Prin diverse oportunităţi de finanţare europeană, în ultimii ani s-au obţinut sume uriaşe pentru dezvoltarea sistemelor informatice ale instituţiilor centrale şi locale. Zona de vest a ţării se numără printre regiunile unde s-au implementat foarte multe proiecte de acest gen, care au plecat de la ideea ca relaţia cu cetăţenii să nu se mai desfăşoare doar la ghişeu şi prin intermediul hârtiilor cu zeci de ştampile şi semnături. Până acum, însă, impactul acestor sisteme informatice integrate a fost mai degrabă modest, majoritatea contribuabililor arătându-se reticenţi la acest gen de relaţie cu instituţiile, poate şi pentru că multe din aceste programe nu funcţionează corespunzător sau sunt extrem de greu accesibile. Fără o evaluare realistă a proiectelor de acest gen implementate până în prezent, finanţările de milioane de euro continuă.


Un domeniu greu de evaluat

Deşi în unele cazuri banii respectivi ar fi fost mai bine folosiţi pe autostrăzi, pe reabilitări de reţele de apă curente sau canalizare, zeci de milioane de euro au fost alocate în ultimii ani, prin pro­gra­me comunitare, pentru informatiza­rea insti­tuţiilor româneşti.

Cum acest domeniu al IT-ului nu este uşor de evaluat şi monitorizat, în momentul de faţă probabil că sunt puţini oameni în România care pot spu­ne în ce măsură banii respectivi, primiţi din fonduri europene, au fost cheltuiţi în mod eficient.

O declaraţie sugestivă în acest sens o dădea, sub protecţia anonimatului, anul trecut, un înalt funcţionar din Mi­nis­terul Comunicaţiilor şi Societăţii In­for­maţionale, care menţiona că “în pe­rioa­da 2000 - 2008 în România s-au inves­tit şase miliarde de euro în zona siste­melor electronice proprii adminis­traţiei publice şi fiecare instituţie are mai multe sisteme, iar acestea nu comu­nică între ele”.

E greu de spus dacă în momentul de faţă situaţia s-a schimbat, pentru că puţini sunt cei care au acces la infor­ma­ţii de acest gen, din “bucătăria internă” a instituţiei. Cert e că finanţările de zeci de milioane de euro continuă, iar Timi­şul este unul dintre judeţele fruntaşe la atragerea de fonduri europene desti­nate acestor sisteme informaţionale instituţionale.


Sistem informatic de două milioane de lei la Consiliul Judeţean

În acest sens, la începutul acestui an, Ministerul Comunicaţiilor şi Socie­tăţii Informaţionale a semnat cu Consi­liul Judeţean Timiş un acord de finan­ţare pentru proiectul “Eficientizarea serviciilor publice oferite de către Con­siliul Judeţean Timiş, prin implemen­tarea serviciilor de e-Guvernare”.

Valoarea totală a proiectului este una foarte mare, ţinând cont că e vorba de o aplicaţie informatică : 1,9 milioane de lei. Nu toţi banii vin sub formă de asistenţă nerambursabilă, ci doar 1,2 milioane de lei.

Proiectul urmăreşte “accesul rapid, facil şi eficient al cetăţenilor din judeţul Timiş la serviciile online ale adminis­traţiei publice locale, prin utilizarea facilităţilor oferite de portal şi de sis­te­mul de infochioşcuri instalate în diferite zone intens frecventate”. Totodată, acelaşi program ar mai trebui să aco­pere şi informatizarea şi gestionarea eficientă a principalelor fluxuri de activităţi şi date ale Consiliului Judeţean ce acoperă funcţii specifice instituţiei: gestiunea financiar-contabilă, bugete, salarizare, gestiunea mijloacelor fixe, gestiunea contractelor, realizarea in­vestiţiilor, managementul operaţional şi strategic.

Ca şi aplicaţii practice, spun repre­zen­tanţii C.J.T., acest sistem va trans­mite notificări privind hotărârile Consi­liului Judeţean, va emite autorizaţii de transport pentru curse regulate speciale şi va încasa taxele aferente, va urmări derularea programului “Cornul şi lapte­le”, va gestiona online activitatea de raportare de la instituţiile subordonate, aisgurând informarea online a cetă­ţe­nilor. În plus, va mai fi folosit şi pentru gestionarea oportunităţilor de angajare în administraţia publică locală, progra­marea online a audienţelor, înregistra­rea electronică a petiţiilor sau recla­maţiilor, descărcare de formulare, găz­duind în acelaşi timp un forum de discu­ţii în ad­ministraţia publică.

Nu mai puţin de 58 de persoane vor fi instruite pentru fo­losirea aplicaţiei in­formatice, iar Minis­terul Comunicaţiilor estimează că “pon­derea serviciilor electronice implemen­tate ca urmare a realizării proiectului, în mod direct sau indirect, în totalul servi­ciilor furnizate de solicitant va creşte de la 8,33%, în pre­zent, la 33,33 % la finalul imple­mentării proiectului”. Obiectiv care, până la urmă, depinde doar de contri­buabili, pentru că în general, există o reticenţă legată de acest gen de relaţie a cetăţea­nului cu administraţia locală.

Viorel Coifan, preşedintele Co­misiei pentru Administraţie Publică Lo­cală se numără printre cei care au pro­movat acest proiect, despre a cărui utili­tate crede că nu poate fi pusă la îndoială. “Eu sunt unul dintre cei care l-au pro­mo­vat. Cred că acest serviciu informa­tic este mai mult decât necesar – prin el se pot face plăţi electronice, şi presu­pune un grad de sofisticare destul de mare”.

În ceea ce priveşte slaba utilizare de până acum a unor aplicaţii informatice de către cetăţeni Viorel Coifan preci­zează : “Contribuabilii trebuie să înveţe. După cum trebuie să învăţăm să nu mai spunem prostii în Parlament, după cum trebuie să învăţăm să circulăm pe o autostradă. Contribubilii trebuie să înveţe. Acesta e viitorul”.


Sistemul Informatic Geografic – o altă aplicaţie de milioane

Şi Primăria Timişoara a in­ves­tit până în prezent sume de ordinul milioanelor de euro în aşa-numitul Sistem Sistem Informatic Geo­gra­fic – care este, spune Primăria, o reprezentare grafică, un fel de har­tă, computerizată, legată la o bază de date şi care combină straturi de hărţi, date grafice, cu diverse infor­maţii despre un imobil. În funcţie de straturile care se combină, sunt disponibile anumite tipuri de infor­maţii. De exemplu, se pot afla des­pre un imobil cine este proprieta­rul, reţelele pe care construcţia le are (apă, canal, gaz, curent elec­tric, telefon, televiziune), materialul din care este construit imobilul, numărul de încăperi, suprafaţă, anul construcţiei, nivelul de impo­zitare, traseele pe unde se poate ajunge la respectivul imobil, cea mai scurtă rută, staţii de mijloace de transport în comun aflate în ve­cinătate etc.

Despre utilitatea acestei apli­caţii Primăria mai spune că “furni­zea­ză o serie de date, cum ar fi cele ne­cesare pentru aplicarea Legii 10, Planuri Urbanistice de Zonă şi de Detaliu, planuri pentru investiţiile Primăriei, identificarea datelor de patrimoniu, planurile pentru auto­rizaţiile de construcţie şi certifica­tele de urbanism”. Doar în primii ani de la implementare, acest sis­tem a costat 1,8 milioane de dolari, adică circa 1,2 dolari pentru fiecare timişorean. Ulterior s-a decis extin­derea sa la nivelul zonei metropo­litane şi, în perioada următoare, la nivelul întregului judeţ.

Evident, mulţi dintre con­tribuabilii timişoreni nu au uti­lizat direct vreo aplicaţie a acestui pro­gram. Mai rău e că nu folosesc nici aplicaţiile informatice precum cele de plată online a taxelor şi impo­zitelor locale, aplicaţii care le-ar simplifica viaţa şi le-ar economisi timpul. “Din 2001 se pot plăti online taxele şi impozitele locale. Pro­blema e că şi în momentul de faţă, după zece ani, numărul celor care folosesc acest sistem este extrem de mic. Procentul timişorenilor care folosesc acest sistem de plată este în creştere, e adevărat, dar nu în mod semnificativ. Sunt cam 4.000 – 5.000 de persoane care folsoesc genul acesta de plată a taxelor şi impozitelor locale – ceea ce e puţin faţă de cei 300.000 de contribuabili. E evident că nu pu­tem da oricui un nume de utilizator şi o parolă şi, pentru a le primi, trebuie să vină la Direcţia Fiscală, însă multora li se pare greu să facă un drum până la noi pentru acest motiv, deşi ulterior nu ar mai trebui să vină deloc să-şi plătească la ghişeu taxele şi impozitele locale”, explică Adrian Bodo, directorul Direcţiei Fiscale a municipiului Timişoara.

Reprezentantul Direcţiei Fis­cale mai spune că persoanele juri­dice sunt mai deschise către acest gen de efectuare a plăţilor către bugetul local, şi că lucrurile s-ar simplifica mult mai mult cu un sis­tem bazat pe semnătură electro­nică. Aceasta ar permite depunerea şi primirea de declaraţii online. “Am fi vrut chiar de anul acesta să se implementeze acest sistem, însă nu e posibil, din cauza restricţiilor bugetare”, afirmă Adrian Bodo.


Modelul administraţiei locale e preluat şi de instituţiile descentralizate

Pe lângă structurile adminis­tra­ţiei locale, realizarea şi implemen­ta­rea de software-uri şi sistemele infor­matice s-a numărat printre priori­tăţile altor instituţii, al căror istoric în ceea ce priveşte aceste gen de pro­iecte, mari consumatoare de bani şi timp, e adesea mai mult de cât inte­resant. De pildă, la Spitalul Judeţean Timişoara, în iulie 1999, s-a im­plementat un sistem infor­matic mo­dern pentru acea vreme – Hospital Manager – care centraliza bazele de date obţinute la Unitatea de Prezentare a Urgenţelor, Biroul de Internări şi Laboratorul Central de Analize. Din anul 2001, acest sis­tem informatic a fost imple­men­tat şi în secţiile clinice, Farmacie, Sta­tistică, Laborator, Anatomie Pato­logică. Din anul 2002, s-a imple­mentat şi modulul Buget Manager. Această aplicaţie a funcţionat până în anul 2006, când a fost înlocuită de aplicaţia Hipocrate, care a func­ţionat până la sfârşitul lui 2008. Din 2009 s-a revenit la apli­caţia Hospi­tal Manager.

Ca atare, s-au depus eforturi pentru implementarea unui soft, care a funcţionat doi ani, fiind în­locuit de cel vechi. Şi nu e decât un exemplu din “odiseea informatică” a multor instituţii din Timiş.