Oficialii Ministerului Transporturilor urmează să se întâlnească, joi, cu sindicatele de profil şi cu reprezentanţii societăţii civile pentru a discuta punctual obiecţiile legate de strategiile de vânzare ale cele mai mari societăţi de transport de marfă din România – C.F.R. Marfă. Sindicatele din domeniu, în special Federaţia Mecanicilor de Locomotivă, se opun privatizării în actualele condiţii, precizând că până în momentul de faţă, cel puţin, statul nu prea ştie ce vinde, iar evaluarea pre-privatizare realizată ar putea să nu aibă nici o relevanţă.


F.M.L. : „Nu putem fi de acord cu privatizarea”

Pe 2 septembrie a fost programată prima rundă de dezbateri publice legate de strategia de privatizare a C.F.R. Marfă. Reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor de Locomotivă, care au comunicat oficial Ministerului că se opun acestei strategii, susţin că nu s-au luat minime măsuri pentru anunţarea respectivei dezbateri publice, în aşa fel încât să participe la ea toţi cei interesaţi. „Eu nu ştiu dacă au fost chemaţi reprezentanţii societăţii civile, nu ştiu dacă a fost chemată presa. Şi vorbim, totuşi, despre vânzarea celui mai mare operator de transport de marfă din ţară”, declară Voicu Sala, vicepreşedintele Federaţiei Mecanicilor de Locomotivă.
Prin poziţia făcută publică, F.M.L. a subliniat că, în momentul de faţă, statul nu pare să ştie ce vinde. „În loc să se facă o analiză a societăţii pe ultimii opt-zece ani, pentru a se determina potenţialul economic real al acesteia, s-au analizat doar ultimii doi ani în care societatea a funcţionat în condiţii conjuncturale neprielnice, determinate de efectele crizei economice, pe de o parte, şi chiar de o atitudine ostilă a statului faţă de C.F.R. Marfă, pe de altă parte”, precizează reprezentanţii F.M.L. Aceştia acuză că în strategia de privatizare nu se face nicio referire la activele deţinute de societate, la valoarea lor şi la ponderea lor în piaţa de transport feroviar de marfă. Voicu Sala ne-a declarat în acest sens că, din punctul său de vedere, în momentul de faţă strategia pare să exprime un singur lucru : faptul că statul are nevoie de bani. „Se pare că statul are nevoie urgent de bani, cu care să acopere o serie de găuri economice. Pentru că aceşti bani nu vor rămâne în sectorul transporturilor, ci probabil că vor fi folosiţi pentru salariile bugetarilor şi plata pensiilor. Deci, vindem C.F.R. Marfă ca să ce? Şi ce facem după aceea?”


Evaluări fără precedent

Surse din cadrul C.F.R. Marfă Timişoara susţin că, în prezent, la nivelul societăţii este în plină desfăşurare o evaluare a patrimoniului societăţii, care e menită să pregătească privatizarea. Problema, afirmă aceleaşi surse, este că de o bună perioadă de timp nu s-a mai realizat o astfel de evaluare, astfel că, dacă actuala evaluare va fi una „cu tendinţă”, fără să reflecte exact realitatea, nu va exista o evaluare similară cu care să fie comparată. De altfel, întreg sistemul de evaluare pregătit pentru C.F.R. Marfă, de Ministerul Transporturilor, pare a fi unul bazat pe ipoteze pesimiste, cum ar fi falimentul. „În cadrul raportului independent de evaluare, care va fi realizat sau separat de acest raport, evaluatorul va realiza o analiză comparativă a următoarelor două scenarii : varianta privatizării versus varianta lichidării (cu care ar putea fi asimilată şi varianta falimentului)”, se arată în strategia Ministerului Transporturilor.
Cu o asemenea abordare, e greu de crezut că evaluarea finală va fi favorabilă. De altfel, discrepanţe legate de patrimoniu există la nivelul sistemului. C.F.R. Marfă Timişoara, de pildă, pe portalul propriu, vorbeşte despre faptul că, la nivel naţional, compania dispune de un material rulant compus din 67.000 de vagoane. Ministerul Transporturilor susţine, în Strategia de privatizare, că, de fapt, C.F.R. Marfă dispune doar de 42.000 de vagoane, iar aceasta nu e singura „nebuloasă”.
În plus, în prag de privatizare, în loc să ia măsuri de redresare şi rentabilizare a societăţii, Ministerul Transporturilor pare să ia măsuri în sens invers, cum sunt cele legate de un nou val de angajaţi trimişi în şomaj tehnic, angajaţi din care vor face parte inclusiv mecanici de locomotivă, în pofida promisiunilor legate de faptul că punerile pe liber nu vor atinge această categorie profesională, care, oricum, e insuficientă numeric în sistemul feroviar. „Dacă se mai realizează o nouă trimitere în şomaj tehnic a unor mecanici de locomotivă, cu cei rămaşi nu se va mai respecta nici măcar orarul ce impune asigurarea unor ore minime de odihnă pentru mecanici”, avertizează Ioan Boloş, liderul Federaţiei Mecanicilor de Locomotivă din Regionala C.F.R. Timişoara.