În absenţa unor reacţii prompte, care să schimbe ceva din partea autorităţilor de profil, cumpărătorii români deveniţi victime ale unui comerţ balcanic, plin la tot pasul de abuzuri şi tentative de înşelăciune, s-au organizat de unii singuri, pe internet.


Aşa au luat naştere portaluri precum www.shopstory.ro, care se doreşte a fi un sindicat al cumpărătorilor sau, „dacă sin­dicat sună prea pretenţios, măcar un loc în care lumea poate afla ce se as­cunde în spatele noutăţilor şi promo­ţiilor oferite cu generozitate de către comercianţi, ce ne­reguli am depistat prin magazinele de tot felul şi care sunt campionii problemelor de orice fel”, totul pe principiul că „publici­tatea negativă dăunează grav vânzărilor”.
Printre mostrele de comerţ şi publi­ci­tate „made in Romania” se succed în ritm alert pe site-ul cu pricina, de la bă­nuielile despre un lapte „din inima Ardealului”, care se bănuieşte că e importat, până la pateul vegetal cu „po­lifosfaţi, emulgatori : esteri glicerolici ai acidului citric, agenţi de îngroşare: caragenan, gumă guar, gumă xantan, antioxidanţi: ascorbat de sodiu, acid citric, potenţiator de aromă: monoglu­tamat de sodiu; zaharuri, sirop de glu­coză, acidifiant : acid malic; coloranţi: caramel, carmin”, la care concluzia e clară : „Mai bine mănânci cutia!”
Iniţiativa comerţului liberal cu dul­ciuri, la unul dintre hiper-marketurile din ţară primeşte şi ea criticile de ri­goare pe shopstory.ro : „Nenumărate lăzi în care biscuiţii, napolitanele şi alte cele sunt expuse ca şi legumele, în sis­tem de autoservire. Îşi imaginează ca­reva că oamenii disciplinaţi o să bage mâna într-o pungă, apoi, în condiţii ma­xime de igienă, o să-şi pună biscuiţi în altă pungă, fără să atingă produsele? O roşie o poţi spăla, pe când napolitana… Chiar şi dacă ar fi aşa, totuşi, sute sau mii de oameni trec zilnic pe lângă lăzi­le alea. Unii sunt răciţi, alţii nu tocmai cu­raţi, nu mai zic de firele de păr care, in­evitabil, vor cădea peste produse. Plus că există fiinţele acelea cu raţiune re­dusă numite generic copii. Sub ochii mei, câţiva prichindei îşi ajutau mămicile să bage napolitane în pungi, cum altfel decât cu mâinile goale. Pe unde au fost mâinile acelea înaine de a fi înfundate în napolitane? Nici nu vreau să ştiu”.
Mai au parte de „promovare” pe acelaşi site pâinea cu aţe de la Vultu­reni, promoţiile fantomă la produse care nu există, făcute de unele magazine de bri­colaj sau reclamele stradale „inspirate” ale unei firme de produse lactate care prezintă „trei proaste care râd la iaurt”.
De mare impact e şi eticheta unei pâini de supermarket, vândută şi la Timişoara, pe care scrie că poate con­ţine „urme de proteine din lapte, ouă, lecitina din soia, gluten, grâu, secară, nuci ulei de castane, lupin, peşte, crus­tacee, porumb, cacao, stimulente, susan, ulei de susan, gumatiţi, sulfaţi, corian­dru, ţelină, morcovi, muştar”. Mai lipsea de pe listă otrava de şobolani.