Spiritul Crăciunului, căutat la târg, în Piaţa Operei

Frigul a năvălit dintr-odată pe străzile Timişoarei. Febra cumpărăturilor dinaintea sărbătorilor n-a întârziat însă nici ea. Ascunşi sub căciuli şi fulare groase, timişorenii bat magazinele în căutarea cadourilor potrivite pentru cei dragi. Cu bani mai puţini, pentru bucurii multe. Bătrâni cu nepoţii de mână, iubiţi îmbrăţişaţi şi domnişoare cochete, toţi par să îşi fi dat întâlnire în Piaţa Operei, la Târgul de Crăciun. Dulciuri sofisticate, bijuterii, ornamente de iarnă, căciuli şi cojocele de blană, dar şi mâncăruri de sezon asezonate cu ţuică şi vin fiert sunt foarte căutate. În toate, spiritul sărbătorilor fericite de altădată…

Bani pentru “mofturi”, mofturi pentru bucurii

“Hei, stai! Unde te grăbeşti aşa, de nu mai vezi lumea?”. Fata se opreşte în loc într-o smucitură scurtă, privind spre mâna celui ca­re o trage de mânecă. Nedumerită o secundă, zâmbeşte. L-a recunos­cut. Îi mărturiseşte că se duce să cumpere ceva de la un magazin a cărui program e pe sfârşite. Celă­lalt dă din când în când din capul ascuns sub un fes care atârnă pe spate, ca o coadă de peşte. Fata îşi ia la revedere şi îşi continuă fuga contratimp. E zi de decembrie. E frig. Vântul rece muşcă aprig din obrajii trecătorilor de pe străzile oraşului, care parcă a mai scăpat de sub jugul zgomotului produs de maşinile care încearcă să îşi facă loc în trafic. Mii de paşi se stre­coară de pe un trotuar pe altul, intră şi ies din magazine. Ascunşi sub fulare groase, oamenii au por­nit din nou, ca în fiecare an înain­te de sărbători, în goana nebună după daruri. Obiecte care să aducă un zâmbet celor dragi. Dar şi bu­curii pentru ei înşişi.

Ca într-un val puternic, mulţi­mea se varsă în centrul Timişoa­rei, spre Târgul de Crăciun, ajuns deja la a cincea ediţie. Ca şi în ultimii ani, Piaţa Operei găzduieşte zeci de căsuţe, unde comercianţii şi-au expus produsele, atât de cău­tate şi în celelalte ediţii. Cozonaci, cârnaţi şi mezeluri afumate de sezon, dulciuri, vin fiert, turtă dul­ce, jucării, decoraţiuni şi orna­men­te specifice de sărbători, co­joa­ce şi căciuli îmblănite, dar şi icoa­ne au invadat centrul oraşului. În­tocmai unui vârtej, târgul îi absoar­­be parcă pe trecători în interiorul său, printr-o poartă de cetate, con­fecţionată din cetină, împodobită cu ghirlande multicolore. Unii din­tre tinerii veniţi să caute ceva chi­lipiruri se imortalizează lângă ies­lea care reprezintă scena Naşterii Domnului, foarte îndrăgită de co­pii, precum şi brazii împodobiţi, un Moş Crăciun şi un om de zăpadă din beteală luminoasă. Blitz-urile nu mai contenesc. Nici râsetele celor care se pozează. “Haide, fa­tă. Nu mai sta acolo, vino şi tu lân­gă noi. Lasă capişoanele, acu’ îţi veni să le probezi”, ţipă o adoles­centă, în timp ce altele două o trag de mânecile hainei înapoi, pentru a o aşeza lângă Moşul paralizat, sprijinit de o sanie uriaşă. “Adri­santa” nu răspunde chemărilor, mulţumindu-se doar să ducă o mâ­nă la frunte în semn de salut şi îşi continuă căutările printre morma­nul de căciuli pufoase, care de care mai umflată şi mai colorată. Nici preţurile la aceste căciuli “de rusoaică” nu sunt mai subţiri, cea mai ieftină fiind scoasă la vânzare pentru nu mai puţin de 50 de lei. “N-am, înţelege. Astea sunt deja mofturi. Mai ai acasă câteva căciuli blănite, la ce îţi mai trebă una. Doar pentru că e albă. Hai, lasă!”, îşi trage de mână o mamă fiica de circa 12 ani, care pare să renunţe cu greu la gândul că nu va primi ce îşi doreşte. Se supune însă şi îşi urmează mama îndeaproape, fără să spună nimic. Poate o va con­vinge să îi cumpere căciula ca şi cadou de Moş Crăciun, gândeşte. Femeia se opreşte la o căsuţă unde sunt atârnaţi pe mai multe rânduri cârnaţi tradiţionali afu­maţi. Măsurată din priviri este şi şunca ţărănească, tranşată în feliu­ţe egale care fac cu ochiul trecă­torilor mai gurmanzi.

La mâncare, înainte…

Cozi lungi se formează şi la renumiţii colaci ungureşti Kurtos Kalacs. Cu mac, cu cocos, cu za­hăr, cu nucă. Toţi se vând precum pâinea caldă. Preţul e piperat şi el, dar când e vorba de mofturi culina­re timişorenii par să lase mai uşor garda jos şi să rupă din portofel cât e nevoie pentru a-şi satisface pof­tele. Vadul uman se strânge mai ales la căsuţele cu produse culina­re. Colacii secuieşti, gulaşul cu murături, gulaşul de fasole, tocă­niţa de burtă, mezelurile tradiţio­nale bănăţene, şunca, salamul, to­ba, la preţuri cuprinse între 15 şi 30 de lei kilogramul, sunt câteva dintre produsele care trezec intere­sul timişorenilor. Tot la târg s-a dat liber şi la cazanele în care fierb ţuica sau vinul, vândute la 3 şi 5 lei pa­harul. “S-o ‘mbătat căciula me’, dar şi eu de aghie, aghie”, cântă în grai moldovenesc un bărbat trecut de vârsta a doua, trântindu-şi cu patos căciula de oaie în faţa trecă­to­rilor. Alături, un companion, mul­ţumit de prestaţia moldoveanului, îi întinde veselului menestrel un pahar de vin fiert, bătându-l apăsat pe spate.“Ş-apăi aşa să fie, când ne-o fi mai rău. Mulţi ani, Vasile!”. Cei doi îşi ating paharele de plastic şi zâmbesc, arătându-şi spaţiile lipsă din datura îngălbenită, trecăto­rilor care asistă întâmplător la bucuria lor, amuzându-se şi ei la rându-le.

Spirit de Crăciun, rătăcit

Mulţi dintre cei care au venit să vadă produsele expuse la Târg se opresc şi în dreptul căsuţelor unde se vând icoane şi obiecte mistice. Până la urmă, Crăciunul trebuie să ne ducă în primul rând cu gândul la sărbătoarea creştină şi la semnificaţia acesteia. O nouă viaţă, o şansă de a o lua de la capăt şi de a face lucrurile aşa cum trebuie. Cel puţin aşa vor unii să dea impresia.

Printre rândurile de oameni, un boschetar îşi face loc, întin­zând mâna dreaptă în faţa celor întâlniţi în cale. Ceilalţi îl ignoră. Se feresc din preajma acestuia şi grăbesc paşii. Bărbatul se tânguie că nu are bani, nu are casă şi îl chi­nuie foamea. Trece prin faţa celor opriţi lângă cazanele cu gulaş, sa­livează lângă cârnaţii afumaţi şi le atinge din când în când hainele trecătorilor pentru a-i face atenţi. “Ajutaţi-mă şi pe mine, daţi-mi să îmi iau ceva de mâncare”, se tân­guie bărbatul. Vocea i se sparge sec în freamătul celorlalte voci, care de care mai vesele. Ceilalţi tac, trecând pe lângă el. Boschetarul se opreşte lângă o masă unde un bărbat mânâncă câţiva mititei îm­preună cu, probabil, fiica sa. Omul dă din mână instinctiv, făcând semn boschetarului să plece, dar cum acesta a rămas cu privirea pi­ronită spre mititeii din faţa aces­tuia, bărbatul îl cheamă mai aproa­pe şi îi dă cei doi mititei rămaşi şi o jumătate de chiflă, nu înainte de a-şi lua copilul de mână ca să plece de acolo. Boschetarul îngaimă un “bogdaproste” şi se pune pe înfu­lecat. De la masa de alături, un domn vine şi îi pune în faţă un pa­har de vin fierbinte. Omul nu spu­ne nimic, doar apleacă puţin capul în semn de mulţumire, molfăind pe nerăsuflate micii aburinzi. Alţi câţiva bărbaţi, care se cinstesc cu ţuică şi vin fiert, examinează de la distanţă gesturile boschetarului, care pare să nu mai observe nimic în jur. Pe lângă mese, trecătorii îşi continuă periplul printre căsuţele luminate cu sute de beculeţe. Se lasă seara, iar valul uman pare să crească tot mai mult. Tineri de toa­te vârstele, pensionari şi părinţi cu copii în cărucioare trec într-un du-te vino continuu.

Unii se opresc în dreptul ieslei, punându-şi prichindeii lângă oile din ţarcul de lemn, care îşi behăie plictiseala, în timp ce părinţii îşi pozează odraslele cu blitz-uri nău­citoare pentru animalele obosite.

Obosiţi par să fie şi bătrânii care încă îşi mai târâie oasele gre­le printre căsuţele cu cârnaţi, la lăsarea serii. Sacoşele pe care le poartă în mâini flutură în bătaia vântului rece, semn că banii din portofele nu le-au fost suficienţi pentru ce ar fi vrut ei să cumpere. Oftează şi trec mai departe, de la o căsuţă la alta, căscând ochii la te miri ce prostioare cu preţuri mult prea mari pentru pensile lor “nesim­ţite”. Vin ele sărbătorile şi fără să ai foarte multe pe masă. Şi tot aşa de repede se duc, că nici să te bu­curi de ele nu apuci, par să îşi spu­nă, trecând uşor cu mâna peste pă­rul nins de ani. Alb, precum străzi­le Timişoarei după o ninsoare rătăcită.