Reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei au anunţat, zilele trecute, ca pe o victorie, faptul că anul trecut statul român a fost obligat să plătească “doar” 3,6 milioane de euro în urma condamnărilor la C.E.D.O., din 2010 suma fiind în scădere faţă de anii precedenţi. Reducerea cuantumului despăgubirilor ar fi fost foarte bine să fie dublată de angrenarea răspunderii materiale a judecătorilor şi procurorilor ale căror mostre de incompetenţă sau rea voinţă în aplicarea legii au dus la condamnările respective. Însă şi în 2010 banii au fost decontaţi de la buget, fără măcar a exista vreo intenţie de pedepsire a celor vinovaţi.


România, din nou “cotizant” de bază în urma despăgubirilor C.E.D.O.

Potrivit anunţului făcut la începutul acestei săptămâni de către Horaţiu Răzvan Radu, agentul României la C.E.D.O., ţara noastră a plătit în 2010, în urma proceselor pierdute la in­stanţa europeană, 3,6 milioane de euro, faţă de opt milioane de euro în 2007 şi câte 12 milioa­ne de euro în 2008 şi 2009.
Răzvan Horaţiu Radu a mai precizat că a crescut numărul de cauze câştigate de România la C.E.D.O., prognozând toto­da­tă că, odată cu rezolvarea de­finitivă a problemelor repeti­tive, numărul de plângeri şi de condamnări ale Curţii împotri­va României va scădea şi mai mult.
Motivele pentru care Ro­mânia a pierdut la C.E.D.O. au rămas, însă, aceleaşi, respec­tiv dreptul de proprietate, ne­executarea hotărârilor judecă­toreşti, durata procedurilor ju­diciare şi condiţiile de detenţie din penitenciare. “România nu a avut probleme calitative, ci cantitative la C.E.D.O., nelegate de încălcări grave ale drep­turilor omului, ci mai degrabă de nereuşita unor reforme post-comuniste”, a apreciat Răzvan Horaţiu Radu, adăugând că aceasta este o trăsătură a sta­telor foste comuniste.  Cu toată această prezen­tare, în ton optimist, marea pro­blemă legată de aceste des­pă­gubiri C.E.D.O. e că ele vor fi, în continuare, decontate de la buget, fără nicio intenţie mă­car de a trage la răspundere magistraţii care se fac vino­vaţi de erorile judiciare care au dus la aceste condamnări.
Avocatul timişorean Car­men Obârşanu susţine că de ani de zile nu a existat vreun caz în Timiş în care un magis­trat să fie sancţionat pentru ne­regulile sau abuzurile făcute : “Chiar şi când au fost nereguli flagrante, s-a invocat faptul că e, pur şi simplu, eroare de ju­decată şi nu s-a luat nicio mă­sură de sancţionare. Nu a exis­tat niciodată o iniţiativă în acest sens. Erorile judiciare au ajuns în vestul ţării un subiect tabu, iar atunci când cineva îndrăzneşte să ceară sancţio­narea unui magistrat, pentru o ilegalitate sau un abuz, îşi pune împotriva sa un întreg sistem, devine un soi de persona non-grata. În momentul în care se fac comentarii legate de răs­pun­derea judecătorilor, se face o mobilizare generală după re­gula «dai în unul, ţipă doi»”.
De altfel, refuzul accep­tării ideii de răspundere în ca­zul unor hotărâri judecătoreşti pe lângă lege reiese din luările de poziţie ale unor adunări generale ale magistraţilor de la instanţe subordonate Curţii de Apel, trimise recent Consi­liului Superior al Magistraturii. “Printr-un nou proiect de lege se aduce în prim-plan răspun­derea magistraţilor pentru ero­rile judiciare. Această răspun­dere este prezentă în toate sistemele de drept, ea nu tre­buie exclusă, dar angrenarea ei în condiţiile actuale nu este oportună datorită problemelor deosebite din sistemul judiciar, referitoare la lipsa de perso­nal, datorită practicii neuni­tare şi a haosului legislativ”, se arată într-o adresă trimisă C.S.M. de către o serie de ma­gistraţi subordonaţi Curţii de Apel Timişoara.
Acelaşi punct de vedere l-au avut şi procurorii subordonaţi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara care, într-o adresă similară înaintată C.S.M., specificau că “judecătorii şi procurorii nu pot răspunde pen­tru prejudiciile cauzate prin administrarea ineficientă a sis­temului judiciar, inclusiv pen­tru neîndeplinirea de către au­torităţile şi instituţiile publice a obligaţiei de a asigura soluţio­narea cauzelor într-un termen rezonabil”.


Ultimatum pentru problema retrocedărilor

Horaţiu Răzvan Radu, agen­tul României la C.E.D.O., a reamintit, cu ocazia “bilan­ţului” condamnărilor Româ­niei la C.E.D.O., şi de hotărâ­rea-pilot dată în cazul “Ata­na­siu şi alţii contra României” (din 12 octombrie 2010), care “oferă perspectiva rezolvării definitive a problemei dreptului de proprietate în materia case­lor naţionalizate din perspec­tiva C.E.D.O., având incluse direcţii de acţiune şi un ter­men de 18 luni pentru găsirea de soluţii”. Cu alte cuvinte, C.E.D.O. a dat un ultimatum României, să-şi rezolve din punct de vedere legislativ, pro­blemele legate de retrocedările imobilelor naţionalizate. În acest sens, prin decizie a pri­mu­lui-ministru a fost format la sfârşitul anului trecut un grup de lucru compus din preşe­din­tele Autorităţii Naţionale pen­tru Restituirea Proprietăţilor şi miniştrii Finanţelor Publice, Justiţiei, Administraţiei şi In­ternelor, Agriculturii şi Aface­rilor Externe.
Horaţiu Răzvan Radu a menţionat că hotărârea-pilot în cauza “Atanasiu şi alţii con­tra României” a rămas defini­tivă în 12 ianuarie, dată de la care a început să curgă terme­nul de 18 luni acordat Româ­niei pentru rezolvarea proble­melor identificate în domeniul proprietăţii şi a subliniat că un proiect legislativ este în curs de elaborare.
“În acest grup de lucru, cel mai important rol îl are Autoritatea Naţională privind Restituirea Proprietăţilor, pen­tru că ei sunt gestionarii su­biectului. De asemenea, Mi­nisterul Finanţelor are un rol esenţial pentru că ei ştiu ce resurse bugetare disponibile are România. După ce se va redacta un proiect de lege sau vor fi adoptate câteva piste de acţiune, acestea vor fi supuse în dezbatere publică, pentru că dorinţa este ca rezolvarea problemei să fie făcută în trei etape: redactarea proiectelor de lege, dezbaterea publică, introducerea lor în Parla­ment”, a explicat Răzvan-Ho­raţiu Radu care, întrebat ce se va întâmpla în cazul în care Ro­mânia nu va putea să-şi rezolve problemele în privinţa restituirii proprietăţilor în termenul de 18 luni acordat de Curte, a spus că este optimist şi că până în prezent nu a exis­tat niciun caz de stat care să nu îşi rezolve problemele legis­lative precizate de Curte.


“Ultimatumul legislativ” nu rezolvă problema retrocedărilor

Problema este extrem de sen­sibilă în Timiş, judeţ nominalizat de Autoritatea Naţională privind Restituirea Proprietăţilor ca unul cu foarte mari probleme, întâr­zieri şi abuzuri legate de proce­sul de retrocedare.
“Să spunem că statul român va reuşi să-şi schimbe legislaţia, în acest termen de un an şi jumă­ta­te, deşi e greu de crezut acest lucru. Acest demers nu va rezolva însă problemele legate de litigiile vi­zând retrocedări, care sunt ex­trem de multe şi extrem de com­plicate, rezolvarea lor întinzân­du-se cel puţin pe următorii zece ani. Deci, vor mai fi litigii pe acest subiect, la C.E.D.O.”, ne-a de­cla­rat Maria Theodoru, preşedin­tele Asociaţiei Foştilor Pro­prie­tari Deposedaţi Abuziv. Statul român este obligat de C.E.D.O. ca în maximum 18 luni să schimbe le­gislaţia privind despăgubirile acor­date în cazul imobilelor naţionali­zate, după ce judecătorii C.E.D.O. au stabilit că modul în care sunt în prezent despăgubiţi foştii pro­prietari nu este eficient, cauzele si­milare de la Curte fiind suspendate.


Despăgubire-record acordată în Timiş

Anul trecut în Timiş s-a acor­dat cea mai mare despăgubire, în urma unui proces pierdut de statul român la C.E.D.O. Astfel, statul a fost obligat să plătească despăgubiri de 2,4 milioane de euro pentru o serie de aparta­men­te din Piaţa Operei şi din zona Universităţii de Medicină, care au aparţinut Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timi­şoara, fiind vândute ulterior de Primărie foştilor chiriaşi.
Aceasta este cea mai mare sumă pe care statul a trebuit să o plătească în urma unei decizii luate la C.E.D.O. Conducerea C.C.I.A.T. a anunţat că suma res­pectivă ar putea fi folosită în ve­derea demarării extinderii Cen­trului Regional de Afaceri Aşa a fost posibil ca, în an de criză, Camera de Comerţ, In­dus­trie şi Agricultură Timiş să înregis­treze cel mai mare profit de la în­fiin­ţarea instituţiei până în prezent. 
Şi tot anul trecut se media­tiza faptul că România a fost astăzi condamnată la C.E.D.O. pentru tergiversarea dosarului revoluţiei timişorene. A fost prima cauză legată de Revoluţie, la care jude­cătorii europeni au răspuns după şase ani de la sesizare. Statul român a fost obligat la acordarea unor despăgubiri de 20.000 de euro pentru că, potrivit Deciziei C.E.D.O., România a încălcat dreptul la viaţă, întrucât nu a fă­cut o anchetă judicioasă. C.E.D.O. făcea referire la durata excesiv de mare a procesului - ianuarie 1990 (când a fost deschis dosarul) şi până în octombrie 2008 (când au fost condamnaţi definitiv şi în­carceraţi generalii Victor Stăn­culescu şi Mihai Chiţac).
Plângerea a fost înaintată Curţii Europene în 2003 de patru dintre urmaşii unor timişoreni răniţi şi ucişi în Decembrie 1989. Aceş­tia ceruseră iniţial daune cu­prin­se între 200.000 de euro şi aproa­pe un milion şi jumătate de euro.