Sotronul impozabil

Cand este vorba despre apararea unor interese de grup sau de vanatoarea de capital politic, experienta ultimilor ani ne-a dovedit din plin ca, in cazul niciuneia dintre echipele care s-au perindat la putere nu a existat o demarcatie de netrecut, intre ideologia de stanga si cea de dreapta. Functie de interesul pe termen scurt, populistele idei ale socialilor au fost "asortate" cu politica de dreapta, in speranta castigarii unei noi felii electorale, iar liberalele idei au fost interferate, din cand in cand, in decizii de stanga, in speranta cresterii cotelor in fata unui electorat altfel "irecuperabil". (Cu asterixul de rigoare : si unii, si altii si-au incalcat doctrina, punand "sacrificiul" pe seama binelui public...).

Iata ca acum suntem martorii unei scene similare, cand idei populiste marcheaza politica liberala. Invocand motive umanitare si sociale, brodate sub titulatura "ajutorului de stat" — recte, salvarea de la faliment cu toate urmarile pe care le implica — Guvernul a scos o ordonanta de urgenta prin care iarta de birurile restante catre stat, pe criterii care scapa, insa, rationamentului, 34 de mari datornici. Numai ca nu explica nimeni din Guvern sau din Ministerul Finantelor in baza carui algoritm vor fi acoperite aceste pierderi si nici cine va suporta actiunea "guma de sters", care ne costa pe toti cateva sute de miliarde de lei vechi. O explicatie oficiala ar fi sinonima cu o masura antipopulista, care le-ar aduce initiatorilor nu numai injuraturi, ci si, probabil, razbunarea votului dat, la alegerile viitoare, adversarului. Indiferent cine va fi acesta.

In afara de cele 34 de societati — care beneficiaza acum de stergerea datoriilor catre stat — si de cele cateva sute, probabil, de angajati pe care ii au, restul lumii se poate simti si discriminata, si lezata. La categoria discriminati pot intra si firmele care uneori pun in fata platii salariilor achitarea darilor catre stat, apoi firmele care au ajuns cu popriri pe conturi, cu sechestre asiguratorii si, finalmente, executate silit pana la ultimul surub, pentru datorii poate de zeci, de sute de ori mai mici decat ale celor din "lotul 34". Si mai este vorba despre omul de rand; pe de o parte, obligat sa achite nota de plata, chiar daca nu a beneficiat de nici un serviciu pentru banul in plus care ii este sustras la veniturile impozabile, iar pe de alta parte, pentru ca, desi poate traieste (sau supravietuieste) din mai putin de 100 de euro pe luna, este obligat sa-si achite impozitele si taxele. In cazul lui — un element insignifiant, insa, care nu face parte din nici un angrenaj care sa se poate lauda cu titulatura de grup de interese si care nu conteaza decat o data la patru ani — ajutorul de stat tradus prin iertarea de la plata taxelor nu exista. Pentru el exista, in schimb, un ajutor de stat convertibil in sume care oscileaza intre 10 si 50 de centi pe luna, functie de "incadrarea" oficiala.

Pe langa aceste costuri suplimentare, trebuie sa fim pregatiti cu un fond de rezerva, destinat tot statului. Amenintat de o alta categorie de smecheri ai economiei de piata : cei care nu intra in grupul select al iertatilor si care, drept compensare, trag tepe. Metoda nr. 1 : acumuleaza datorii, dar fac in asa fel incat sa nu mai aiba nimic pe numele firmei, astfel ca, in caz de executare, statul nu are pe ce pune sechestru; apoi, in cateva zile, renasc sub un alt nume cu, eventual, a treia consoana modificata. Metoda nr. 2 : acumuleaza datorii imense, pastreaza banii la buzunar, si lasa "prada" sechestrului bunuri in valoare net inferioara datoriei, pe care mai apoi, printr-o "intamplare" fericita, tot ei le cumpara pe o alta firma proprietate...