Strategii (de) calamitate

Peste un milion de hectare de teren - din cele aproximativ sapte existente in tara - figureaza in evidentele Ministerului Agriculturii, ca fiind afectate de seceta, unele, chiar in proportie de peste 50%, anunta, zilele trecute, ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu. Iar pentru un tablou mai complet al situatiei, acesta avertiza : "vom avea calamitate, pentru ca iunie se anunta cea mai secetoasa luna". Concomitent, dinspre Administratia Nationala de Meteorologie veneau vesti alarmante : in iulie si august va fi atins maximul de seceta din 2009, ceea ce determina autoritatile sa-si elaboreze discursuri mai dramatice, in care cuvantul "calamitate" va aparea ca leitmotiv.

In tot acest timp, producatorii - cei care au mai ramas - se declara dezarmati si, intr-un, fel resemnati. Pietele continua sa fie invadate de bisnitari ce-si zic agricultori, care vand, pe post de legume si fructe de productie indigena, produse importate - aduse in tara cu preturi infime, si vandute, in lipsa de concurenta, in ciuda calitatii indoielnice, la preturi dublate ori triplate.

Sesizand letargia politicienilor si riscul suprapunerii efectelor secetei peste cele ale crizei economice, presedintele Traian Basescu a incercat o ironie mobilizatoare : "Asteapta, probabil, sa vada pamantul crapat la televizor, ca sa se minuneze". Ce fac, totusi, autoritatile pentru a contracara efectele secetei? Lucrurile pot fi impartite in doua categorii : ce se face la nivel teoretic si ce face la concret.

Teoretic : La doar o zi dupa ce prezenta situatia dezastruoasa din agricultura, ministrul Ilie Sarbu incerca o tusa de roz pastel peste campurile arse de soare, dand asigurari - fara a prezenta si argumentele care sa-i sustina punctul de vedere - ca seceta nu va determina cresterea pretului produselor alimentare, iar efectele acesteia nu vor fi resimtite de populatie.

Din opozitie, s-a auzit vocea unui fost ministru al Transporturilor, domnul Ludovic Orban, care a luat pulsul opiniei publice, facand apoi o radiografie a agriculturii : "Nici ajutorul pentru suprafata lucrata la hectar, nici subventii pe cap de animal, nici subventii pentru paduri, fanete. (...) Starea agriculturii in momentul de fata este dramatica, exista riscul unei crize alimentare, jumatate din suprafata agricola este nelucrata, iar suprafata care e lucrata e nefertilizata, in mare parte, nu este irigata. (...) Exista riscul sa se faca foamete in Romania".

Reprezentantii Guvernului au reactionat si ei in fata acestei situatii ... insolite, care, iata, i-a luat pe nepregatite : s-a decis subventionarea costurilor de irigare, iar ministrului Agriculturii i s-a cerut sa creioneze o strategie de urgenta care sa prevada extinderea sistemelor de irigatii.

Concret : In partea de vest a tarii cel putin se lucreaza pentru irigarea terenului. Livrand vecinilor maghiari apa pentru irigatii - la un pret mai scazut decat cel destinat producatorilor locali - in baza unui acord incheiat intre Guvernele Romaniei si Ungariei, in septembrie 2003, devenit hotarare de guvern un an mai tarziu. Asta in conditiile in care, in Timis, din cele aproximativ 700.000 de hectare de teren agricol, sunt irigate putin peste 2.000, dupa cum da asigurari Autoritatea Nationala pentru Imbunatatiri Funciare. Iar pretul cu care li se livreaza maghiarilor apa pentru irigatii este, fara argumente oficiale, mult mai mic decat cel cu care o vinde agricultorilor autohtoni.

Dar lucrurile vor reintra in matca. In plina vara, in plina seceta, se lucreaza la o strategie care vizeaza cresterea suprafetei irigate...