Poate şi din cauza numărului foarte mare de dosare care trebuie studiate şi arhivate în format electronic, pentru realizarea unei baze de date electronice, sau a blocării posibilităţii angajării de personal de cercetare, activitatea Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi nu a dus la nicio dezvăluire de referinţă, în vestul ţării. Deşi fosta poliţie politică a avut o activitate intensă în această parte de ţară, până acum deconspirările au fost relativ puţine şi au vizat doar persoane aproape irelevante din punct de vedere public.


„Certificate de bună purtare”, date pe bandă rulantă

Timişenii care nu sunt convinşi de faptul că nici una dintre persoanele importante din administraţia locală nu au colaborat cu fosta Securitate pot, teoretic, să solicite reverificarea ale­şilor locali asupra cărora există bănu­ieli că ar fi colaborat cu fosta Secu­ritate. Însă în foarte multe cazuri de acest gen, răspunsul C.N.S.A.S. (dat, de altfel şi TIMPOLIS, când a cerut, anul trecut, verificarea unor consilieri judeţeni) face trimitere la „certificatele de bună purtare”, cum au fost numite, ironic, adeverinţele de necolaborare cu Securitatea date de către Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi, în mai 2008, când, la grăma­dă, toţi candidaţii înscrişi în cursă pentru alegerile locale au primit astfel de patalamale care atestau că, din înscrisurile studiate până la momentul respectiv de C.N.S.A.S., nu reiese că ar fi făcut poliţie politică.

Aceste adeverinţe nu pot fi luate însă ca o dovadă clară că respectivul personaj public nu a făcut poliţie po­litică, măcar din perspectiva faptului că doar o mică parte din arhiva Securi­tăţii a putut fi parcursă până în prezent de către cercetătorii C.N.S.A.S.

În plus, în Timiş, majoritatea „certificatelor de bună purtare” afişate şi azi de aleşi locali din funcţii impor­tante fac referire la unul şi acelaşi eveniment : dispariţia unor dosare, în 1990, din fondul de arhivă al Secu­rităţii timişene.

 „Persoana cercetată figurează în dosarul fond reţea nr. R 215993 (cotă C.N.S.A.S.) ce conţine procese-verbale referitoare la dispariţia, în urma eveni­mentelor din Decembrie 1989, a dosa­relor persoanelor care au făcut parte din reţeaua informativă a Inspecto­ra­tului Judeţean Timiş. Astfel, persoana în cauză figurează în procesul-verbal privind persoanele din Reţeaua infor­mativă recrutate în calitate de persoa­ne de sprijin, ale căror dosare au fost găsite lipsă la verificarea din 29 de­cem­brie1990. Ca atare, nu s-au identi­ficat documente care să conţină infor­maţii transmise Securităţii de către persoana în cauză”, acesta a fost răspunsul dat de către C.N.S.A.S. anul trecut redacţiei noastre, în urma soli­ci­tării de verificare a unor persona­lităţi din administraţia judeţeană. De unde reiese clar că respectivele perso­naje au avut o legătură cu fosta Secu­ritate, însă, spun reprezentanţii insti­tuţiei, „nu se găsesc note informative care să ateste că ar fi adus atingere drepturilor fundamentale ale omului şi, ca atare, nu li se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii”.


Nemulţumiri cu privire la numărul şi natura deconspirărilor

Pe plan local există nemulţumiri legate de felul în care a decurs până în prezent procesul de deconspirare, raportat strict la Timiş.

„Eu am purtat recent o discuţie în acest sens cu Dragoş Petrescu, noul preşedinte al C.N.S.A.S., şi mi-a confir­mat faptul că în arhiva Colegiului se găsesc foarte multe documente din Timiş, care trebuie inventariate, par­curse şi studiate. Acelaşi lucru mi l-a spus şi Teodor Stanca, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Ti­miş. Din acest punct de vedere, într-adevăr, se poate spune că au fost destul de pu­ţine deconspirări pe plan local şi des­tul de puţine studii referitoare la activi­tă­ţile Securităţii în vestul ţării. Însă poate e şi vina noastră, a istori­ci­lor din această zonă, că nu am făcut mai multe studii legate de acea perioadă aici, pe plan local. Pentru că nu doar în arhi­vele C.N.S.A.S. se pot găsi chesti­uni spec­taculoase legate de acea peri­oa­­dă”, spune Vasile Dudaş, coordo­natorul Secţiei de Istorie a Muzeului Banatului.

Din punctul său de vedere, atunci când se analizează activitatea C.N.S.­A.S. trebuie ţinut cont şi de volumul uriaş de muncă, raportat la numărul relativ limitat de cercetători, care nu a mai fost suplimentat în ultimii ani din cauza blocării angajării în sectorul bu­getar. „E vorba, în cazul Timişului, de zeci de metri liniari de documente. Dacă ar exista timpul şi resursele ne­cesare pentru a fi parcurse şi integrate într-o bază de date, s-ar afla foarte multe lucruri extrem de interesante”, opinează Vasile Dudaş.

Daniel Vighi, vicepreşedinte al Societăţii „Timişoara”, remarcă şi el faptul că în ultimii ani C.N.S.A.S. nu s-a făcut remarcat cu dezvăluiri specta­culoase în Timiş şi acest lucru, preci­zează el, e contrariant în condiţiile în care Securitatea timişeană a fost una dintre cele mai active din ţară. „Nu au prea fost deconspirări notabile în ultima perioadă sau dezvăluiri impor­tante, e adevărat. Însă în niciun caz nu pentru că în vestul ţării nu s-ar fi dus activităţi susţinute de poliţie politică. Securitatea timişeană a fost una extrem de activă. Însă până acum nu au venit mai multe răspunsuri legate de acea pe­rioadă din partea C.N.S.A.S. poate şi pentru că nu s-au pus suficiente între­bări”.


Deconspirări modeste

În afară de studiile destul de bine documentate referitoare la acţiunile Securităţii în Timiş, până în prezent acţiunile de deconspirare şi identi­ficare a colaboratorilor fostei poliţii po­litice comuniste au fost mai mult decât modeste. Astfel, în ceea ce priveşte deţinătorii de funcţii publice, până în prezent activitatea C.N.S.A.S. nu a reuşit să meargă mai departe de deconspirarea ca şi colaborator al unui consilier local din Moşniţa Nouă, cu numele de cod „Stancu”, acuzat nu numai că dădea note informative, dar uneori făcea exces de zel. „Cu ocazia sesizărilor furnizate de infor­ma­torul Stancu, s-a constatat că unele dintre ele nu sunt reale, ba şi exa­gerate, fapt ce se datoreşte dorinţei de a se lua măsuri din partea infor­matorului. În concluzie, se apreciază că informatorul a contribuit la rea­lizarea sarcinilor şi a desfăşurat o acti­vitate corespunzătoare”, consem­nau , potrivit C.N.S.A.S., în dosarul de caz, lucrătorii Securităţii timişene.

Ceva mai spectaculos pe linia de­conspirărilor este cazul unui deţi­nător al titlului de luptăror pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, F. Adrian. După ce, în urma unei adrese trimise de Secre­tariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor s-a cerut verificarea lui, s-a constatat că respecti­vul era colaborator cu state vechi al Ser­vici­ului de Contrainformaţii U.M. 01942 Timişoara, căruia i-a furnizat zeci de note de informare despre colegi sau apropiaţi care se exprimau în „mod duşmănos şi nepotrivit” la adresa conducerii de partid. Sub numele de cod „Vasile”, specificau reprezentanţii C.N.S.A.S., „în cei zece ani de colabo­rare cu Securitatea, pârâtul a informat despre atitudinile anticomuniste ale personalului medical cu care venea în contact, semnalându-i cu precădere pe cei care doreau să părăsească ţara”.

Probabil că nu e singurul caz de revoluţionar cu acte în regulă care se pare că a avut personalitate multiplă – comunist fervent înainte de 1989 şi anti-comunist, de conjunctură, după Revoluţie. Cel puţin aşa susţin repre­zentanţii unor asociaţii de revolu­ţionari inclusiv din Timişoara, care consideră că C.N.S.A.S. ar trebui să verifice temeinic beneficiarii certi­ficatelor de revoluţionar.


Emigrarea germanilor din Timiş, subiect de mare interes pentru Securitate

O dovadă a faptului că în arhivele C.N.S.A.S. se găseşte un fond bogat de arhivă ce provine din Timiş este şi publicarea unui studiu recent, bazat pe documente din arhivele fostei Secu­ritate, stocate în depozitele C.N.S.A.S., studiu care dezbate fenomenul emigră­rii în masă a populaţiei de origine germană din Timiş, aşa cum era văzut şi gestionat de către Securitatea timişeană.

Studiul a fost făcut probabil după ce scriitoarea Herta Müller a fost no­mi­nalizată la Premiul Nobel pentru literatură, acest fapt ducând la creşte­rea interesului istoricilor faţă de felul în care Securitatea timişeană încerca să ţină sub control populaţia germană din Banat. Astfel, potrivit acestui studiu publicat recent de C.N.S.A.S., Securi­tatea timişeană era extrem de îngrijo­rată de faptul că „din rândul populaţiei de naţionalitate germană din judeţul Timiş au solicitat până în prezent ple­carea definitivă un număr de 37.802 persoane, din care numai în 1979 - 1980 au solicitat sau reînnoit cererile 17.499 persoane”.

Abordarea Securităţii în acest caz era una simplistă, considerând că de vină sunt reprezentanţii „agenturilor străine” care fac propagandă în Banat în favoarea plecării şvabilor, dar şi „posturile de radio străine, îndeosebi din R.F. Germania, cât şi Ambasada R.F. Germania din Bucureşti, care fac refe­riri la aşa-zise convenţii şi înţelegeri între statul român şi vest-german, pri­vind plecarea anuală a unui anumit nu­măr de cetăţeni de naţionalitate ger­mană”. 

Ca atare, Securitatea timişeană a început o campanie susţinută împo­triva „instigatorilor”, menţionând în acest sens : „La Timişoara, un număr de 54 elemente identificate că instigă sau influenţează la emigrare elogiază modul de viaţă din R.F. Germania şi denigrează realităţile din ţara noastră au fost avertizate, 167 atenţionate, iar asupra a 264 s-a acţionat prin diverse metode pentru influenţare pozitivă. 33 persoane au fost amendate pentru le­gă­turi şi acţiuni prin postul de radio Europa liberă”.