Poate mai mult ca niciodată, diferenţele majore între unele politici comunitare şi cele promovate de administraţia americană au ieşit la iveală în acest an odată cu aprobarea acordului SWIFT – prin care se transferă date bancare din spaţiul comunitar către autorităţile americane, în scopul prevenirii operaţiunilor de finanţare a activităţilor grupărilor teroriste. A existat în acest sens la nivelul Parlamentului European o opoziţie majoră legată de prima formă a acestui acord, propusă de SUA, şi a fost nevoie de foarte multe renegocieri pentru a se ajunge, în august, la adoptarea şi intrarea în vigoare a acestui parteneriat. Chiar dacă forma actuală a Acordului SWIFT este mult îmbunătăţită faţă de ce doreau iniţial autorităţile americane, sunt încă destui eurodeputaţi care susţin că prin acest act protocolar sunt încălcate drepturi elementare ale omului.


Acuzaţii legate de negocieri făcute pe ascuns

Sistemul de monitorizare a tranzacţiilor bancare SWIFT nu este o noutate. SWIFT este de fapt o companie ce asigură 80% din transferurile financiare electronice din lume şi îşi desfăşoară activitatea în 208 ţări. SWIFT operează zilnic aproximativ 15 milioane de tranzacţii între mai mult de 8.300 de institute bancare din toată lumea. După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, autorităţile americane au cerut reprezentanţilor SWIFT accesul la date legate de tranzacţiile bancare, prin Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste.
Treptat, monitorizarea s-a întins, mai mult sau mai puţin legal, şi în spaţiul european unde, în Elveţia, în 2007, SWIFT a creat un nou centru de stocare a datelor bancare. Pentru că acest demers a ridicat obiecţii la nivelul forurilor europene, s-a negociat un acord bilateral între Comisia Europeană, Consiliul Europei şi SUA. Acest acord a expirat însă la sfârşitul anului trecut, când un nou acord (interimar, pentru o perioadă de nouă luni) a fost semnat între miniştrii U.E. şi SUA cu doar o zi înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), tratat care cere aprobarea Parlamentului European în privinţa acordurilor internaţionale legate de domeniul cooperării juridice penale. “Potrivirea” aceasta a cauzat foarte multe discuţii în contradictoriu la nivelul Parlamentului European. Acordul a intrat în vigoare pe 1 februarie 2010, însă nu a “trăit”, în forma propusă de SUA decât 26 de zile, pentru că pe 26 februarie a fost anulat după un vot negativ în Parlamentul European. Eurodeputaţii care au votat pentru anularea sa au arătat că Parlamentul European nu a fost implicat în negocierile dintre Consiliul Europei şi autorităţile americane şi nici informat de acestea.


Obiecţii majore

Deputaţii europeni au cerut, odată cu anularea acordului SWIFT, în februarie 2010, ca transferul de date bancare peste Ocean să fie folosit exclusiv pentru combaterea terorismului, subliniind necesitatea respectării unui echilibru între măsurile de securitate şi protejarea drepturilor civile. 
„Majoritatea Parlamentului European a considerat că în textul propus de Consiliu nu s-a respectat echilibrul corect între securitate şi protejarea libertăţilor civile şi fundamentale”, a declarat după votul în plen preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek.
Conform liderului grupului socialist din P.E., Martin Schulz, „semnarea acestui acord a fost o greşeală a guvernelor statelor U.E., care au crezut că vor scăpa uşor cu acest acord slab, care nu respectă drepturile fundamentale ale omului“.
Astfel, în motivarea respingerii Acordului SWIFT, Parlamentul European a menţionat că s-au încheiat în cursul ultimilor ani o serie de acorduri având la bază cerinţe americane, acorduri care au şi fost adoptate fără nicio implicare a Parlamentului European.
Mai mult, europarlamentarii au adus în sprijinul poziţiei lor şi argumentele Congresului American, care nu a fost de acord cu excesele de putere făcute în contextul campaniilor antiteroriste de către Administraţia Bush, şi continuate, într-o altă formă, de Barack Obama. Astfel, eurodeputaţii au specificat că, de fapt, “Congresul american a invitat de ceva vreme administraţia americană să adopte măsuri mai bine orientate, care să garanteze într-o manieră sporită protecţia vieţii private şi care să se supună unui control parlamentar şi judiciar”.
Totodată, Parlamentul European a arătat că împărtăşeşte rezervele Congresului SUA legate de strângerea unui flux masiv de informaţii cu caracter personal de către administraţia americană, fiind criticată “acumularea, în mod nediscriminatoriu, a unor cantităţi din ce în ce mai mari de date personale”.
În acest sens, reprezentanţii Parlamentului European au cerut ca o delegaţie de raportori ai P.E. să poată asista la o audiere în cadrul Congresului american pe teme legate de acest controversat acord SWIFT.
Totodată, eurodeputaţii şi-au manifestat îngrijorarea legată de faptul că timp de patru ani administraţia americană a colectat date bancare despre cetăţeni din spaţiul comunitar fără măcar să notifice Parlamentul European, menţionându-se în acest sens în rezoluţia P.E. că “timp de patru ani, SWIFT a transferat, pe baza citaţiilor, administraţiei americane un set secundar de date prelucrate în sistemul SUA, inclusiv date care nu se refereau la cetăţeni americani şi care nu erau create pe teritoriul american, încălcându-se, astfel, legislaţia europeană şi legislaţiile naţionale în domeniul protecţiei datelor”.
Eurodeputaţii au mai arătat că, în această problemă, Consiliul Europei a avut o atitudine cel puţin iresponsabilă, precizând că “e regretabil faptul că, după mai multe luni de la apariţia acestor probleme, Consiliul nu a adoptat încă nicio poziţie în această privinţă, în condiţiile în care problemele respective afectează, în egală măsură, cetăţenii, consumatorii şi societăţile”.
Totodată, eurodeputaţii nu au uitat să menţioneze de aplicarea exagerată a prevederilor legate de monitorizarea transferurilor bancare, care a făcut ca să cadă sub incidenţa monitorizării transferul tuturor sumelor mai mari de 1.000 de dolari, deşi cu aceste sume e extrem de greu de imaginat că s-ar putea finanţa vreo activitate teroristă.


Happy-end, cu compromisuri bilaterale

În cele din urmă, după îndelungi ezitări, un nou acord SWIFT a fost semnat la Bruxelles, la sfârşitul lunii iulie, astfel că, de la 1 august anul acesta, autorităţile americane antiteroriste au putut avea din nou acces la datele bancare europene.
Noul acord SWIFT este considerat însă o soluţie de compromis şi a stârnit nemulţumiri din partea ambelor părţi semnatare. Poate tocmai de aceea s-a prevăzut că documentul poate fi reziliat în termen de şase luni.  La nivelul Parlamentului European, o majoritate formată din eurodeputaţi creştin-democraţi, social-democraţi şi liberali s-a pronunţat în favoarea noului tratat, care a inclus o serie de ameliorări clare în privinţa respectării drepturilor cetăţeneşti. În primul rând, clienţii băncilor europene se pot informa la autorităţile naţionale de protecţie a datelor în privinţa modului în care sunt folosite datele lor bancare personale şi, în eventualitatea unui abuz, cetăţenii europeni pot depune plângere la autorităţile americane aferente, deşi e greu de precizat finalitatea unui asemenea demers.
Pe de altă parte, noul acord prevede înăsprirea anumitor controale – de exemplu, Europol va verifica în ce măsură bănuiala de terorism care planează asupra unui client bancar este justificată sau nu. Conform noii versiuni a SWIFT, autorităţile SUA nu mai pot fi intermediari de date bancare colectate în Europa, întrucât transferarea de date confidenţiale ale clienţilor bancari europeni de către SUA unor state terţe necesită aprobarea statelor europene aferente. Însă, din nou, e foarte greu de depistat dacă autorităţile americane tranzacţionează cu alte state asemenea date.    
Noul SWIFT prevede şi înfiinţarea, în următorii cinci ani, a unei autorităţi europene de profil capabile să selecteze date individuale din masa de date privind transferurile bancare. Aceasta va funcţiona în baza dreptului european, protejându-i astfel pe clienţii băncilor europene. Incert este însă cine va prelua analiza de date bancare pe teritoriul UE, pentru că e lesne de imaginat că orice stat ar fi interesat de o asemenea oportunitate. Eurodeputatul social-democrat Brigit Sippel a declarat că, din punctul ei de vedere, cea mai bună soluţie ar fi o gestionare la comun a controlului acestei noi structuri, realizată prin intermediul Europol. “Europol ar putea participa la această misiune, deoarece are capacitatea, în calitate de organ de investigaţie, de a verifica cu precizie dacă suspiciunile sunt cu adevărat justificate. Trebuie stabilit în ce măsură anchetatorilor Europol li se vor alătura în plus responsabili pentru protecţia datelor, judecători sau jurişti specializaţi în diferite domenii. Îmi pot imagina foarte bine colaborarea mai multor tipuri de funcţionari”, a declarat Brigit Sippel.   
Totuşi, şi în forma actuală, SWIFT încă stârneşte nemulţumiri. Astfel, o serie de deputaţi europeni suţin că ar fi fost victimele unui lobby agresiv american pentru adoptarea SWIFT, precizând că, de fapt, noul acord nu are nicio legătură cu combaterea terorismului, ci cu dorinţa SUA de a controla economia europeană. Ofiţerul de legatură pentru SWIFT, a cărui existenţă este prevazută în acordul cu americanii ar fi trebuit să-şi înceapă deja misiunea, dar o astfel de persoană nu a fost încă găsită. U.E. a publicat pe portalul EPSO anunţul pentru recrutare, în care se precizază că se caută o persoană “cu un profil tehnic şi nu politic”, care să fie în acelaşi timp agreat şi de europeni şi de americani. Condiţii considerate destul de greu de “bifat”.