Solidaritate transpartinica

Intr-un editorial pe care l-am publicat in editia care a succedat referendumul din 19 mai, spuneam, printre altele, ca ne asteptam ca din 20 mai "coalitia 322" — care ne-a impus costurile, cuantificabile in milioane de euro, ale unui referendum pe care poporul nu l-a cerut — sa obstructioneze pe mai departe reforma clasei politice, a anticoruptiei si, in general, sa obstructioneze cam tot ce va veni dinspre presedinte si dinspre sustinatorii ideilor si strategiilor acestuia. Dovezi ne-au fost aduse din plin, chiar daca nu au purtat semnatura 322, ci au venit ca "marca inregistrata" pe numele cate unei fractiuni din familia care a purtat numele de "coalitia anti-presedinte", a carei solidaritate a fost cladita pe o miza comuna si extrem de mare : inlaturarea lui Traian Basescu de la conducerea tarii.

In 19 mai, aceasta coalitie primise o lectie, sa-i spunem de moralitate, din partea poporului, care a demonstrat ca a reusit sa-i obstructioneze si interesul la vedere, dar mai ales interesele ascunse. Si care a dat astfel semnalul ca s-a saturat de politicieni dirijati de interese de clan si protectori de interese de casta, ca s-a saturat sa-i vada etalandu-si sfidator imunitatea (scut pentru afaceri pe banii statului, dar intretinuta din aceleasi fonduri), ca s-a saturat de legi modificate peste noapte, functie de oportunitati si aliante, s-a saturat de justitii paralele, cotropite de puterea politica. In 19 mai a fost o victorie pentru popor. Dar o victorie pe termen scurt. Lucrurile au reintrat in firescul post-decembrist (care ameninta cu o longevitate de rau augur)...

Chiar si dezbinati oficial, insa, dupa ce divortul oficial pusese capat acelui temporar mariaj politic de convenienta, politicienii care votasera "Da" au dovedit ca interesele ascunse pot reaprinde sentimente de solidaritate. Asa se face ca parlamentarii ne-au demonstrat, de exemplu, ca, daca ei nu vor legea A.N.I., cu eficienta si lipsa de echivoc garantate de forma initiala, nu vom avea o lege capabila sa starpeasca din coruptii din tagma remuneratilor din banii statului, ca un trafic de influenta sau o avere furata vor fi deductibile la o simpla confruntare intre declaratiile de avere pe doi ani consecutivi, dar imposibil de dovedit dupa tiparele a ceea ce a mai ramas din Legea A.N.I. Ne-au dovedit apoi — votand pentru supravietuirea duty-free-urilor in vamile terestre necomunitare si, indirect, dar implicit, pentru proliferarea contrabandei si a evaziunii fiscale — nu ca ignora si-si bat joc de o solicitare oportuna si argumentata, privind desfiintarea duty-free-urilor, venita dinspre seful statului. Au dovedit ca nu-i intereseaza nici recomandarile venite dinspre U.E., care coincid cu solicitarea presedintelui, si au demonstrat ca ii doare in talpa pantofilor de birurile pe care suntem obligati sa le platim pentru a acoperi furturi si afaceri din banul public.

Zilele acestea, o parte din presa implicata in monitorizarea luptei anticoruptie a tras un semnal de alarma vizavi de schilodirea la care ar urma sa fie supusa o lege nu perfecta, dar functionala, si de transferarea luptei anticoruptie la nivel inalt pe mainile Senatului si ale Camerei Deputatilor. Conform proiectului, doar reprezentantii celor doua institutii ar trebui sa aiba dreptul de a cere urmarirea penala a unor ministri, si nu presedintele. Propunerea vine dinspre un partid care ne-a trimis la referendum in 19 mai. Probabil, va avea sustinatori. Si, macar pentru moment, va exista din nou solidaritate. Tocmai spuneam ca ni s-a mai demonstrat ca ecuatia solidaritatii transpartinice da rezultate...