Vă mai amintiţi, cu siguranţă, de celebrul “scandal Şoric”, din toamna anului trecut, care zguduise Internele din temelii. Cazul acela devoalase un trainic con­cubinaj între cămătari ma­fioţi şi poliţişti, la Neamţ, ieşit la iveală doar în­tâmplător, în urma asasi­nării unui mem­bru marcant al lumii interlope locale şi după ce şeful Poliţiei jude­ţe­ne, Aurelian Şoric, pledase public pentru nevi­novăţia interlopului executat – şi o miopie sus­pectă a unor insti­tuţii importante ale statului. A fost nevoie de un asasinat mafiot şi de un spectacol jenant oferit de un purtător de uniformă pentru ca – mimând perplexitate şi intoleranţă faţă de astfel de situaţii –, autori­tăţile să şi ia ceva măsuri. Nu spectaculoase, nu după cum prognoza iureşul care a dus la des­tituirea secretaruului de stat pe probleme de ordine publică, Dan Fătuloiu, şi a şefului Po­liţiei Române, Petre Tobă. În urma unui con­trol dispus în zonă, staff-ul M.A.I. ajunsese la concluzia că, în afara asasinatului, la Neamţ nu este vor­ba despre nicio faptă penală, ci doar despre “33 de fapte disciplinare”, fără a se pierde, apoi, în detalii explicative pentru uzul opiniei publice. Aşa că “scandalul Şoric” s-a încheiat cu destituirea şefu­lui Poliţiei Neamţ şi a celor doi chestori amin­tiţi. O măsură care – în viziunea omului simplu, consumator in­voluntar de evenimente de genul celui de la Neamţ şi apoi de comunicate oficiale în cel mai pur limbaj de lemn – greu poate fi delimitată de dorinţa unora din M.A.I. de a scăpa de alţii din M.A.I. În concepţia aceluiaşi om simplu, lucrurile ar fi trebuit să evolueze altfel şi să arate inechivoc modul în care este posibilă închegarea şi consolidarea unor asemenea cumetrii, fără ca nimeni să nu le îm­piedice sau să le preîntâmpine. Câţi “Şorici”, purtători de funcţii ori de grade, or fi în ţara asta probabil că nu se ştie şi aspectul nu suscită atât de mult interesul încât să se scoată la ivea­lă, înainte de alte fapte grave, încrengăturile mafiote, care duc nu numai la tocirea autorităţii unor instituţii ale statului de drept, ci şi la disoluţia încrederii publice în acestea. Nu­mărătoarea lor se face numai în caz de forţă majoră. Iată că, în Vinerea Mare, viceprimarul din Joseni, Csala Zolt – despre care pre­sa scrie că a fost acţionar la o societate ce se ocupa cu exploatarea şi valorificarea lemnului –, fusese împuşcat, tot în stil mafiot, în propria casă. Prima ipoteză duce şi aici la o reglare de conturi determina­tă, poate, de o lipsă de re­ac­ţie sau de o reacţie mult prea neconvingătoare în ceea ce localnicii, şi nu doar ei, numesc mafia lemnului din zona Har­ghitei. Momen­tan, autorităţile nu mai fac nicio declaraţie, sin­gu­ra venind săptămâna trecută, când Parchetul General a anunţat că a preluat cazul. Intere­san­tă intrarea pe fir a procurorilor dela Bucu­reşti în acest caz ce poate fi catalogat un “ba­nal” omor, care putea fi instrumentat de procurorii locali. Să nu aibă Parchetele locale suficientă “mână de lucru”? Greu de crezut. La fel, in­teresantă este şi im­pli­carea în acest caz a unor ofiţeri de la M.A.I. Întrebarea este aceeaşi : să nu aibă Poliţia Har­ghita judiciarişti profesionişti care să investi­gheze o crimă? Poate, ancheta coordonată de la Bucureşti va identifica, pe par­cursul său, câţiva “Şorici” şi la Harghita, care, fără să ştie nimeni de ei, s-au înrolat, cu jumătate sau trei sferturi de normă, în tabăra mafiei lemnului, poziţie ingrată, care nu le permite acum să spună adevărul. Şi, dacă îi va identifica, să ia măsuri până la capăt, indife­rent spre cine vor duce coordonatele anche­tei. Să arate cât s-a defrişat ilegal, cu sprijinul cui, câte milioane de metri cubi de lemn au fost scoate tot ilegal din ţară, câte plângeri au înregistrat autorită­ţile locale pe această temă, câte au so­lu­ţionat şi cum? Altfel, dacă vor lua cu copy-pas­te mo­delul “M.A.I. - Şoric”, mulţumindu-se cu o an­chetă care nu va spune de fapt nimic, riscă să-i încurajeze pe toţi interlopii care şi-au plătit li­ni­ştea şi protecţia la aparători ai legii să acţio­ne­ze nestingherit.