Spitalele au fost desfiinţate, căminele de bătrâni au rămas doar pe hârtie

În urmă cu trei luni, când demara, cu scandalul de rigoare, planul de desfiinţare a 67 de spitale din ţară, a căror activitate nu justifica, în opinia Ministerului Sănătăţii, păstrarea lor ca unităţi sanitare funcţionale, oficialii ministeriali susţineau că desfiinţarea va avea şi un efect pozitiv : va creşte numărul de cămine de bătrâni, spitalele desfiinţate urmând să se transforme în unităţi de îngrijire şi asistenţă socială de acest tip. Deşi a trecut o bună perioadă de timp de la momentul desfiinţării, până în prezent doar cinci din cele 67 de unităţi spitale desfiinţate pot funcţiona ca şi cămine din bătrâni. Printre cele cinci nu se regăseşte nicio unitate sanitară din Timiş.

Planuri mari, uitate rapid

În momentul în care a anun­ţat desfiinţarea a peste 60 de spitale din ţară, Ministerul Să­nătăţii argumenta necesitatea realizării acestui demers prin nevoia de cămine de bătrâni, spitalele desfiinţate urmând să fie transformate în unităţi de asistenţă socială şi îngrijire de acest tip, aflate în subordinea Ministerului Muncii.

Încă de atunci, o serie de sindicate din sistemul sanitar au exclus această variantă, sus­ţinând că acest demers de trans­­formare este doar un bluf, pen­tru că majoritatea spita­lelor desfiinţate nu au infra­struc­tura, poziţionarea şi dotările nece­sare pentru a întruni mi­nimele standarde necesare pen­tru a fi autorizate şi a funcţiona ca unităţi de îngrijire pentru vârstnici. La aproape trei luni de la momentul anun­ţării des­fiinţării spitalelor, va­rianta ve­hiculată de sindicate pare să fi fost credibilă. 

Reprezentanţii Minis­teru­lui Muncii, căruia i-au fost pasa­te spitalele desfiinţate au veri­ficat recent câteva dintre cele 67 de spitale care, potrivit planu­rilor Ministerului Sănătăţii, ur­mează să fie transformate în centre de îngrijire pentru bă­trâni, iar rezultatele în urma acestor verificări nu sunt deloc optimiste. O bună parte din aceste spitale desfiinţate nu vor deveni niciodată cămine de bă­trâni, pentru că ar fi nevoie de in­vestiţii uriaşe pentru a le trans­forma în aşa fel încât să întru­nească standardele impuse pe plan european legate de îngri­jirea vârstnicilor. În puţinele spitale care întrunesc aceste condiţii, reprezentanţii Consi­lii­lor Judeţene şi Locale au întâr­ziat lucrările, şi cele mai mai mul­te foste spitale nu îndeplinesc normele de igienă necesare şi, prin urmare, vârstnicii nu pot fi mutaţi în ele. În acest moment, potrivit contabilizării făcute de Ministerul Muncii, doar cinci din cele 67 de spitale pot func­ţiona deja ca şi cămine de bă­trâni. Nici unul nu e din Timiş.

Foarte interesant e faptul că Timişul, unde au fost desfiin­ţate două spitale, nici măcar nu se regăseşte pe lista de solici­tanţi de finanţare pentru Progra­mul naţional “Dezvoltarea reţe­lei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice”, unde s-au înscris până în prezent 22 de spitale, din 15 judeţe. Autori­tăţile judeţene nu prea par in­teresate de realizarea unor noi cămine de bătrâni în judeţ, iar autorităţile locale nici atât.

Varianta de cămin de bătrâni, exclusă şi la Buziaş, şi la Ciacova

Deşi lista de spitale care urmau să fie desfiinţate în Ti­miş era mult mai lungă, în final au rămas doar două : Centrul de Sănătate Buziaş şi Spitalul Ciacova.

În ambele cazuri ipoteza transformării în cămine de bă­trâni este exclusă. “Am reuşit să păstrăm Serviciul de Urgenţă al Centrului, cu sprijinul domnului Raed Arafat, subsecretar în Ministerul Sănătăţii şi fon­dato­rul S.M.U.R.D. Serviciul de Urgenţă va funcţiona la parte­rul clădirii, iar la etaj se vor în­fiinţa cabinete medicale de di­verse specialităţi, medicii plă­tind chirie pentru acele spaţii. Nici nu poate fi vorba de înfiin­ţarea unui cămin de bătrâni, as­ta am spus de la început”, ne-a declarat Monica Zamfirescu, inspector de specialitate în cadrul Primăriei Buziaş.

Şi la Ciacova varianta trans­formării spitalului desfiinţat în cămin de bătrâni este exclusă. “Noi aşteptăm un răspuns de la Spitalul Judeţean, legat de posi­bilitatea transformării Spitalu­lui Ciacova într-o secţie externă a Judeţeanului. La rândul lor, re­prezentanţii Spitalului Judeţean au trimis acest proiect mai de­parte spre aprobare, şi sperăm ca răspunsul pe care îl vom pri­mi să fie favorabil. Oricum, nici nu am luat în considerare va­rianta unui cămin de bătrâni”, spune Dacian Răzvan Ghera, viceprimarul oraşului Ciacova.

Reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică Timiş declară că Ministerul Sănătăţii nu are cum să impună transformarea aces­tor spitale în cămine de bătrâni. “În această privinţă, comunita­tea locală e singura care trebu­ie să decidă. Dacă vor să transfor­me spitalele desfiin­ţate în cămi­ne de bătrâni, e opţiunea lor. Dacă doresc, pot chiar să-i men­ţină în continuare destinaţia de spital, însă pe banii lor. Minis­terul Sănătăţii nu se va mai im­plica în finan­ţarea acestor uni­tăţi, ele rămân să fie gestionate de către auto­rităţile locale”, precizează Ho­ria Vermeşan, directorul Direc­ţiei de Sănătate Publică Timiş.

Un număr mare de bătrâni pe listele de aşteptare pentru un loc în cămin

Deşi probabil că, la cum decurg lucrurile, un număr foar­te mic din spitalele desfiinţate vor fi transformate în cămine de bătrâni, la nivel naţional există nevoia construirii unor noi cen­tre de îngrijire de acest tip. Con­form Ministerului Muncii, Fami­liei şi Protecţiei Sociale, în pre­zent există la nivel naţional 132 de cămine pentru bătrâni, din­tre care 78 de stat şi 54 private (în cele private existând un număr de 1.818 beneficiari). Căminele publice sunt extrem de aglo­merate şi pot găzdui doar 5.323 de vârstnici.

Dacă, prin reducere la absurd, toate spitalele desfiinţate s-ar putea transforma în cămine de bătrâni, 4.800 de bătrâni care acum dorm pe străzi sau nu se pot hrăni şi îngriji singuri ar primi adăpost. Ceea ce înseamnă că s-ar rezolva, măcar parţial, pro­blema celor peste 7.000 de bătrâni care sunt, la nivel naţional, pe listele de aşteptare, pentru a primi un loc într-un cămin pu­blic pentru vârstnici.

Liste de aşteptare sunt şi la Timişoara, în unicul cămin public pentru vârstnici aflat în subordinea Primăriei Timişoa­ra, situat pe strada Inocenţiu Klein. Căminul nu poate însă ges­tiona mai mult de 100 - 150 de cazuri, iar persoanele vârst­nice care pot apela la serviciile că­minului trebuie să îndepli­neas­că următoarele condiţii: să nu aibă aparţinători legali sau să nu se afle în întreţinere, să nu aibă locuinţă, să aibă veni­turi insuficiente pentru asigu­rarea unei îngrijiri adecvate ori să se afle în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medi­cale. Din păcate, un număr tot mai mare de bătrâni se înca­drea­ză în această categorie, şi au fost înscrişi pe lista de aşteptare.

Anul trecut, Prefectura Ti­miş semnala un exemplu al co­laborării defectuoase cu Primă­ria Timişoara, prefectul Mir­cea Băcală specificând că a existat posibilitatea ca, printr-un proiect guvernamental, să se construias­că în Timiş câteva cămine de bătrâni. Propunerile venite de la Prefectură au fost pentru ora­şele Deta şi Timişoa­ra, pentru care trebuiau trans­mise câteva date elementare de identificare a terenurilor. Pri­măria Deta a furnizat informa­ţiile în cinci zile, însă de la Pri­măria Timişoara transmiterea datelor s-a prelun­git foarte mult, trecând termenul le­gal stabilit pentru transmitere. Ca atare, doar Deta a rămas în cărţi pentru acest proiect.

În judeţ lucrurile stau rău

Situaţia legată de bătrânii neajutoraţi, care au nevoie de tratament şi îngrijire institu­ţionalizată este gravă în mediul rural. Potrivit ultimului diag­nostic al celor mai grave pro­bleme sociale din Timiş, în­tocmit de serviciile specia­lizate ale Consiliului Judeţean, există persoane vârstnice abandonate sau neglijate de către aparţinători fie din cauza faptului că familia nu dispune de posibilităţi materiale, fie pentru că vârstnicul se află într-o relaţie conflictuală cu familia, fie pentru că nu are aparţinători, în unele cazuri constatându-se şi lipsa veni­turilor proprii. În acelaşi docu­ment s-a dat exemplul unor localităţi precum Sânandrei în care au fost identificate şapte astfel de cazuri.

Azilul de bătrâni Adam Müller Guttenbrunn, sub semnul incertitudinii

Este îngrijorător ce se întâmplă în prezent în Timi­şoara, cu Casa Adam Müller Guttenbrunn, una dintre in­stituţiile-emblemă pentru ser­viciile de asistenţă oferită vârstnicilor, construită cu fonduri ale Guvernului Ger­man. Instituţia se află într-o situaţie incertă, generată de retrocedarea în natură a unui teren de sub construcţie, re­ven­dicat şi câştigat în instanţă de un fost proprietar deposedat de regimul comunist. În 1996, când Primăria Timişoara a concesionat respectivul teren Fundaţiei Adam Müller Gut­tenbrunn, nici nu exista legis­laţia legată de restituiri şi re­trocedări care e astăzi în vi­goa­re. Ulterior însă, a apărut Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar o parte a terenului de sub Casa Adam Müller Guten­brunn a fost revendicată de un fost proprietar care susţine că a fost deposedat abuziv de regi­mul comunist. Procesul s-a derulat în toate etapele până la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a decis, prin hotărâre judecătorească defi­nitivă, irevocabilă şi executorie, că terenul trebuie retrocedat. Sentinţa dată în acest caz e controversată, întrucât s-ar fi putut găsi alternative de des­păgubire a foştilor proprietari.

“Deocamdată, nu avem nicio noutate. Avem stabilit pe 26 septembrie termenul, când instanţa va trebui să ne stabi­lească chiria pe care trebuie să o plătim. Sperăm să se găseas­că până la urmă o soluţie favo­rabilă, care să ţină cont de isto­ricul şi utilitatea noastră”, ne-a declarat Helmut Wein­schrott, director al Fundaţiei Adam Müller Guttenbrunn.