Văzul şi auzul (ne) sunt invadate de termeni noi, care mai de care mai năstruşnic, englezesc şi global. „Vinovatul” principal – p.c.-ul. Cum nu putem înghiţi chiar tot pe nemestecate, nu putem nici rămâne cu mâna în sân, lăsându-ne limba violată fără nici o împotrivire.
Dacă n-am putut face din slide slaid şi din site sait, măcar am reuşit să transformăm (timid şi parţial) mouse-ul în maus. (Moldovenii de peste „podul de flori” l-au transformat, prin traducere, chiar în „şoricel”, iar un puştan de la Chişinău a propus să i se zică, dacă nu „guzgănel” măcar... Jerry!)
Revenind în ţară (în patria-mumă, aşa zicând!) cred că se impune existenţa unui for (comisie) dacă vreţi, care să uniformizeze şi să gestioneze echivalenţele intrate în limbă prin aculturaţie. Tocmai când credeam mai profund într-o asemenea necesară întreprindere (chiar) academică, aflu că există Institutul European din România care are (încadrate) funcţii de terminolog.
Citesc stupefiat şi mă întreb de ce nu l-au denumit terminator? Păi, acest om (specialist) are (în fişa postului) sarcina echivalării (traducerii şi propunerii spre asimilare) a termenilor împrumutaţi (cuvinte, sintagme, expresii, sigle, denumiri, abrevieri etc.) în graiul nostru eminamente fonetic. Şi, atunci, întreb, dacă omul în cauză este specialist în termen /termeni, de ce i se sune terminolog (cel ce vorbeşte despre terminatori, adică de cei ce încheie, termină, lichidează!?) şi nu (cum e /era normal) termenolog (Cel mult termenilog, dacă se dorea, cu dinadins, recursul la plural?) Şi dacă întreb ce? Am termenat! Sunt terminat!

N.B. – Pe cale de consecinţă, întreb dacă terminologia este ştiinţa terminaţilor, terminaţiilor, termenelor sau termenilor? Adică, dacă se referă la temperatură (terme) sau la cine ştie ce alt cuvânt (termen)? Aştept până la (deadline) Paştele cailor. Ori alt termen, la alegere. Sau alegeri! Apropo de... terminologie! De neologie! De standarde (ISO) internaţionale! Şi de termeneutică, dacă nu vă supăraţi, mânca-v-aş sufletele voastre cu termen expirat!