uninominal, in plen, proiectul Legii Lustratiei. In cazul in care acest proiect nu va fi discutat si adoptat saptamana aceasta, ameninta semnatarii scrisorii, vor cere organizarea unui referendum national, inaintea alegerilor parlamentare.

Un mod interesant de a pune punctul pe "i" si, pare-se, oportun, o luare de pozitie pertinenta in fata taraganarii, a ignorarii unei probleme de interes national. Dezirabilul pentru unii si indezirabilul pentru altii Punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara (care prevede interzicerea accesului la demnitati publice a fostilor activisti ai P.C.R. si care, aplicat, ne putea duce intr-o alta directie) nu a reusit sa fie impus nici pana azi. In ciuda declaratiilor facute obsesiv, timp de peste 18 ani, de nume de prestigiu ale societatii civile, in ciuda promisiunilor publice facute, cu demagogie si cinism, de politicieni si de stanga, si de dreapta, in fata aceleiasi societati civile si a opiniei publice, in ciuda manifestatiilor de protest derulate de-a lungul anilor, in ciuda grevei foamei la care au recurs, in mai 1990, zeci de studenti bucuresteni, in Piata Universitatii (locul unde noii conducatori dirijau legea, democratia si libertatea de opinie cu bata), in ciuda faptului ca, in patru ani, in semn de protest, Societatea Timisoara nu a decernat premiul Speranta (pentru cea mai insemnata contributie la instaurarea democratiei, destramarea structurilor comuniste si mentinerea sperantei in Romania), in ciuda faptului ca, in decembrie 2006, presedintele Traian Basescu, a condamnat oficial, de la tribuna Parlamentului, regimul totalitar comunist din Romania.

Doua mari intrebari se desprind citind aceasta scrisoare deschisa si ascultand declaratii pe marginea ei : 1. De ce se recurge acum la aceasta tactica – de apreciat, de altfel? 2. De ce se face apel la laude – "Avem convingerea ca, daca va fi votata prin apel uninominal, va fi adoptata cu o majoritate parlamentara compatibila cu o Romanie moderna, membra a N.A.T.O. si U.E." – la adresa unor oameni care, dintr-un motiv sau altul, in privinta Legii Lustratiei, nu au dovedit pana acum "compatibilitatea cu o Romanie moderna". De ce laude la adresa premierului – "Acordam tot creditul faptului ca domnul Calin Popescu Tariceanu este un lider al P.N.L. care realmente doreste binele Romaniei si este anticomunist si antisecurist" –, in conditiile in care primul-ministru avea aceste caracteristici si in decembrie 2004, in conditiile in care discutii pe marginea taraganarii acestui subiect au mai fost si, deci, putea lua atitudine in fata lui Bogdan Olteanu care face promisiuni ca va pune pe agenda discutiilor aceasta lege din ziua in care o si blocheaza la Camera. Sau invers.

Prin acest ultimatum se mizeaza, de fapt, pe reusita, prin sensibilizarea unor politicieni care nu-si mai permit sa piarda capital de imagine – dupa ce, pe mana lor de altfel, au iesit sifonati din scandalul declansat de solicitarile aiuristice, dar nu naive, ale P.S.D., privind majorarea fara acoperire a salariilor? Sau se mizeaza pe nereusita si, implicit, pe decredibilizarea in si mai mare masura a acelorasi politicieni – care, pana acum au ignorat aceasta lege si nu au aratat ca ar dori-o in vigoare? Adica, li se ofera, elegant, ocazia de a-si luxa gleznele in gropile la care au contribuit...