“Solidaritatea”, un nou fond-fantomă

În anul 2010, după ce reprezentanţii Executivului au recunoscut că România este afectată într-o măsură destul de mare de criza economică, s-a luat decizia înfiinţării unui fond public pentru depăşirea crizei, fond care urma să fie alimentat nu doar de agenţii economici din mediul privat, ci şi de bugetarii cu salarii extrem de mari. La mai bine de un an de la înfiinţarea acestui fond, Ministerul Finanţelor recunoaşte că nu există o evidenţă a bugetarilor de lux din Timiş care au contribuit sau au refuzat să contribuie la fond, după cum nu există niciun plan clar cu privire la felul în care se vor cheltui banii strânşi. Din acest punct de vedere, fondul “Solidaritatea” seamănă cu un alt fond, la fel de celebru, “Libertatea”, destinat ajutorării victimelor Revoluţiei, unde nu se mai ştie câţi bani s-au încasat şi unde s-au dus.

Ping-pong instituţional

Anul trecut, pe fondul agravării situaţiei economice, odată cu ajustarea negativă a salariilor personalului din sistemul bugetar, Guvernul a decis înfiinţarea aşa-numitului Fond de soli­daritate, menit să combată efectele cri­zei economice, în primul rând asu­pra categoriilor sociale cele mai afectate. În acest fond se aştepta să se realizeze donaţii nu doar de către antreprenorii înstăriţi din mediul privat, cât mai ales de către bugetarii de lux. În acest sens, s-a precizat că funcţionarii de rang înalt, care reprezintă statul în consiliile de administraţie ale companiilor cu capital minoritar de stat, vor fi obligaţi să-şi doneze indemnizaţiile obţinute astfel, în caz contrar urmând să fie de­mişi. Totodată, s-a anunţat că se inten­ţionează impozitarea cu 90% a tot ceea ce depăşeşte 9.500 de lei la salariile an­gajaţilor la companiile de stat, banii obţinuţi urmând a fi viraţi către acelaşi fond. Practic, în cazul unui salariu de 10.000 de lei, suma ce depăşea 9.500 de lei (500 de lei) urma a fi impozitată cu 90%.

Pentru că Guvernul a făcut apel la toţi bugetarii cu salarii foarte mari, la şe­fii de regii şi de companii de stat să facă donaţii la fondul “Solidaritatea” şi pentru că Timişul nu duce lipsă de “bu­getari de lux”, TIMPOLIS a avut curio­zitatea să urmărească ce sume s-au strâns în judeţ în acest fond de la buge­tarii cu venituri salariale extrem de generoase şi cum a acţionat statul în ca­zul celor care, în pofida salariilor mari, au refuzat să doneze bani în Fondul anti-criză “Solidaritatea”.

Cum Guvernul a avut iniţiativa înfiinţării fondului, am făcut o solicitare în acest sens Secretariatului General al Guvernului, care ne-a comunicat că a redirecţionat cererea de informaţii spre Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu „rugămintea de a dispune analizarea aspectelor semna­late şi luarea măsurilor ce se impun, potrivit competenţelor legale”.

La rândul lor, reprezentanţii Minis­­terului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale ne-au direcţionat spre Ministe­rul Finanţelor, precizând că „acest Fond nu este administrat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Aceasta este atribuţia şi responsabili­tatea Ministerului Finanţelor Publice, contul fiind deschis la toate unităţile Trezoreriei statului”.

Fără control, fără sancţiuni

Ministerul Finanţelor a răspuns în cele din urmă la solicitare, comunicân­du-ne că, în perioada iunie 2010 - no­iembrie 2011, cuantumul sumelor în­casate de Trezoreria Statului în contul „Venituri ale bugetului de stat - Donaţii pentru diminuarea efectelor crizei eco­nomice”, a fost de 5.397.415 lei. În ceea ce priveşte utilizarea acestor bani, pen­tru scopuri legate de combaterea efec­telor crizei, lucrurile nu stau deloc aşa. Conform răspunsului primit, “sumele donate pentru diminuarea efectelor crizei economice constituie venituri ale bugetului de stat” şi, potrivit legis­laţiei privind finanţele publice, “veni­turile bugetare nu pot fi atribuite direct unei cheltuieli bugetare anume”. Cu alte cuvinte, în spiritul legii, cu banii din fondul „Solidaritatea” se pot cum­păra, de pildă, plasme sau limuzine pen­tru o regie a statului.

În ceea ce priveşte evidenţele sumelor colectate de pe Timiş şi even­tua­lele sancţiuni date bugetarilor ti­mişeni cu salarii foarte mari care au re­fuzat să doneze o parte din salariul lor la fondul anti-criză, Ministerul Finan­ţelor e destul de clar : nu există aşa ce­va. “Referitor la sumele de bani strân­se pentru Fondul «Solidaritatea», ca ur­mare a donaţiilor efectuate de către funţionarii publici din judeţul Timiş, vă comunicăm că la nivelul Ministerului Finanţelor Publice nu există o evidenţă în acest sens”, precizează reprezen­tanţii Ministerului Finanţelor.

Ca atare, neexistând constrângeri şi control, este evident că îndemnurile Guvernului, adresate bugetarilor timi­şeni cu salarii nesimţite, au fost total ignorate.

„Important este că s-au colectat aproximativ 5,4 milioane de lei, dar aceste venituri nu pot fi alocate unor cheltuieli anume. Cu alte cuvinte ni­meni nu s-a gândit în ce direcţie să folo­­sească aceste venituri”,spune senato­rul Gabriel Mutu, care a reali­zat o interpelare pe această temă.

Similitudini cu „Libertatea”

Din punctul de vedere al lipsei unui control strict şi a unei evidenţe foarte clare, povestea fondului „Solidaritatea” seamănă foarte mult cu povestea unui alt fond, „Libertatea”, creat pentru spri­jinirea revoluţionarilor şi a familiilor celor ucişi în Revoluţia din 1989.

Deşi era normal ca o parte din aceşti bani (sume de ordinul milioanelor de dolari, strânse în 1990 - 1991) să fi ajuns la Timişoara, la asociaţii de revoluţio­nari sau la rudele celor împuşcaţi în Decembrie 1989, acest lucru nu s-a întâmplat. De altfel, la nivel naţional felul în care s-au cheltuit o bună parte din sumele strânse în conturile Fondu­lui a rămas o enigmă pe care autorită­ţile cu competenţe de control ar fi fost datoare sa o elucideze. Potrivit legii din 1990, care reglementa gestionarea Fondului “Libertatea”, corecta chel­tuire a acestor sume trebuia verificată de catre Corpul de control economico-financiar al primului-ministru.

Însă structura abilitată să contro­leze Fondul “Libertatea” a dispărut în 1992. Din acel moment nu a mai existat un con­trol al utilizării sumelor din conturi­le “Libertatea” pentru că instituţiile ca­re au “moştenit” fostul Corp de Con­trol al primului-ministru aveau atribuţii stabilite strict de premier, care nu cu­prindeau şi controlul Fondului “Liber­tatea”. Din 1992 până în 2007, când De­partamentul de Control al Guvernului a fost reînfiinţat, au fost 15 ani în care nu a existat o instituţie care să aibă atribuţii clare cu privire la controlul gestionării banilor din Fondul “Liber­tatea”. Iar rezultatele au fost pe măsură.

Virgil Hosu, preşedintele Aso­ciaţiei de Revoluţionari ALTAR 1989, din Timişoara, spune că la revoluţio­nari nu a ajuns niciodată vreun leu din acel fond “Libertatea”.“Banii, care erau mulţi, s-au scurs pe canale diferi­te, nu se ştie unde. Fondul a făcut la un moment dat o investiţie într-o fa­brică de lapte, undeva în Har­ghita, şi se pare că acea fabrică încă mai func­ţionează, dar banii de pe urma exploa­tării ei nu se ştie unde se duc. Nouă ni s-a solicitat să numim un re­pre­zentant în Consiliul de Administrare al Fondu­lui, însă asta s-a întâmplat abia în mo­men­tul în care în conturile Fon­dului mai erau doar 10.000 de euro. De aceea, am şi retras acel reprezentant, pentru că nu doream să devină ţap ispăşitor pentru tot ce s-a întâmplat de-a lungul ultimilor 20 de ani cu acei bani. În momentul de faţă Fundaţia care gestio­na Fondul «Libertatea» s-a desfiinţat, şi fondul în sine a fost trecut sub admi­nistrarea Secretariatului de Stat pen­tru Problemele Revoluţionari­lor”, ex­plică Virgil Hosu.

Sindicatului Funcţionarilor Publici din Primăria Timişoara acuză : “Măsuri anti-criză formale”

În ceea ce priveşte constituirea Fondului “Solidaritatea” şi modul în care a fost gestionat din 2010 până acum, se poate spune că se înscrie pe li­nia măsurilor anti-criză formale sau rămase la stadiul de intenţie, nema­terializate în sensul dorit.

Exemple de politici de austeritate implementate formal şi adesea fără nicio logică există însă şi pe plan local. În acest sens, după ce anul trecut, în urma planului de disponibilizări, care trebuia implementat în administraţia locală Primăria Timişoara, a operat puneri pe liber ale unor funcţionari din organigrama proprie, în prezent Muni­cipalitatea timişoreană anunţă că rea­lizează angajări, pentru ocuparea unor posturi vacante. Situaţie care nu e înţeleasă nici măcar de Sindicatul Funcţionarilor Publici din Primăria Timişoara. “Noi ne judecăm cu Pri­măria pentru acele disponibilizări fă­cute anul trecut, suntem la faza de re­curs, pentru anularea acelor orga­ni­grame pe baza cărora s-au făcut dis­ponibilizările. Însă faptul că acum se fac angajări e de natură să dea de înţeles că acele disponibilizări de anul trecut au fost făcute aiurea. Nu are nici o logică să dai oamenii afară, şi după aceea să anunţi concurs pentru ocuparea unor funcţii vacante”, ne-a declarat liderul Sindicatului Funcţio­narilor Publici din Primăria Timişoara, Tiberiu Negrei.