Tara Justitiei somate

Oficial, razboiul (in urma caruia doua ministere, unde, cel putin in aceasta perioada, trebuia sa se lucreze la capacitate maxima, sa se continue reformele, sa nu existe niciun spasm care sa le conturbe activitatea, care sa le lase cu temele nefacute in fata unui nou raport al Comisiei Europene, au fost decapitate fara explicatii plauzibile si credibile) a pornit de la niste rani netratabile aduse orgoliului unui sau unor inalti politicieni. Exista, insa, indicii ca la baza acestei ultime rabufniri - soldate cu o restructurare guvernamentala care nu se poate lauda cu selectii inspirate de personal - ar sta o lupta pe putere si pe libertate. Libertate care, o data amenintata de dosare penale, fie ele de evaziune fiscala, de bancruta fraduloasa, de deturnare de fonduri, de spalare de bani, e greu de pastrat fara putere.
In decembrie 2004, romanii - satui de simulacre de procese de mare coruptie, de scoateri perfide de sub urmarire penala a unor politicieni ai zilei ori ai unor protejati ai acestora, de impunitatea nejustificata de care acestia se bucurau, de nesimtirea cu care, oficial, blamau coruptia si neoficial o iubeau pana la veneratie - au dat de fapt un vot anticoruptie. In scurt timp, insa, o parte din cei care au castigat alegerile tocmai datorita acestei promisiuni si-au dat, se vede, seama (sau au fost constransi de imprejurari si compromisuri sa o faca), de faptul ca libertatea lor sau a prietenilor e mai presus de o promisiune electorala.
Nu au fost putini cei care au intuit si au profitat de bresa creata intre cei care voiau si vor sa mearga cu dosarele de mare coruptie mai departe si cei care nu mai vor sau nu mai pot. Si de aici a mai fost un pas pana la neoficialul partizanat anticoruptie intre indivizi declarati oficial adversari politici si pana la coalitia transpartinica impotriva Monicai Macovei, considerata un om de incredere al presedintelui Traian Basescu, deci, un continuator al promisiunilor acestuia din toamna lui 2004.
Sa nu uitam huiduielile si golanismele cu care a fost intampinata, nu o data, Monica Macovei, in Parlamentul Romaniei, de “alesii” care-si simteau in pericol averile ilicite si libertatea, sa nu uitam de denigrarile gratuite la adresa ei. Si sa nu uitam ca acest tratament venit din partea unor mitocani parveniti - care nu a putut, insa, sa o determine sa demisioneze - i s-a tras tocmai de la incapatanarea cu care a insistat pe anticoruptie. Si sa nu uitam ca in perioada in care Justitia s-a aflat sub ministeriatul Monicai Macovei, D.N.A.-ul condus de cel pe care l-a numit procuror-sef nu si-a mai inceput sedintele de bilant, trei ani la rand, cu unul si acelasi singur caz de mare coruptie. A redeschis dosare pe care P.N.A.-ul lui Amarie le inchisese, a deschis dosare la care nimeni nu avea curajul sa se gandeasca macar in era partidului-stat, dar a deschis si dosare pentru oameni ai puterii, prieteni influenti si fideli finantatori si ai puterii, si ai adversarilor politici.
Sa vedem, insa, cat va mai fi lasat in functie Daniel Morar, numit la D.N.A. de Monica Macovei. Sa urmarim cate si care dosare se vor impotmoli. Si la D.N.A., si la Parchetul General. Cu atat mai mult cu cat am devenit o tara a Justitiei somate. “Va somez sa-mi lasati familia in pace (adica, fiica cercetata si ea penal)”, le-a cerut, marti, pe un ton amenintator, Dan Voiculescu, recent intrat si el in vizorul D.N.A., lui Daniel Morar, Monicai Macovei si presedintelui Traian Basescu. Deci, sa urmarim ce se va intampla in tara Justitiei somate public. Sunt multe dosare care impuneau piciorul in prag...