Timişul, locul II pe ţară la numărul de sinucideri

Timişul se află pe locul doi pe ţară la numărul de sinucideri, cu peste o sută de astfel de cazuri înregistrate anul trecut şi alte câteva zeci în acest an, metoda aruncării de la înălţime situându-se pe locul trei, după spânzurare şi intoxicare. Pentru aruncatul în gol a optat zilele trecute şi un pacient internat la Secţia de Neurologie a Spitalului Judeţean din Timişoara.

Al doilea suicid de la etajul nouă al Judeţeanului

Un bărbat în vârstă de 81 de ani, internat la Secţia de Neu­rologie a Spitalului Judeţean din Timişoara, s-a sinucis, arun­cându-se în gol, luni după amia­ză. Bătrânul fusese internat de dimineaţă, după ce făcuse o se­rie de analize care indicau că su­feră de o tulburare de limbaj în urma unui infarct cerebral. Ale­xandru B.R., din Timişoara, fu­sese condus în salon, însoţit de fiica acestuia, care s-a ocupat de internare, urmând ca medi­cii să îl viziteze şi să îi transmită ce tratament trebuie să urmeze pentru însănatoşirea sa. La un moment dat, bătrânul i-a spus fiicei sale că merge până la toa­letă, dar nu s-a mai întors. Du­pă un timp, femeia s-a dus să îl caute şi s-a întâlnit cu persona­lul de pază de pe hol, care afla­se de la parterul clădirii că cineva s-a aruncat în gol. Uşa de la toa­leta de unde s-a aruncat bă­trânul era blocată. Acesta se aruncase în gol de la etajul no­uă şi a căzut în faţa spitalului.

Subinspectorul Mădălina Mezdrea, de la Biroul de Presă al Inspectoratului de Poliţie Timiş, spune că, potrivit decla­raţiilor rudelor, este pentru pri­ma oară când bărbatul a recurs la un astfel de gest, acesta ne­maiavând tentative de suicid. Potrivit acesteia, pentru că doar câteva saloane de la etajul nouă al Spitalului Judeţean sunt dota­te cu gratii, iar geamurile spaţii­lor sanitare nu sunt prevăzute cu nicio măsură de siguranţă, poliţiştii vor verifica şi aspectul răspunderii conducerii spitalului pentru această situaţie. Cazul e cu atât mai grav cu cât nu este pentru prima dată când un pa­cient se aruncă de la un etaj al clădirii Spitalului Judeţean, mai ales că la ultimele etaje ale in­stituţiei sunt internaţi pacienţi cu diferite probleme neurolo­gice sau psihice. 

În noiembrie 2008, o fe­meie internată tot la Secţia de Neurologie, unde a ajuns după o cădere nervoasă suferită în urma unei operaţii de cancer la sân, s-a aruncat în gol de la eta­jul al nouălea al unităţii sani­tare. Femeia avea 41 de ani şi era din localitatea Bozovici, ju­deţul Caraş-Severin.

Sinuciderii de la Spitalul Judeţean, de luni, i s-a mai adău­gat un alt caz, marţi, tot în Timiş. Nicolae B., de 43 de ani, din sa­tul Ohaba Forgaci, a fost desco­perit spânzurat de o salcie pe ma­lul Timişului. Fapta bărbatu­lui a rămas inexplicabilă apro­piaţilor acestuia, poliţiştii nedes­coperind un bilet de adio sau al­te indicii care să arate motivele pentru care acesta şi-a pus ca­păt zilelor. Totuşi, criminaliştii au găsit într-unul din buzuna­rele pantalonilor lui un proces-verbal de contravenţie, con­form căruia victima fusese amendată în urmă cu o săptămână pentru tulburarea ordinii şi liniştii publi­ce. Aceasta este cea de-a 14-a sin­ucidere prin spânzurare înre­gistrată în judeţ, în acest an.

Spânzurătoarea, cea mai uzitată metodă de suicid

Ultimul raport al Insti­tu­tului Naţional de Medicină Legală arată că numărul sinu­ciderilor din România a crescut în ultimii ani, de la 2.705 în 2007, la 3.050 în 2010, după accidentele rutiere, cu 28%, sinuciderile reprezentând 26% din totalul morţilor violente.

Potrivit documentului, raportat la rata naţională a sinuciderilor, de 14,1 la suta de mii de locuitori, Timişul a ajuns anul la 15,38 cazuri la suta de mii de locuitori, în decursul anului trecut.

Conform rapoartelor In­sti­­tutului de Medicină Legală Timişoara, 102 timişeni şi-au pus capăt zilelor anul trecut, o cifră care ne situează pe locul doi pe ţară, după Bucureşti, unde au fost înregistrate 187 sinucideri.

În proporţie de 79%, spun tot specialişti ai I.M.L., sinu­cigaşii au ales spânzurarea, această metodă fiind urmată de intoxicarea voită cu medica­mente -7%, şi aruncarea de la înălţimi – 5%. În Timiş, dintre cei 102 sinucigaşi, 74 s-au spânzurat, 14 au înghiţit sub­stanţe toxice, iar şase s-au aruncat de la înălţimi.

Depresia, cauza cea mai frecventă a sinuciderilor

Cei mai mulţi dintre sinu­cigaşi recurg la gestul suprem în urma unei depresii, spun specialiştii. În Timiş, numărul de persoane diagnosticate cu depresie este în creştere. Anual, aproape 1.500 de oameni sunt internaţi cu depresii la Spitalul de Psihiatrie din Gătaia, anul trecut numărul crescând cu 35% faţă de anul anterior. Iar numărul depresivilor este de fapt mult mai mare, însă nu toţi cei care au astfel de probleme apelează la terapie, spun me­dicii specialişti timişeni. Potrivit acestora, printre aspectele particulare ale diagnosticului şi tratamentului pacienţilor cu depresie se numără dificultatea acestora de a discuta despre problemele lor emoţionale şi tendinţa de a solicita ajutor doar pentru probleme de natură fizică, reticenţa de a se adresa direct medicului specialist psi­hiatru, din teama de stigmati­zare, ignorarea bolii pentru o perioadă lungă de timp, cât şi lipsa de reacţie a familiei, prie­tenilor, colegilor şi adesea a tu­turor celor din jur.

Mihaela Dăescu, psiho­log specialist în terapie de cuplu şi familie, de la Centrul Medical “Sfânta Maria” din Timişoara, susţine că puţini sunt cei care apelează la ajutor specializat şi merg la psiholog pentru a dis­cuta despre problemele lor : “Te­rapia este un suport bun pen­tru cei cu astfel de probleme. Eu fac evaluări periodice, până la un an, pentru a avea un feed­back al pacienţilor cu care am trecut prin astfel de şedinţe şi am constatat că în toate aceste cazuri nu au existat recurenţe. 50 de minute pe săptămână nu pot schimba soarta unui om, dar dacă se lucrează cu impli­ca­re din ambele părţi, rezul­tatele pot fi spectaculoase”.

Psihologul mai spune că timişenii vin la terapie acuzând probleme legate de locul de muncă, dar explică faptul că la bază stă o tendinţă de suicid, depresie şi anxietate cauzate mai ales de lipsa de comunicare în familia de origine. Mihaela Dăescu mai spune că, dacă la bărbaţi criza economică este un factor agravant, fiind foarte afectaţi de lipsa banilor, la fe­mei, dacă sunt mulţumite de viaţa de familie, lipsurile finan­ciare pot trece aproape neob­ser­vate, în sensul că nu dez­voltă depresii accentuate din această cauză : “Familia trebuie să îi susţină necondiţionat. Sub nicio formă nu trebuie să acu­zăm, sau să hărţuim. Ajutorul trebuie dat printr-o comunicare potrivită, încercându-se atrage­rea celor căzuţi în depresie către activităţi plăcute lor”.