Peste două luni, spitalele din toată ţara vor putea fi clasificate în cinci categorii de competenţă, iar finanţarea va fi acordată ţinându-se cont de aceste criterii. Deşi în momentul de faţă nu există niciunde în ţară un spital cu nivel I de competenţă, oficialii Ministerului Sănătăţii afirmă că va trebui să existe astfel de unităţi spitaliceşti în cel puţin şase centre universitare din ţară, printre care şi Timişoara, unde Spitalul Judeţean e unitatea care e cel mai aproape de acest statut.


O regândire a reţelei de spitale

Începând cu luna mai, spitalele vor fi departajate pe cinci categorii distincte de competenţă, potrivit metodologiei de clasificare a spitalelor realizată de către Ministerul Sănătăţii.

Reprezentanţii ministerului au rea­lizat în acest sens nişte criterii foarte cla­re minime obligatorii pentru clasifi­carea spitalelor în categoriile de clasifi­care prestabilite. La sfârşitul acestui proces de ierarhizare a spita­le­lor, esti­mează conducerea Ministerului Sănă­tăţii, pacienţii vor avea o imagine foarte clară asupra serviciilor şi dotă­rilor ofe­rite de un spital, în funcţie de categoria de încadrare. “Astăzi, în Ro­mânia, nu există niciun spital care să se încadreze la clasa I de competenţă, foarte înaltă. Sunt 18 specialităţi care ar trebui să se regăsească într-un spi­tal de clasa I, ceea ce arată organi­zarea deficitară a reţelei spitaliceşti. În forma de organizare exis­tentă în pre­zent, pacienţii nu pot beneficia de tra­tament într-un spital cu nivel de com­petenţă foarte înalt, deoarece niciun spital nu poate să obţină această cate­gorie. Este necesar ca cel puţin în cele şase centre universitare de tradi­ţie din ţară să putem organiza astfel de uni­tăţi”, a declarat ministrul Sănătăţii, Cseke Attila.


Criteriile de clasificare

Conform noii clasificări, spitalele de categoria I vor avea un nivel de competenţă foarte înalt, fiind spitale care asigură asistenţa medicală la nivel regional, deservind populaţia judeţului din aria sa administrativ-teritorială, precum şi din judeţele limitrofe. Spita­lul va avea cel mai înalt nivel de dotare şi încadrare cu resurse umane şi va asigura furnizarea serviciilor medicale cu grad de complexitate foarte înalt.

Spitalul de clasa I de competenţă trebuie să aibă un număr de 500 - 1.500 de paturi, să asigure furnizarea tuturor tipurilor de servicii medicale, inclusiv a celor cu grad de complexitate foarte înalt, şi să aibă structuri care să func­ţioneze ca baze clinice pentru activi­tatea de învăţământ, cercetare ştiinţi­fică-medicală şi de educaţie continuă, având relaţii contractuale cu o insti­tuţie de învăţământ medical superior acreditată. Spitalul de clasa I trebuie să aibă aprobate în structura organi­zatorică unul sau mai multe blocuri operatorii cu cel puţin şase săli de operaţie şi va furniza servicii medicale spitaliceşti şi/sau ambulatorii, în toate specialităţile.

La un astfel de spital continuitatea asistenţei medicale trebuie să fie asigurată, obligatoriu, de medici de specialitate pentru anestezie şi terapie intensivă, boli infecţioase, cardiologie, medicină de urgenţă, medicină inter­nă, neurologie, pediatrie, pneumologie, psihiatrie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie generală, chirurgie vascu­lară, neurochirurgie, obstetrică-gineco­logie, ortopedie şi traumatologie, oto­rinolaringologie, medicină de laborator şi radiologie – imagistică medicală.

Spitalul de clasă I trebuie, de asemenea, să aibă în dotare, în stare de funcţionare, cel puţin un aparat de radiologie digitală, un aparat de tomo­grafie computeri­zată, un aparat de re­zonanţă magne­tică nucleară, un aparat pentru angio­grafie, aparate de ultra­sonografie con­venţională şi Doppler, aparatură pen­tru radioterapie şi echi­pamente auto­mate în laboratorul de analize medicale pentru hematologie, biochimie, micro­biologie, imunologie şi toxicologie.

Clasa a II-a de încadrare se referă la spitalele cu competenţă înaltă care deservesc judeţul şi judeţele limitrofe (cu 350.000 - 1.500.000 de locuitori) pentru afecţiuni cu grad mare de complexitate. Aceste spitale trebuie să aibă între 400 şi 1.200 de paturi.    

Clasa III e cea de competenţă medie, spitalul din această clasă are un număr de 300 - 1.000 paturi şi deser­veşte populaţia judeţului din aria ad­ministrativ-teritorială unde îşi are sediul şi, doar prin excepţie, din jude­ţele limitrofe (200.000 - 600.000 locui­tori), pentru afecţiuni cu grad mediu de complexitate.

Clasa de încadrare IV se referă la competenţă bazală, pe raza unei unităţi administrativ-teri­to­riale limitate pen­tru afecţiuni cu grad mic de com­plexitate. Acest tip de spital are între 100 şi 400 de paturi şi deser­veşte populatia pe o rază de maximum 70 de kilo­metri.

Iar în clasa V intră unităţile cu competenţă limitată pentru boli cro­nice sau servicii medicale într-o singu­ră specialitate.


Spitalul Judeţean Timişoara este “în cărţi” pentru statutul de competenţă I

Iniţiativa Ministerului Sănătăţii de clasificare a spitalelor în funcţie de com­petenţe este apreciată drept inspirată de către directorul Direcţiei de Sănătate Publică Timiş, dr. Horia Vermeşan : “Mi se pare absolut normal să se facă o departajare pe acest criteriu. Şi e nor­mal şi ca retribuirea serviciilor oferite de unităţile spitaliceşti să fie în funcţie de nivelul de competenţă. Dacă un spital e mai performant, e firesc să primească o finanţare mai bună”.

Până în momentul de faţă, în Timiş, Spitalul Judeţean se apropie cel mai mult de statutul de spital cu clasa I de compe­tenţă. “Într-un centru universitar mare, cum e Timişoara, trebuie să existe cel puţin o unitate spitalicească la care să existe toate specialităţile. Aceasta e una dintre condiţiile pentru ca un spital să primeas­că acel statut de competenţă foarte înal­tă. În cazul Timişului, la Spitalul Jude­ţean mai trebuie realizate încă patru spe­cialităţi. Am vorbit în acest sens cu ma­nagerul spitalului, dr. Gheorghe Nodiţi, şi se vor întreprinde demersuri pentru îndeplinirea tututuror cerinţelor care să permită încadrarea spitalului la clasa I de com­petenţă”, precizează Horia Vermeşan.

Totuşi, spune directorul D.S.P. Ti­miş, e greu de estimat acum care e mo­mentul precis în care Spitalul Judeţean s-ar putea transforma într-o unitate cu clasa I de competenţă : “Acum suntem la stadiul întocmirii studiului de fezabi­litate. Depinde cum vom reuşi să obţi­nem finanţările necesare. De exemplu, pentru înfiinţarea Secţiei de Chirurgie toracică vor fi necesare nişte investiţii majore, care, în actualul context, nu vor fi foarte uşor de realizat”.

Directorul Spitalului Judeţean, dr. Gheorghe Nodiţi se arată încrezător în posibilitatea ca în viitorul apropiat uni­tatea spitalicească pe care o conduce să fie desemnată spital cu clasa I de compe­tenţă, foarte înaltă. “Această clasificare a spitalelor în funcţie de competenţă este cea mai bună măsură luată vreodată de un ministru al Sănătăţii. În acest fel, fon­duri suficiente vor putea ajunge la uni­tăţile spitaliceşti cu adevărat competen­te, cum e cazul Spitalului Judeţean, care e, din punct de vedere medical, o staţie ter­minus, unde se strâng cazurile cele mai dificile din patru judeţe din vestul ţării. Eu consider că sunt realizabile în perioa­da următoarea investiţiile necesare pentru ca Spitalul Judeţean să devină unitate de categorie I de competenţă. În ceea ce priveşte cele patru specialităţi care mai trebuie înfiinţate, două sunt în curs de realizare, Chirurgie toracică şi Pediatrie, urmând să se realizeze ulterior o secţie de Chirurgie cardiovasculară şi una de Oncologie”.


Autoevaluarea, prima etapă

Potrivit Ministerului Sănătăţii fiecare unitate sanitară va trebui să facă o auto-evaluare care să fie verificată de către Direcţia de Să­nătate Publică şi trimisă Ministe­rului Sănătăţii care, în urma verifi­cării, va da un ordin de clasificare sau va cere date suplimentare. „Spitalul care nu face cerere de acreditare va pierde dreptul de a i se aloca fonduri publice. Procedura de clasificare are un termen clar şi ferm prevăzut. Mesajul către mana­gerii de spitale şi către autorităţile locale este să ia în serios acel ter­men. Mai sunt trei luni de zile şi îi rog să depună aceea documentaţie pentru acreditare” , a declarat Cseke Atilla. 

Totuşi, la nivel local, şi nu nu­mai, există şi nişte rezerve legate de acest proces de catalogare a spita­lelor. De exemplu pentru că s-a vor­bit foarte mult despre necesiteatea realizării acelor spitale cu clasă de competenţă I, spre ele urmând să se îndrepte în perioada următoare finanţări extrem de generoase, exis­tă temeri legate de faptul că celelalte unităţi spitaliceşti ar putea fi neglijate şi, fără asigurarea unei finanţări corespunzătoare, nu vor avea cum să se ridice pe ierarhia care încadrează unităţile spitaliceşti după criterii de competenţă. “Eu consider benefică această clasifi­care a spitalelor, dacă ea se va face după nişte criterii clare de compe­tenţă. Pe de altă parte, doresc în acest fel să-mi exprim speranţa că fiecare spital va primi finanţarea care să-l ajute să treacă la o treaptă superioară. Întreaga reţea de spitale trebuie susţinută financiar, pentru că sănătatea costă. Pe de altă parte, şi banii investiţi trebuie să se regă­sească în calitatea actului medical oferit”, ne-a declarat Octavian Mazilu, managerul Spitalului Mu­nicipal Timişoara.