In tara, situatia politica da in clocot, de yile in sir. In loc de masuri concrete de iesire din criza, in loc de dialog civilizat, in loc de argumente cerebrale, asistam la acuze lansate reciproc in si de "high-life-ul" politicii romanesti, la ieftine lamentatii, alternate, pentru diversitate, cu discursuri ditirambice, cu demagogii sforaitoare, cu scenarii din ce in ce mai prapastioase privind viitorul tarii, cu promisiuni desantate, aplicabile intr-un viitor incert, si, in ultima instanta, cu iesiri incununate de o parada a orgoliilor. Disputa, dupa cum stie toata lumea, se duce pe tema numirii premierului.

Trecand peste intrebarea "De ce P.N.L. si P.S.D. au decis sa provoace caderea Guvernului, in conditiile in care suntem inca departe de limanul care ne va scoate din criza economica, cand ne aflam in prag de alegeri prezidentiale, cu putin timp inainte de venirea comisiei F.M.I. la Bucuresti, pentru negocieri, si in plina discutie privind bugetul pe 2010?", ne dam seama ca regizorii crizei politice nu au niciun interes ori niciun castig sa-i puna punct. Din contra.

In timp ce majoritatea populatiei este intrigata, ori agasata, ori obosita de ceea ce se intampla si de lipsa de perspectiva clara, la finalul saptamanii trecute, domnul Mircea Geoana, presedintele P.S.D., ameninta, artagos : "Nu vom vota nici a doua propunere de premier". Este cel putin interesanta rigiditatea aceasta manifestata de unul dintre politicienii autodeclarati ca interesati de iesirea din criza. Cu alte cuvinte, inainte de dialogul cu Lucian Croitoru, premierul desemnat de presedintele statului, inainte de a-i analiza programul anti-criza, inainte de a-i vedea nominalizarile pentru noul Executiv, domnul Geoana, pozand in Casandra, da de inteles ca stie nu numai ca propunerile acestuia sunt neatractive ori neviabile, dar mai stie ca acelasi lucru va fi valabil si in cazul celui de-al doilea premier - pe care presedintele Traian Basescu va fi, se pare, nevoit sa-l nominalizeze -, chiar daca nu-i cunoaste nici macar numele, cu atat mai putin programul.

Ramanand in aceeasi sfera a "previziunilor" politice - explicabile mai putin prin capacitatea paranormala a actantilor, cat prin determinarea lor de a face front comun in fata marelui inamic comun, cu orice chip si orice pret si in pofida oricarei incompatibilitati doctrinare -, nu putem trece cu vederea ca, inainte cu doar cateva ore de sedinta din Parlament, in care s-a votat caderea Guvernului, intrebat despre sansele motiunii, domnul Viorel Hrebenciuc raspundea invariabil : "Trece". La fel cum, dupa aflarea propunerii facute de presedinte, domnul Geoana stia si el ca, saptamana aceasta, majoritatea nou constituita in Parlament, P.S.D., P.N.L., U.D.M.R., P.C. si grupul minoritatilor, va respinge propunerea. Propunerea I.

In antiteza cu ceea ce se intampla in Capitala, in teritoriu, activitatea in majoritatea institutiilor lancezeste si, dupa cum anunta barometrul politic, vom fi, in cazul unor sefi de deconcentrate, martorii unor false si pe termen lung concedii medicale (luate prevazator, in urma demisiei grupului P.S.D. din Guvern), ori martorii unor letargii cauzate de incertitudinea privind noul sef, in cazul altora; in fond martorii unei atmosfere de incertitudine si dezinteres, resimtite nu doar la varful institutiei, ci pana la portar. Pe bani publici, evident.

Daca acel clocot de care vorbeam nu ar fi intretinut cu buna stiinta, iar cei care stau in jurul cazanului si se lamenteaza, mimand o compasiune inabusita in lacrimi vizavi de soarta poporului, ar fi interesati si de altceva decat de modul in care pot juca teatru pentru a accede la putere, in cateva zile am putea vorbi despre (o relativa) normalitate.