Târgul de vechituri de lux

„Vintage” e un termen de fiţă pentru neaoşul „vechituri”, şi acum, se pare că e de bon ton să ai în garderobă cel puţin câteva piese de acest gen, după cum e la fel de interesant să ai în casă cel puţin o ruginitură sau o piesă de mobilier mâncată de molii, dar cu stil.

Din cauza „vintage”-ului un fier de călcat cu cărbuni, din generaţia anilor ‘20, a ajuns să coste de zece ori mai mult decât un fier de călcat de firmă şi de ultimă generaţie. Haine ce par scoase din cuferele bunicilor sau desagii chivuţelor ajung să fie vândute, după un proces de curăţare şi „exor­cizare”, la preţuri care îi fac să moară de invidie şi pe patronii de buticuri de haine de mall. Pentru toţi pasionaţii de vintage, evident, au apărut şi site-urile de specialitate. Unul dintre ele, unde se găsesc, totuşi, obiecte autentice la preţuri nu foarte mari este şi www.­vintagebazar.ro. La secţia „Pentru casă”, adică „menaj”, o bombonieră cu aspect de tuci, pe care nimeni nu ar dori să şi-o scape pe picioare, costă 590 de lei. O maşină de scris Optima Elite, în vogă în anii ‘60, e dată, ca şi chilipir, cu 500 de lei. Un cântar produs în anii ’40 este acum scos la mezat pentru 250 de lei, fiind numai bun ca decoraţiune interioară pentru un pub de oameni neînţeleşi. 

Un samovar din alamă, din care se bea ceai pe perioada de glorie a U.R.­S.S., e acum scos la vânzare cu 120 de lei, iar o machetă de lemn a unei maşini Henry Ford din anul 1903 se vinde cu doar 103 lei.

Lămpile cu gaz, nelipsite din orice gospodărie ceauşistă care se respecta, din cauza deselor întreruperi ale curentului electric pe motiv de raţiona­lizare a energiei, costă online 90 de lei, plus taxe de expediere, iar o halbă de bere bavareză, ce pare luată de prin berăriile schiţelor lui Caragiale e 100 de lei.

Deşi pare incredibil, urâtele şi nelipsitele sifoane antedecembriste, care se duceau la umplut, zdrăngănind, înainte de Revelion, sunt şi ele scoase la vânzare ca obiect de decor, cu „numai” 80 de lei perechea.

Ceasurile ruseşti ce glorifică cucerirea spaţiului de către U.R.S.S. – gen „Pobeda” sau „Cosmos” – se vând cu 70 de lei bucata. Iar o tigaie înegrită de vreme şi de untură se vinde acum la respectabilul preţ de 210 lei. Poşetele bunicii se vând la preţuri cuprinse în­tre 250 şi 400 de lei. La accesorii se re­marcă, de exemplu, o bonetă de uni­for­mă germană, de fapt nazistă, din cel de-al doilea război mondial – cu preţul de pornire de 210 lei, şi nelipsi­te­le gulere din blană de vulpe, uşor ciupi­li­te, care, deşi înainte de 1989 se vindeau la preţuri prohibitive, acum de abia trec de 110 lei, probabil pentru că s-au schim­bat vremurile, iar ecologiştii sunt mai activi acum. De asemenea, o altă piesă cu greutate din garderoba orică­rei neveste de activist – toca de vizon – se vinde acum cu doar 90 de lei.

Pe alocuri, lucrurile de firmă din anii ’70 coincid cu lucrurile de firmă din prezent. De exemplu, cu doar 60 de lei, un „dandy” modern îşi poate cumpăra o cravată “Versace” cu 35 de ani vechime. Deşi, din punctul de vedere al unora dintre trăitorii secolul XXI, respectivul accesoriu vesti­men­tar prezintă un dezavantaj major : are logo-ul cu „Versace” scris discret, pe spatele cravatei, nu la vede­re, cu roşu, ca în prezent. Caz în care întrebarea e legitimă : îşi mai merită oare banii ?