Deşi România plăteşte sume considerabile pentru menţinerea în stare de funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, decontând suplimentar şi contribuţii la Grupul Internaţional Egmont al Unităţilor de Informaţii Financiare, care oferă date despre permutări suspecte de capital, ce pot finanţa terorismul sau crima organizată, rezultatele pe plan teritorial ale campaniilor de combatere a spălării banilor sunt extrem de modeste. Controalele sunt puţine şi fără rezultate notabile, iar pe plan informativ, exactitatea sau eficacitatea informaţiilor oferite de către O.N.P.C.S.B. lasă mult de dorit – chiar procurorii timişeni recunosc că din 30 de informări, una cel mult se concretizează într-o trimitere în judecată.


Rezultate modeste

Teoretic, inclusiv în vestul ţării, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor duce o activitate susţinută de monitorizare şi investigare a eventualelor cazuri de transferuri suspecte de sume. Practic, rezultatele concrete lasă de dorit. Trimiterile în judecată sunt extrem de puţine, iar condamnările, foarte blânde. Cumulat, în ultimii patru ani, pe Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş au fost mai puţin de zece procese legate de spălare de bani.
În cele terminate fără achitări sau condamnări la închisoare cu suspendare, pedepsele au fost extrem de modeste. De exemplu, spălarea de bani a fost una dintre infracţiunile de care a fost acuzată reţeaua specializată pe fraude cu cărţi de credit destructurată în 2007 la Timişoara, reţea din care făcea parte şi un angajat al Poliţiei Rutiere Timiş. Filiera, cu sprijin internaţional, copia cărţi de credit din străinătate, iar banii îi ridicau de la bancomate din Timişoara. După ce iniţial, în 2007, s-au dat în acest dosar condamnări individuale de peste trei ani şi jumătate de închisoare, în 2008 sentinţele au fost reduse, prin recursul de la Curtea de Apel Timişoara, la doar doi ani de închisoarea pentru majoritatea membrilor reţelei, poliţistul implicat fiind achitat.
Procurorii timişeni spun că, deşi primesc sesizări legate de posibile cazuri de spălare de bani de la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, extrem de puţine pot fi materializate într-un dosar penal care să fie încununat cu o trimitere în judecată. „Mai primim sesizări şi noi de la O.N.P.C.S.B., dar de obicei cele mai multe se duc înspre Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş”, precizează Vasile Bâc, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
„În medie, aş spune că primim de la Oficiu cam 30 de sesizări pe an. Acestea se materializează prin trimiteri în judecată, însă într-o proporţie foarte mică. Doar în 1 din 30 de astfel de sesizări se ajunge la trimitere în judecată pentru spălare de bani. Poate şi pentru că această infracţiune este foarte greu de probat”, ne-a declarat Ion Braşoveanu, prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.


Nicio amendă în ultimele şase luni

Din păcate, acţiunile de control făcute de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nu s-au concretizat în Timiş nici măcar prin amenzi. Astfel, în perioada octombrie 2009 - iunie 2010, nu s-a dat nicio amendă rămasă definitivă vreunui agent economic din Timiş prins cu nereguli legate de monitorizarea sau declararea către Oficiu a tranzacţiilor suspecte de bani. Seria de amenzi şi controale a cuprins, pe lângă Bucureşti, judeţele Braşov, Bacău, Neamţ, Ilfov şi Călăraşi, amenzile cumulate depăşind 240 de milioane de lei. În Timiş, contravenţiile lipsesc, pe această perioadă.
„În principiu, noi facem aceste controale pe baza unui plan anual de control. Acest plan se realizează conform informaţiilor adunate în prealabil şi a unei analize de risc, pe zone. Dacă există sesizări ulterioare ori suspiciuni întemeiate, pe parcursul anului respectiv, se pot iniţia acţiuni de control şi în afara acestui plan de control”, explică Nicolae Fuiorea, purtător de cuvânt al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
Anul trecut, O.N.P.C.S.B. a făcut la nivel naţional 390 acţiuni de inspecţie şi control, dând sancţiuni contravenţionale în cuantum de aproximativ de 1,55 milioane de lei.
Reprezentanţii Oficiului speră că informaţiile lor vor fi mai bine utilizate de parchete, în acest sens organizând anul trecut seminarii de formare specializată destinate procurorilor din teritoriu, seminarii în care s-au prezentat tipologii şi cazuistică din domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor, fiind iniţiate astfel de sesiuni de informare şi la Timişoara. 
Numărul mic de cazuri de spălare de bani ajunse în vestul ţării în instanţe poate avea legătură şi cu numărul foarte mare de rapoarte de operaţiuni financiare mai mari de pragul de 15.000 de euro, care trebuie analizate de către personalul O.N.P.C.S.B.
În 2009 au existat la nivel naţional 51.309 de rapoarte de transferuri de bani mai mari de 14000 de euro, din care de la notari au venit 38.518 rapoarte, de la bănci, 7.947 de rapoarte, iar de la alte instituţii, cum ar fi instituţiile financiare nebancare, case de schimb valutar sau cazinouri, peste 4.844 de rapoarte. Din acestea, 2.771 au fost identificate ca fiind suspecte. Nu doar la nivelul parchetelor timişene rata de confirmare a sesizărilor O.N.P.C.S.B. cu privire la posibile operaţiuni de spălare de bani este una foarte mică. Anul trecut Oficiul a făcut la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 360 de sesizări, din care doar 50 au fost soluţionate, în 46 din aceste cazuri dispunându-se neînceperea urmăririi penale.