Măsurile de austeritate, inevitabile, impuse de Executiv pentru ieşirea din criză, riscă să aibă – pe lângă efecte imediate, resimţite direct şi, în unele cazuri, dramatic, de către angajaţi –, efecte pe termen lung şi foarte lung, care vor afecta instituţile în sine. Unul dintre aceste efecte poate fi creşterea ratei corupţiei la cote mai ridicate decât cele înregistrate în momentul de faţă – şpaga, pentru rotunjirea veniturilor, va fi, probabil, în cazul unora dintre funcţionarii expuşi acestei tentaţii, soluţia cea mai comodă sau mai sigură, chiar dacă nu singura. Iar după ce acest rău ar fi comis, pentru îndreptarea derapajelor ulterioare – şi care se anunţă mai acute decât actualele –, vor fi necesare, cumulat, o foarte lungă perioadă de timp (care va cere implicit modificarea de mentalitate), o legislaţie adecvată şi eficientă şi, nu în ultimul rând, un management ireproşabil. Ceea ce se mai poate face acum, în domeniile expuse tentaţiei corupţiei, este aplicarea unui control foarte drastic. Lucru care e greu de crezut că se va aplica – din compasiune faţă de funcţionarii şi aşa afectaţi financiar, din comoditate sau din dezinteres, născute din aceeaşi frustrare financiară.
Declaraţia unui lider de sindicat din Poliţie, făcută cu puţin timp înainte prima remuneraţie diminuată cu 25%, este elocventă în privinţa acestor riscuri cu efect pe termen lung. “In 14 august, când vor resimţi prima oară tăierea salariilor, poliţiştilor le va rămâne să aleagă între a-şi pune pistolul la cap sau să înceapă să întindă mâna după şpagă”, spune, printre altele, comisarul-şef Doinel Malcoci, liderul zonal al Sindicatului “Pro Lex”. Dacă prima variantă e puţin probabilă, din fericire, – cel care o aude putând-o interpreta drept o declaraţie emotivă, o declaraţie cu un caracter metaforic, ce are în vedere doar evidenţierea situaţiei dramatice a multora dintre poliţiştii afectaţi de diminuarea salarială şi, în subsidiar, o sensibilizare a factorilor de răspundere care ar mai putea schimba ceva –, a doua variantă este chiar probabilă. Şi e valabilă şi în cazul poliţiştilor de frontieră, şi al vameşilor şi, aşa cum aminteam, al tuturor celor care, în activitatea cotidiană se confruntă cu tentaţia banului venit pe căi ilicite. Avertismentul liderului sindical ar trebui, pe de o parte, să ridice mari semne de întrebare staff-ului Poliţiei, al M.A.I., iar pe de altă parte, ar trebui să fie punct de pornire în noi şi cât mai rapide strategii anticorupţie ale structurilor M.A.I., cum e, de exemplu, Direcţia Generală Anticorupţie.
Corupţie există în sistem şi la ora actuală, şi niciun oficial nu contrazice acest lucru. De altfel, sistemul de ordine şi siguranţă publică a fost inclus ca zonă vulnerabilă, în Strategia naţională anticorupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală pe 2008 – 2010, alături de administraţia publică locală, de Garda Financiară, de Autoritatea Naţională a Vămilor, de Sănătate şi de Educaţie. Semne de întrebare planează pe de o parte, asupra dimensiunii reale a corupţiei din M.A.I., iar pe de altă parte, asupra profesionalismului autorităţilor de a o contracara şi a eficacităţii legislaţiei. Potrivit bilanţului pe 2009 al D.G.A., din 1.427 de dosare pe care le-a înaintat Parchetului în 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale în doar 320 de cazuri. În atare condiţii, nu ştim cât de elocvente pot fi statisticile D.G.A. pentru a oglindi starea reală de fapt, statisticile actuale determinându-te, în plus, să te întrebi dacă, după o posibilă explozie a ratei corupţiei, acesta nu va fi un fenomen care va scăpa realmente de sub control.