Marţi,conducerea Po­liţiei Române anunţa desti­tu­irea din Po­li­ţie a co­mi­­sarului-şef Aure­lian Şoric, măsură agreată de M.A.I. şi motivată, pen­tru presă, astfel : "În sarcina ofiţe­rului au fost reţinute 33 de fapte de natură dis­ci­pli­nară. (...) comportament necorespunzător în serviciu, familie sau so­cie­tate, dacă aduce atingere onoarei, probităţii pro­fesionale a poliţistului sau prestigiului institu­ţiei, respectiv neglijenţă manifestată în înde­plinirea atribu­ţiilor de serviciu sau dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţi anume abi­litate de lege". Fără detalii concrete.
Totuşi, şeful Poliţiei Române, chestorul Liviu Popa – ai cărui foşti subalterni de la D.G.A., structură pe care a condus-o până la numirea în funcţie de şef al I.G.P.R., ar fi tre­buit să ştie de prieteniile de la Neamţ şi din alte reţele de genul “Şoric & Comp” care or mai fi prin ţară şi, mai ales, să ştie motivul care une­şte indestructibil astfel de interese – a precizat că printre aba­te­rile disciplinare reţinute se af­lă cele legate atât de activitatea profesională, adică, omul nu s-a prea implicat în treburile I.­P.­J. Neamţ, de comportamentul său în calitate de şef de Poliţie judeţeană, cât şi de prezentarea eronată în faţa presei a unui concept poliţi­e­ne­sc care a creat o “imagine su­biectiv-ne­gativă a Po­liţiei”. Dacă şeful Po­liţiei Române spune în ce a constat neimpli­ca­rea domnului Şoric în ac­ti­vi­tatea I.P.J. Neamţ – nu a aplicat planul I.G.P.R. de prevenire a evaziunii fiscale în judeţ –, nu spune în ce a con­stat implicarea lui în treburile altora care, la rândul lor, au avut sau ar fi tre­buit să aibă treabă cu Poliţia. Dar, precizează ofi­cialul I.G.P.R., nu s-au constatat fapte penale.
Cum legea îi permite domnului Şoric să atace în instanţă decizia de destituire, s-ar putea să facă acest lucru. Dacă va câştiga sau nu, rămâne de văzut, deşi astfel de litigii la­să aproape întotdeauna loc de interpretări, de­ci­si­vă fiind abilitatea avocatului. În plus, ră­mâ­ne de văzut cât ştie fostul şef al Poliţiei Neamţ despre “procurori care dau bani cu ca­mătă” – cum acu­za în conferinţa de presă în care pledase pentru Ghe­orghiţă Mararu despre care decreta că “nu poate fi considerat interlop doar pe motiv că dă bani cu camătă”. Şi mai rămâne de văzut şi cum va fructifica informaţiile pe care le are.
După convulsiile media generate de scan­da­lul Şoric, după loviturile în plină imagine şi cre­dibilitate resimţite din acest motiv de Po­liţia Română şi de M.A.I., care au impus des­ti­tu­irea secre­tarului de stat pe probleme de or­dine publică, chestorul Dan Fătuloiu, şi a şe­fu­lui Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă, pre­zen­tarea finalului anchetei trebuia lipsită de ambiguităţi şi ferită de orice posibilităţi de in­ter­pretare. Măcar din respect faţă de opinia pu­­blică şi faţă de poliţişti, con­dam­naţi, după in­ci­den­tele de la Neamţ, să poar­te, la co­mun, eticheta "Şoric & Comp".
Şi tot din respect faţă de opinia publică şi faţă de angajaţii Internelor care pot asista mâine la un eveniment similar, concluzia anchetei trebuia să atingă, măcar tangenţial, răs­­punsul la două întrebări : 1. De ce a trebuit să se producă un asasinat, cu iz mafiot, pentru a se afla că şeful unei Poliţiei judeţene este implicat într-un concubinaj poliţisto-cămătar? 2. Cum sunt supravegheaţi angajaţii M.A.I. de struc­tu­ra plă­tită să facă acest lucru, D.G.I.P.I., pentru a nu se ajunge la astfel de derapaje? Cum an­cheta nu a atins cauza problemei – cel puţin as­ta se deduce –, probabilitatea de a se reuşi pre­în­tâm­pinarea unor episoade viitoare similare este in­sig­nifiantă. Ceea ce face ca scandalul de la Neamţ să aducă mai mult a “Şoric file de poveste”.