Subterfugii pentru adopţii internaţionale

De aproape zece ani, din momentul în care s-a instituit moratoriul prin care se interziceau adop­ţiile internaţionale, s-au căutat tot felul de subterfugii pentru a se continua practicile de adoptare a copiilor în afara ţării. Şeful Oficiului Român pentru Adopţii, secretarul de stat Bogdan Panait, a confirmat săptămâna trecută că au continuat în ultimii ani demersurile cetăţenilor străini care îşi doreau copii din România, în zeci de cazuri apelându-se la metode alternative de adopţie.

Moratoriu cu derogări

După cum preciza săptă­mâ­na trecută şi secretarul de stat Bogdan Panait, în ciuda mora­toriului instituit în cazul Româ­niei care interzice adopţiile in­ter­naţionale, în ultimii ani au mai existat cazuri de copii ro­mâni adoptaţi de cetăţeni din străinătate, care s-au prevelat de o serie de prevederi legale care le permit să adopte copii dacă stau sau fac dovada că au locuit cinci ani pe teritoriul Ro­mâniei, această procedură fiind aplicată în ultimii ani în peste 50 de cazuri. Un alt subterfugiu folosit de cei care au vrut să elu­deze interdicţia legată de adop­ţiile internaţionale a fost presu­pusa ajutare a unor copii români mici, cu afecţiuni medicale rea­le sau fabricate de către cadre medicale din România. Aceşti copii sunt luaţi de familii din străinătate pentru tratament, şi, de fapt, sunt adoptaţi, fără a se mai întoarce vreodată în ţa­ră. Totuşi, printre aceşti copii nu se regăsesc cazuri din Timiş.

Cadrul legal actual permite acest lucru, atâta vreme cât responsabilitatea este pasată de la o instituţie la alta.

Astfel, dacă autorităţile din ţară, respectiv Poliţia de Fron­tieră şi structurile de Protecţie a Copilului, susţin că Ambasa­de­le României ar trebui să aibă in­formaţii despre aceşti copii ple­caţi în străinătate la tratament, Ministerul de Interne afirmă contrariul : “Misiunile diploma­tice ale României în străinătate deţin informaţii în legătură cu minorii români aflaţi în străi­nătate pentru tratamente medi­cale sau intervenţii chirurgicale numai în măsura în care auto­rităţile din ţara de reşedinţă transmit aceste date către ofi­ciile consulare”.

Ca atare, se pare că se cre­ează din nou un cadru legis­lativ similar celui din 2000, când nicio instituţie nu răspundea de rapoarte de monitorizare post-adopţie, care trebuiau trans­mise în ţară în cazul fiecărei adopţii internaţionale. Atunci, pentru 221 de copii din Timiş, daţi spre adopţie din 1998, ar fi trebuit, potrivit legii, să se primească până în momentul instituirii moratoriului, peste 1.700 de rapoarte post-adopţie, în care să se precizeze unde şi în ce stare sunt. Însă doar 600 de astfel de rapoarte au ajuns în România şi, cu toate că s-a pro­mis la nivel de Bucureşti dema­rarea unei anchete, investigaţia nu s-a mai făcut.

Din fericire, deocamdată nu există situaţii de copii din Timiş care să fi plecat la trata­ment şi să nu se fi întors. “În ultimii trei ani cel puţin nu am avut astfel de cazuri”, susţine Rodica Negrea, directorul executive al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protec­ţia Copilului Timiş.

Totuşi, astfel de situaţii sunt greu de depistat, întrucât cei care au preluat copilul pot dovedi prin tot felul de certificate, obţi­nute ca şi primele, prin care au putut scoate copilul din ţară, că acesta are nevoie în continuare de tratament.

Autorităţile mizează pe creşterea adopţiilor interne

Pentru a nu se alimenta speculaţiile şi presiunile care se fac asupra României pen­tru deblocarea adopţiilor inter­naţionale, invocându-se nu­mărul foarte mare de copii in­stituţionalizaţi, autorităţile române încurajează proce­du­rile de adopţie internă.

Semnalele legate de aces­te adopţii sunt încurajatoate şi în Timiş unde, anul trecut, Di­recţia Generală de Protecţie a Copilului şi Asistenţă Socială Timiş a organizat 12 cursuri de pregătire pentru familiile care doresc sa adopte un co­pil, iar procedura adopţiei interne a fost deschisă pen­tru 53 de copii din judeţ.

De asemenea, pe rolul in­stanţelor timişene de profil se mai află dosarele a încă 68 de copii cu propunere de deschi­dere a procedurii adopţiei inter­ne, observându-se o creştere a acestor solicitări cu aproape 100% faţă de anul 2009.

Bogdan Panait susţine că în continuare adopţia internă va rămâne prioritară şi că Ro­mâ­­nia nu va mai reveni la situa­ţia din anul 2000 când“s-a făcut un mare abuz pentru că în anii 2000 se făceau circa 1.000 - 1.100 de adopţii naţionale şi 3.200 de adopţii internaţionale, ceea ce era total aberant”.