Rezultatul a mai mult de un deceniu de management dezastruos a ajuns la scadenţă la Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – structura pe care se presupune că statul ar trebui să se bizuie pentru lucrări de prevenire a inundaţiilor şi irigaţii. Societatea iese la sfârşitul lunii martie din procedura de administrare specială, care o ţinea deoparte de toţi cei care, din interior sau exterior, îi doreau sfârşitul şi împărţirea patrimoniului, din care să ia o halcă cât mai mare. Nici în Timiş, însă, încă nu se ştie ce se va întâmpla din aprilie, când se presupune că se va tranşa soarta uneia dintre ultimele societăţi rămase în patrimoniul statului.


31 martie, ultima scadenţă

Cu greu, pentru a o ţine deoparte pe moment de cei care îi doreau lichi­darea şi împărţirea cât mai profitabilă a pa­trimoniului, ministrul Agriculturii, Va­leriu Tabără, a semnat anul trecut un ordin care prelungea administrarea spe­cială a Societăţii Naţionale de Îmbună­tăţiri Funciare până pe 31 martie 2011.
Fără această procedură de admi­nistrare specială, societatea ar fi fost de mult lichidată, această stare permi­ţând suspendarea oricărei acţiuni judi­ciare şi extrajudiciare a creditorilor. Totodată, atâta vreme cât se menţine această stare de administrare specială, niciun furnizor public de utilităţi al S.N.I.F., indiferent de creanţele pe care le are de recuperat de la societate, nu are voie să sisteze alimentarea de resurse.
Însă menţinerea societăţii în aceas­­tă stare nu mai poate fi continuată, mai ales din cauza cerinţelor Fondului Mo­netar Internaţional, care a cerut lichi­darea portofoliului de societăţi cu pier­deri ale statului.
În momentul de faţă, însă, deşi mai e doar o lună şi jumătate până la sca­denţă, încă nu se ştie care va fi soarta acestei societăţi de stat, care, de altfel, e cam singura cu competenţe di­recte pe irigaţii şi lucrări de prevenire a inun­da­ţiilor. “În acest interval vrem să fi­nali­zăm inventarul societăţii şi protocolul de partaj al bunurilor cu Ad­ministraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare. Sperăm ca până la 31 martie să putem începe reorganizarea socie­tăţii”, a declarat ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără. Însă, dacă F.M.I. im­pune noi condiţionări legate de un nou acord, re­or­ganizarea ar putea însem­na sfârşitul societăţii, ale cărei active s-ar vinde extrem de ieftin şi de păgubos pentru stat, în actualul context.

  O parte din foştii angajaţi speră privatizarea “cu dedicaţie”, A.N.I.F. speră preluarea

Incertitudinile au rămas la fel de mari şi pe plan local, unde conducerea Sucursalei Timiş-Mureşul Inferior a Ad­ministraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare spune că speră că va prelua activele S.N.I.F., după expirarea proce­durii de administrare specială.
“La sfârşitul lui martie se încheie acea procedură de administrare specială. Există în lucru un proiect de hotărâre care stabileşte preluarea activelor S.N.I.F. de către A.N.I.F., dar nu se ştie când şi dacă va fi aprobat. Dacă lucru­rile nu se schimbă, din aprilie va începe inclusiv în Timiş procedura de lichidare a S.N.I.F., şi fiecare va încerca să-şi recupereze datoriile”, ne-a declarat Adrian Pau, directorul A.N.I.F. Timiş-Mureşul Inferior.
Evident, dacă se va ajunge la exe­cu­tare silită şi apoi la vânzare la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile ale S.N.I.F. Timiş, preţul obţinut va fi unul derizoriu, care poate nici nu va ajunge pentru stin­gerea datoriilor, caz în care diferenţa va trebui acoperită de stat. Deci, în loc ca măcar să obţină nişte fonduri din acest procedeu, statul ar putea fi silit să aco­pere pierderile care nu s-au stins prin vânzarea activelor S.N.I.F
În paralel, un grup de foşti angajaţi şi persoane din conducerea S.N.I.F. Ti­miş speră în continuare ca statul să rea­lizeze o privatizare cu dedicaţie, trans­ferând spre ei, contra unei sume simbo­lice, pachetul de acţiuni necesar vânzării active­lor. Dacă pentru ei această posi­bilitate ar fi o afacere de nerefuzat, cu un profit fabulos, statul, din nou, ar avea de pier­dut. “Ştiu că de aceea nici nu voia să ple­ce fosta conducere a S.N.I.F. Timiş. Tot sperau că vor pune mâna pe patrimo­niul societăţii în acest mod. Însă bunu­rile imobiliare ale S.N.I.F. fac parte din domeniul public al statului, inclusiv acel teren unde e baza S.N.I.F., pe strada Albinelor, din Timişoara, acest teren fiind cel mai valoros bun al S.N.I.F. Ti­miş. Deci, nu se pot înstrăina aşa, chiar şi în varianta lichidării societăţii, trebuie desemnat un lichidator judiciar, iar lucrurile să se desfăşoare în mod trans­parent”, susţine Adrian Pau, care afirmă că în acest context trecerea activelor S.N.I.F. la A.N.I.F. ar fi singura soluţie acceptabilă. Şi aceasta pentru că S.N.I.F. deţine, inclusiv în vestul ţării, obiective şi lucrări anti-inundaţii pe care statul nu şi le per­mite să le piardă printr-o privatizare sau lichidare, conse­cinţele, în acest caz, fiind dramatice din punct de vedere al apă­ră­rii contra inun­daţiilor. Practic, în acest caz multe dintre aceste obiective au o im­portanţă foarte mare pentru stat, care trebuie să şi le meţină în patrimoniu.


Raport al Curţii de Conturi, la spartul târgului

Într-un stil asemănător cu cel al unor servicii de informaţii, abia zilele trecute Curtea de Conturi a României a publicat un raport stufos legat de starea economică a S.N.I.F., raport în care analizează punctual, din 1995 şi până acum, cauzele care au dus la starea actuală a societăţii. Evident, în actualul context, respectivul raport nu prea mai ajută la nimic.
Inspectorii Curţii de Conturi acuză Ministerul Agriculturii că i-au trebuit şase ani pentru a face transferul Socie­tăţii la Agenţia Domeniilor Statului şi că, dacă acest transfer s-ar fi făcut mai devreme, societatea ar fi putut fi sal­vată. “În momentul de faţă noi nu avem nimic cu S.N.I.F. Timiş, niciun fel de raporturi. Noi, oricum, suntem repre­zentanţă teritorială, fără personalitate juridică, însă ştiu că de ani de zile era în discuţie această preluare a S.N.I.F., care, până la urmă, nu s-a mai mate­ria­lizat”, ne-a declarat Ionel Câmpean, consilier juridic al A.D.S. Timiş.
Curtea de Conturi mai spune că, din 2001 până în prezent, S.N.I.F., inclusiv în Timiş, a fost o pepinieră de şefi numiţi mai mult pe criterii politice, şi acest lucru se regăseşte astăzi în sta­rea de fapt a societăţii. “Din anul 2001 până în prezent, conducerea S.N.­I.F. a cunoscut o fluctuaţie semnificativă, în sensul că postul de director general a fost ocupat, succesiv, de nouă persoa­ne, componenţa Consiliului de Admi­nis­tra­ţie, începând cu anul 2003, a fost mo­dificată de 17 ori – de zece ori prin or­dine ale ministrului Agriculturii şi de şap­te ori prin hotărâri ale Adunării Gene­rale a Acţionarilor. Este puţin probabil ca acest carusel al schim­bărilor de la ni­velul S.N.I.F. să fi fost derulat cu in­tenţia reală de a găsi cea mai compe­ten­tă şi motivată formulă de management pentru redresarea S.N.I.F. şi pentru privatizarea acesteia, conform preve­de­rilor legislaţiei în vigoare”, menţio­nează reprezentanţii Curţii de Conturi. Tot ei mai spun că în mod greşit se încearcă să se dea impresia că patri­mo­niul S.N.I.F. ar fi în prezent unul deri­zoriu şi că există foarte multe interese pentru acapararea acestuia. “Pentru a încerca o oarecare clarificare contex­tuală a sferei de interese referitoare la ce a fost şi a rămas miza S.N.I.F. pre­ci­zăm că, la sfârşitul anului 2010, S.N.I.F. are în exploatare o suprafaţă de teren de incintă de aproximativ două milioa­ne de metri pătraţi, delimitată în peste 300 de incinte amplasate în toate ju­deţele ţării. Deţine peste 350 de clădiri şi peste 800 poziţii de construcţii spe­ciale precum şi o gamă largă de utilaje şi mijloace de transport”.
În cazul Timişului se menţionează că S.N.I.F. deţine 50 de hectare de teren în judeţ şi peste 11.000 de metri pătraţi de teren în Timişoara, pe strada Albinelor, într-o zona unde terenurile sunt încă destul de scumpe. 
Curtea de Conturi acuză şi miniş­trii care au deţinut portofoliul Agricul­turii, din 2001 până în prezent, că nu s-au preocupat ca S.N.I.F. să aibă acte în regulă pentru terenul deţinut, lucru care complică foarte mult în momentul de faţă o eventuală rentabilizare, privatizare sau lichidare a societăţii.
“Nu au fost eliberate până în pre­zent, de către Ministerul Agriculturii, certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor S.N.I.F. decât în proporţie de 40%”, spun re­prezentanţii Curţii de Conturi.
Acelaşi lucru e menţionat şi de Comisia de Anchetă a Parlamentului, care s-a ocupat de S.N.I.F. şi care a menţionat că în Timiş cam toate sistemele de irigaţii făcute în zonă prin S.N.I.F. nu au un statut legal corect. “Menţionăm că sistemele de irigaţii realizate în diverse stadii în zonă de către investitori străini nu au la bază proiecte tehnice aprobate, fiind nece­sară aducerea acestora în legalitate, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Situaţia a fost creată în anii 2001 – 2005 când conducerile sucursalei S.N.I.F. Timiş au aprobat şi încurajat execu­tarea acestor lucrări fără documentaţii şi aprobări legale”, scria în raportul Comisiei, care mai menţiona că o parte din fostele conduceri ale S.N.I.F. Timiş au pus umărul la realizarea unui prejudiciu produs bugetului şi patri­moniului de stat în valoare de peste 816 miliarde de lei vechi. 
În acest caz, evident că rămân semne de întrebare cu privire la anii în care structurile de control ale statului nu au făcut nimic pentru a investiga situaţia de la una din societăţile naţio­nale de interes strategic. Aceste anchete sunt făcute acum, la spartul târgului, când prejudiciile nu mai pot fi recuperate. În plus, nici după publicarea raportului Parlamentului, Poliţia sau Parchetul nu au părut interesate să deschidă anchetele penale necesare. Iar în cazul în care S.N.I.F. va înceta să existe, după 31 martie 2011, probabil că toate aceste anchete vor fi finali­zate înainte de a fi începute, încheindu-se în acest fel un alt capitol al jafului or­ganizat, ce a avut ca ţintă fostele so­cietăţi de stat, jaf pentru care nimeni nu a răspuns în faţa legii.