Aproape o mie de clădiri din Timişoara şi din judeţ s-ar putea transforma în moloz, în eventualitatea unui cutremur puternic, iar şansa ca acestea să fie consolidate în perioada următoare e redusă. Procedurile birocratice stufoase, dar şi reticenţa proprietarilor care nu acceptă varianta instituirii unei ipoteci pe locuinţele lor şi plata unor rate eşalonate pentru lucrările făcute la construcţiile ce necesită consolidare, au făcut ca anul trecut, la Timişoara, să existe doar trei solicitări de consolidare a unor imobile vechi cu risc seismic ridicat.


Consolidări stopate de reticenţa proprietarilor

În eventualitatea unui cutremur de mare magnitudine, aproape toată zona istorică a Timişoarei s-ar transforma în ruine. Deşi ştiu acest lucru, autorităţile locale nu au posibilitatea, prin cadrul legal actual, să facă mai mult, iniţia­tivele în acest sens lovindu-se de reti­cenţa proprietarilor. Aceasta deşi în Ro­mânia sunt în vigoare unele dintre cele mai avantajoase prevederi legislative de acest fel din spaţiul comunitar, pre­vederi ce le dau posibilitatea proprie­tarilor din clădirile cu risc seismic ridicat să solicite realizarea de lucrări de consolidare, putând plăti statului contravaloarea acestora, fără dobânzi mari aferente, pe o perioadă lungă.

E adevărat, demersurile pentru rea­lizarea unei astfel de lucrări de consoli­dare nu sunt simple. Statul subvenţio­nează lucrările de consolidare doar proprietarilor din aceste imobile de­gradate ale căror venituri nu depăşesc venitul mediu lunar net pe economie. Ceilalţi au posibilitatea, cu condiţia instituirii unei ipoteci pe apartamen­tele în care locuiesc, să plătească sta­tului contravaloarea lucrărilor reali­zate pe o perioadă de până la 25 de ani, fără a plăti niciun fel de dobânzi.

Însă, pentru ca acest program să funcţioneze, este nevoie de o cooperare între asociaţiile de locatari, autorităţile locale şi Ministerul Dezvoltării Regio­nale, care finanţează aceste lucrări. Însă lucrurile se opresc, de regulă, la nivelul asociaţiilor de locatari. În cazul Timişoarei, în clădirile din zona istori­că a oraşului, care au un risc crescut de prăbuşire în caz de cutremur, proprie­tarii sunt de regulă pensionari, reti­cenţi la angrenarea în astfel de pro­iecte pe termen lung.

„Anul trecut, de exemplu, am pri­mit doar trei solicitări de consolidare, pentru tot municipiul”, declară ingine­rul Lucian Ciobanu, din cadrul Direcţiei de Patrimoniu a Primăriei Timişoara.

Reprezentanţii Federaţiei Asocia­ţiilor de Locatari Timişoara pun aceas­tă stare de fapt fie pe lipsa banilor, fie pe teama oamenilor de a se implica într-un astfel de proiect ce ar presupune ipo­tecarea imobilului. „Expertiza e plătită de către stat. Însă nu poate statul să facă rost de fondurile necesare pentru consolidarea tuturor imobilelor ce pre­zintă un risc seismic ridicat. Până la urmă e o lucrare realizată în beneficiul personal al proprietarilor respectivelor imobile. E păcat, însă, că nu se schimbă ceva, măcar pe plan legislativ. În zona Sinaia, de exemplu, sunt zeci de imo­bile vechi, foarte frumoase, care stau să cadă. În mod normal, locatarii ar fi trebuit notificaţi de stat, în mo­mentul în care au primit apartamente în acea zonă că au obligaţia de a în­treţine aces­te imobile”, afirmă Petru Olariu, pre­şedintele F.A.L.T.

Legal, dacă nu-şi expertizează clă­direa, nu-şi proiectează într-un timp ac­ceptabil lucrarea sau nu iniţiază proce­sul de consolidare a clădirii, proprie­tarii pot fi amendaţi cu sume cuprinse între 1.000 şi 3.000 de lei pentru fie­care familie. Practic, în Timişoara nu s-au prea aplicat astfel de sancţiuni.


600 de clădiri cu risc crescut de dărâmare, în Timişoara

Deşi la Bucureşti sau la Iaşi s-au realizat inventarieri foarte clare legate de clădirile cu risc seismic ridicat, la Timişoara lucrurile nu sunt foarte bine definite. Există o listă cuprinzând câte­va sute de clădiri vechi, majoritatea din centrul Timişoarei, pentru care s-a cerut realizarea de expertize cu privire la rezistenţa infrastructurii clădirii în caz de cutremur. „E vorba de aproximativ 600 de imobile”, spune arhitectul Ko­loszi Teresz, de la Direcţia de Urba­nism a Primăriei Timişoara.

Prefectura, în studiul său privind Situaţiile de risc la nivelul judeţului Timiş, arată că există de fapt doar apro­ximativ 30 de clădiri în Timişoara care au un risc accentuat de prăbuşire, din totalul de 84 câte au fost luate în evi­denţă în tot judeţul : „În Timiş sunt în total 84 de clădiri încadrate în gra­dul II de risc seismic, 32 la Timişoara, 34 la Lugoj şi 17 la Jimbolia, iar toate sunt imobile cu peste 200 de ani vechime”.

Cu toate acestea, un studiu al Insti­tutului de Proiectări din Timişoara, rea­lizat în 2004, avertiza că, în Ti­mişoara, din 40 de clădiri istorice ana­lizate, majoritatea au un risc de peste 50% de prăbuşire în cazul unui seism, cele mai multe fiind în centrul istoric, ridicate în secolul al XVIII-lea. Clădiri vechi, cu risc seismic mare au mai fost identi­ficate pe străzile Eugeniu de Savoia, Odobescu, Ştefan cel Mare, Martir S. Iordan sau Intrarea Lupului.

Pe lângă clădirile cu risc mare de prăbuşire, în cazul unui seism există şi problema conductelor de gaz la care o eventuală avariere ar cauza incendii de proporţii. „Există în acest sens o serie de obligaţii ce ţin de siguranţa operării pe care trebuie să le îndeplinească distribuitorii de gaz. La nivelul reţelelor există o serie de sisteme de supape şi vintile care opresc distribuţia gazelor, în caz de avarie”, ne-a declarat generalul Mihai Benga, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Banat”.


Banatul, o zonă activă seismic

Potrivit Prefecturii Timiş, zona Ba­natului este activă din punct de vedere seismic, din 1766 şi până în prezent fiind contabilizate în vestul ţării nu mai puţin de 3.500 de cutremure.„Există un număr mare de focare care se acti­vează în timp sau devin inactive perioa­de lungi. De asemenea, se remarcă prezenţa unor fracturi crustale cu potenţial seismic ridicat”, precizează Studiul legat de situaţiile de risc la nivelul Timişului, realizat de către Prefectura Timiş, care indică faptul că anul cel mai activ seismic a fost 1991.

“Dacă ar fi să facem un clasa­ment al zonelor din Banat, cele mai active din punct de vedere seismic, pe primul loc ar fi Moldova Nouă, unde se eilbe­rează nişte energii seismice foarte pu­ternice, după care, pe locul doi ar fi zo­na Banloc - Voiteg unde au şi fost o se­rie de cutremure destul de puternice în 1991. Apoi, ar urma, în acest clasa­ment, zonele Şag - Parţa, o zonă din jurul Jimboliei, pe fâşia de frontieră, şi zona Vinga”, precizează Dan Rău (foto), şeful Observatorului Seismo­logic Timişoara.
  Dan Rău mai spune că în Banat se produc în mod constant cutremure de intensităţi mici, care nu sunt, însă, me­diatizate, pentru a nu alarma inutil popu­laţia. “În permanenţă sunt cutremure de intensităţi mici, pe care le percep şi le înregistrează doar aparatele noastre. Dacă s-ar mediatiza numărul lor, s-ar crea o adevărată isterie inutilă. Chiar recent am avut un cutremur de inten­sitate mică, normală, în zona Mehadia, însă în actualul context i se dă o atenţie nejustificată, deci e mai bine să se rea­lizeze o mediatizare moderată, pentru a nu alarma nejustificat populaţia”.

Coordonatul Observatorului Seis­mo­logic mai spune că, în ciuda tehnicii actuale, încă nu se poate realiza o prognoză precisă, pe termen scurt, a iminenţei producerii unor cutremure mari. “Nu se poate realiza aşa ceva în momentul de faţă. Se realizează doar nişte prognoze pe termen lung, legate de faptul că în anumite zone unele cutremure ar reveni la perioade de 33 de ani. Însă faptul că a trecut această perioadă nu înseamnă că trebuie să se producă neapărat un cutremur”.

În opinia lui, s-ar putea realiza un astfel de sistem de avertizare bazat pe faptul că animalele pot simţi iminenţa producerii unui cutremur mare, şi pe baza unei reţele de 2000 - 2500 de vo­luntari la nivelul întregii ţări, care să interpreteze corect semnele specifice de agitaţie ale unor animale care simt apropierea unui cutremur. În acest fel, cu investiţii minime, s-ar putea salva mii de vieţi, apreciază Dan Rău. “În China, un profesor de ştiinţe naturale a avut curajul să ceară organizaţiei locale de partid evacuarea unui oraş după ce a observat un număr foarte mare de şobolani care ieşeau pe străzi, manifestând un comportament atipic, agitat. Se ştie că inclusiv rozătoarele sunt înzestrate cu acest simţ care permite detectarea cutremurelor, şi au tendinţa de a ieşi din spaţiile închise în care îşi au vizuina. În acest fel, pe baza unor simple observaţii, şi a mobilizării activului de partid, specific Chinei, s-a reuşit salvarea locuitorilor unui întreg oraş, care a fost aproape distrus de cutremurul de mare intensitate care s-a produs după câteva ore”.