Trăim tic-tac-ul de ghilotină al democraţiei noastre de piaţă. Perestroika (un fel de recondiţionare, nu modernizare) a devenit tot mecanism de piaţă. A vinde şi a cumpăra sunt verbele trecerii timpului, ale traiului de azi pe mâine, tic-tac-ul supravieţuirii.
Toţi ne seduc, ne cumpără, ne mint, ne încântă şi apoi ne vând, ne hărăzesc izbeliştii. Suntem la cheremul mecanismelor pieţei dominate de „pieţarii” U.E., care parcă mai ieri se numea Piaţa Comună!
Ne-am câştigat (singurii violent, unicii căsăpindu-ne conducătorii adulaţi) libertatea cu sânge. Această valoare (democratică, dar de tranziţie) s-a dovedit, de fapt, libertatea de a fi ocupaţi. De a ne ploconi şi adresa, de a ni se recomanda şi integra, de a ni se impune şi a cerşi! Am schimbat dictatura de Est cu dominaţia de Vest. Am devenit din popor subordonat, neam subaltern. Nat de mâna a doua, deh!
Am schimbat lipsa şi jindul, cu abundenţa şi neputinţa, adică banii fără marfă în marfa fără bani. Ieri răbdam în tăcere şi scrâşneam, azi suferim în urlet şi-njurăm. Libertatea de a spune e reală. Ieri n-aveam ce mânca, dar supravieţuiam, azi sunt de toate, dar murim de foame. Ieri ne era frig şi frică, azi îngheţăm cu curaj. Suntem nisipul neputinţei care se scurge în clepsidra cu măsluiri. Suntem sub tăişul ca de ghilotină al unui tic-tac al maşinăriei infernale care toacă ultimele secunde dinaintea marii deziluzii apocaliptice.