Si eroii mor cateodata, nu-i asa?

"19 ani de la "Primavara din Decembrie". Pierdute sunt – la fel ca euforia si solidaritatea care caracterizasera romanii iesiti in strada – si multe dintre sperantele incoltite in acele zile. Ce am avut in acel Decembrie insangerat? Proteste, lupte de strada, demonstratii, oameni care au crezut sincer in ideea de libertate, constienti ca alternativa unui sfarsit in inchisorile comuniste, in cazul inabusirii demonstratiilor, putea fi moartea. Am avut raniti, morti, disparuti, cadavre furate din morga Spitalului Judetean, pentru a sterge urmele represiunii. Am avut primul oras declarat liber. Am avut, apoi, caderea regimului comunist, prin fuga cuplului prezidential, urmata de un proces ad-hoc, de fapt, un simulacru de proces, controversat si plin de ambiguitati, care in cateva ore a reusit performanta de a trece in revista crimele regimului comunist din zeci de ani si de a emite o sentinta la fel de controversata de condamnare la moarte a sotilor Ceausescu. Am avut, apoi, in sfanta zi de Craciun, doua executii. Si transmise in direct. Am avut o noua putere in privinta careia putini isi puneau intrebarea ce facuse in ultimii ani ai regimului comunist. Totusi, ne-am zis cu totii, in acel insorit la propriu si la figurat Decembrie 1989, viata intrase pe fagasul normal, castigandu-si si castigandu-ne dreptul la decenta, la libertate.

In urma ramasesera, insa, niste semne de intrebare. De ce graba aceea ce a-i condamna la moarte pe sotii Ceausescu in zi de mare sarbatoare crestina, in urma unui proces de cateva ore? Cine si de ce se temea de ce ar fi putut declara cei doi, in cazul unui proces care-si urma cursul legal? Cine au fost teroristii despre care, in acele zile, se vehicula ca ar fi fost chemati in tara de fosta putere comunista pentru a deschide focul impotriva "dusmanilor poporului"? Cum se explica faptul ca, in baza unor surse autorizate, dupa 22 decembrie – deci, dupa caderea fostei puteri –, numarul mortilor si al ranitilor a fost mult mai mare decat cel al victimelor inregistrate pana la caderea regimului totalitar? De ce Romania a fost singura tara din Blocul estic care a trecut printr-o revolutie violenta si care si-a executat conducatorii? Nimeni nu a dat un raspuns la aceste intrebari nascute in sapte zile de istorie recenta... La fel cum nimeni nu a dat un raspuns complet si lipsit de echivoc in privinta a ceea ce s-a intamplat in anii democratiei romanesti. (...)

Luni, in Timisoara va fi zi de doliu in amintirea celor care, in decembrie ‘89, si-au dat viata, crezand ca mor pentru a le fi mai bine celor pe care-i lasau in urma. In amintirea lor, Memorialul Revolutiei va imparti in Timisoara pliante cu chipul acestora, intr-o actiune numita «Eroii nu mor niciodata!». Si, totusi, si eroii mor cateodata. Uneori, ucisi de doua ori".

Am decis republicarea acestui editorial care a precedat, anul trecut, "comemorarea 16 - 22" (inlocuind 18 cu 19), pentru ca, in preambulul unei noi comemorari, suntem purtatori ai acelorasi semne de intrebare. Trecuti prin anul majoratului Revolutiei cu o decizie a Curtii Constitutionale de a declara neconstitutionala Legea 187/1999, privind accesul la propriul dosar, cu un ultimatum, steril, dat, in octombrie, de 27 de O.N.G.-uri, premierului, pentru a-l impulsiona pe presedintele Camerei Deputatilor sa supuna la vot uninominal, in plen, proiectul Legii Lustratiei, amenintand ca, in caz contrar, vor cere referendum national inaintea parlamentarelor, cu o condamnare definitiva a generalilor Chitac si Stanculescu in dosarul Revolutiei de la Timisoara, care nu a adus, insa, nimic nou si, iarasi, cu bifarea si atat a inca unui an de la evenimentele din Decembrie ’89...