Supraproducţie de grâu fără ieftinirea pâinii

Deşi acest an a fost unul foarte bun pentru producţia de grâu, producătorii timişeni nu prea au de ce să fie mulţumiţi. Şi aceasta pentru că, din cauza cantităţilor mari de cereale existente pe piaţă, preţurile au scăzut şi se prognozează că, la fel ca şi în alţi ani când au existat recolte bogate, cei care se vor îmbogăţi nu vor fi producătorii, ci intermediarii.

O recoltă bună pentru intermediari

Deşi în multe zone, inclusiv în vestul ţării, condiţiile climatice din acest an au făcut să existe o recoltă bo­gată de grâu, acest lucru nu e neapărat o veste bună pentru producători. Şi aceas­ta pentru că, probabil sesizând că este o nouă ocazie extrem de favora­bi­lă de obţinere a unor profituri foarte mari, intermediarii au scăzut preţurile de achiziţie, invocând supraproducţia. La bursă, preţul grâului a scăzut la 0,75 de lei pe kilogram, faţă de 1 - 1,2 lei cât a fost anul trecut, iar cultivatorii spun că la acest preţ abia îşi scot cheltu­ielile. Astfel, se estimează că, din cauza preţurilor slabe practicate pe piaţă, singurii care se vor îmbogăţi în urma recoltei foarte bune obţinute în acest an vor fi intermediarii, nu pro­ducătorii.

Deşi se numără printre judeţele cu o producţie foarte bună de grâu, Timi­şul are preţuri de achiziţie extrem de mici pentru aceste cereale. Conform mercurialului Ministerului Agriculturii,  kilogramul  de grâu se vinde în judeţ cu 0,73 de lei, acelaşi kilogram de grâu costând 0,9 lei în Vâlcea, Harghita şi Covasna, 0,95 de lei în Tulcea un leu în Sibiu, Caraş-Severin şi Cluj. Dife­ren­ţa de aproape 30 de bani la kilogra­mul de grâu între Timiş şi alte judeţe este enormă, şi nu e de bun augur pentru producătorii timişeni, care con­stată că sunt nevoiţi să-şi vândă marfa la unul dintre cele mai mici preţuri prac­ticate pe piaţa naţională.

Suprapoducţia este negată

Reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală susţin că este impropriu să se vorbească des­pre o supraproducţie la grâu, în acest an, cel puţin în Timiş. “În mod cert nu este su­praproducţie. Ce s-a întâmplat în acest an e că s-a obţinut o producţie mai bună ca în anii anteriori. Acest lu­cru înseam­nă că, dacă estimările legate de produc­­ţia de grâu sunt co­recte, atunci canti­tă­ţile disponibile ajung pentru con­sumul intern în in­dustria de panificaţie şi poate că există şi o dis­ponibilitate de a se efectua unele ex­porturi”, susţine inginerul Viorel So­lomie, de la Di­recţia pentru Agricul­tu­ră şi Dezvoltare Rurală Timiş. În opi­nia sa, în mo­men­tul de faţă, cel puţin cotaţiile grâului de pe piaţa timişeană sunt relativ similare cu cele interna­ţionale, de pe pieţe spe­cializate pe tranzacţionarea cerealelor, cum ar fi cele de la Chicago sau Amster­dam : “În plus, din discuţiile purtate cu mai mulţi producători agricoli, o bună parte îl au pe stoc, îl ţin depozitat şi încă nu-l dau. E o decizie inteligentă – oamenii speră că preţul va creşte, şi opinia mea e că va creşte în lunile următoare”.

Nu sunt aşteptate ieftiniri ale pâinii

Prof. univ. dr. Alexandru Moi­suc, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Ba­natului din Timişoara, consideră şi el că este impropriu să se discute des­pre o supraproducţie de grâu. “Da, e adevă­rat că a existat o producţie de grâu mai bogată, însă nu se poate discuta despre supraproducţie, dacă ţinem cont de fap­tul că se prefigurează o criză alimen­tară, foametea face ravagii în foarte multe ţări subdezvoltate, iar grâul se tranzacţionează mult la nivelul pieţelor internaţionale”.

Marea problemă locală, mai spune Alexandru Moisuc, e faptul că piaţa timişeană este controlată de interme­diari şi că acest lucru nu pare că se va schimba în perioada următoare. “Este evident că toţi cei care cumpără can­ti­tăţi mari de grâu în această perioadă sunt direct interesaţi să existe un preţ cât mai mic de achiziţie. În acest fel, îşi pot face stocuri mari şi pot după aceea să controleze preţul de pe piaţă, obţinând profituri mari. Vedeţi că nu s-a ieftinit făina, cu toate aceste discuţii legate de supraproducţie. Nici nu se va ieftini şi, evident, nu se vor ieftini nici produsele de panificaţie. Pentru că intermediarii sunt cei care dictează şi uniformizează preţurile de pe piaţa de profil”.

Rectorul U.S.A.M.V.B. estimează că producătorii vor continua să fie dez­avantajaţi faţă de intermediari, iar spe­culaţiile cu cereale vor continua să fie o afacere extrem de profitabilă, atâta vreme cât Guvernul nu intervine di­rect pentru a pune capăt speculei. “Mi­nisterul Agriculturii ar trebui să inter­vină şi să fixeze un preţ minim de achi­ziţie pentru grâu în această perioadă. În felul acesta producătorii ar avea certitudinea că obţin măcar un câştig minim pentru munca depusă. Altfel, lucrurile vor continua în acelaşi fel, iar intermediarii vor continua să contro­leze piaţa cumpărând grâu extrem de ieftin. În unele cazuri, în Timiş, grâul se cumpără direct de pe câmp, iar pre­ţu­rile practicate sunt foarte mici”, sus­ţine Alexandru Moisuc.

Preţuri controlate

Consilierul judeţean Viorel Ma­tei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli, consideră că discuţiile legate de recoltele foarte bune din acest an au un impact negativ asu­pra preţurilor practicate de achizitori, mai ales pentru cereale şi plante tehnice : “Am mai spus că e greşit să se vorbească despre supraproducţie. E o producţie normală pentru acest an. De aceea, am făcut apel inclusiv la dom­nul Dacian Cioloş să nu mai vehiculeze aceste aspecte legate de suprapro­ducţie. E ca şi cum s-ar interveni pen­tru influenţarea directă a pieţei. De când au apărut aceste declaraţii, preţul grâului a scăzut cu 15 - 20%”.

În opinia sa, tot din pricina aces­tor declaraţii privind producţiile re­cord, preţul porumbului a scăzut de la 0,72 lei pe kilogram la 0,59 - 0,60 lei pe kilo­gram, iar la floarea-soarelui scă­derea a fost de la 1,65 lei pe kilogram, ajungând la 1,20 lei pe kilogram. “În Timiş, la porumb avem producţii de 3.900 - 4.200 de kilograme de boabe la hectar. La grâu avem producţii sub 3.500 de kilograme la hectare. Or, aceste cifre nu justifică sub nicio for­mă spe­culaţiile legate de supra­pro­ducţie”.

În condiţiile actuale, de criză eco­nomică şi viitoare criză alimentară, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli consideră că au­torităţile ar trebui să vadă dacă a­ceastă “supraproducţie” de grâu măcar ajunge la pentru consumul intern : “Nu e greu de făcut nişte calcule. Noi avem în România un consum anual de 97 de kilograme de pâine pe cap de locuitor. Pentru aceas­tă cantitate de pâine e nevoie de aproximativ 200 de kilograme de grâu. Înmulţiţi această cantitate nu cu 20 de milioane de lo­cuitori, cât e populaţia României, ci cu 15 milioane, şi veţi vedea că e nevoie de minimum trei milioane de tone nu­mai pentru consumul intern, ca să nu mai ajungem iar la importuri. Însă, du­pă cum se prefigurează acum piaţa, probabil că iar se va importa grâu, iar intermediarii vor fixa artificial un preţ al grâului, începând cu luna ianuarie – februarie a anului viitor”.

An bun. Doar pentru intermediari

Ca de fiecare dată atunci când este recoltă bogată, se poate estima că şi în acest an intermediarii se vor alege cu profituri fabuloase de pe urma muncii producătorilor. În acest sens, există de multă vreme bănuieli legate de o serie de practici neconcurenţiale de pe piaţa cerealelor din vestul ţării. De altfel, Consiliul Concurenţei a sem­nalat o concentrare foarte mare de in­termediari în zona de vest a ţării şi a în­ceput încă din 2007 o anchetă-mara­ton, legată de practicile concurenţiale de pe piaţa cerealelor, anchetă făcută  cu delegaţi special trimişi de la Bu­cureşti. Aceştia au lu­crat, însă, în ma­re secret, ridicând stive întregi de do­cumente de la socie­tăţi de profil din Timiş şi stârnind pro­testele unor în­treprinzători.

Rezultatele nu au fost însă cele aşteptate. E adevărat, în urma inves­ti­gaţiei, Consiliul Concurenţei a desco­perit în Timiş o înţelegere anticon­cu­renţială a unor intermediari, care viza stabilirea unui tarif fix pentru ope­ra­ţiunea de încadrare a grâului în diver­se grade de calitate, fiind vorba de un tarif de 3 euro/vehicul încărcat cu ce­reale, recepţionat şi gradat.

Însă faptele incriminate s-au pe­trecut acum şase ani, la o adunare ge­nerală de la Timişoara a Asociaţiei Co­mercianţilor Depozitari de Cereale din România, iar publicarea acestui caz abia acum nu mai are nici o relevanţă. E greu de crezut, în acest context, că în ultimii ani nu au mai existat astfel de înţelegeri anticoncurenţiale.

Mai ales că reprezentanţii Con­siliului Concurenţei susţin că în Timiş sunt multe societăţi profilate pe inter­medierea şi depozitarea de cereale. „Capacităţi sporite de depozitare sunt concentrate în zona principalei căi de import/export (Constanţa) şi în zonele mari producătoare : Timiş (atât pentru Câmpia de vest, cât şi pentru exportul către statele vestice)”, se precizează în raportul Consiliului Concurenţei, care mai spune că judeţele Constanţa, Brăila, Călăraşi, Ialomiţa, Teleorman şi Timiş cumulează aproximativ 50% din totalul capacităţilor de depozitare de la nivel naţional. Practic, spaţiile de depozitare din Timiş depăşesc cu mult producţia obţinută la nivelul judeţului. Şi probabil că, în momentul de faţă, în judeţ sunt mai mulţi intermediari de cereale decât mari producători.