Pe lângă nenumărate studii de fezabilitate, cu utilitate greu de determinat, întrucât vizau proiecte extrem de greu de transpus în realitate, administraţia locală a finanţat şi rapoarte, studii şi cercetări care îşi justifică investiţia. Un astfel de document de sinteză, realizat în cooperare cu autorităţile sârbe, este “Studiul situaţiilor de risc din zona de vest a ţării”, făcut public la sfârşitul acestui an de către Prefectura Timiş. Din documentul respectiv reiese că nu doar inundaţiile ar trebui să îngrijoreze autorităţile şi locuitorii din zonele cu risc crescut ale judeţului.


Un document cu caracter preventiv

Pentru că inundaţiile ca­tastrofale din 2005 le-au arătat destul de clar autorităţilor jude­ţene că fenomenele naturale extreme le pot prinde complet nepregătite, fără capacitatea de a interveni rapid pentru limita­rea pagubelor, în ultimii ani au fost alocate, la nivelul Timişului, sume destul de mari pentru îm­bunătăţirea gestionării situa­ţiilor de urgenţă. În acest sens, pe lângă dotările materiale, ce ţin de logistică, au fost realizate şi parteneriate cu autorităţile sârbe şi maghiare, parteneriate care presupun acordarea de asistenţă şi ajutor în situaţii de urgenţă. Totodată, au fost reali­zate şi studii menite să subli­nieze vulnerabilităţile zonei şi să evalueze capacitatea zonală de intervenţie. În acest sens, recent a fost făcut public, în urma unei colaborări a Prefec­turii Timiş cu autorităţile sârbe, Studiul situaţiilor de risc din zona de vest a ţării, din care re­iese că inundaţiile nu reprezintă unicul factor major de risc pen­tru Timiş.


Furtunile, cap de listă

Pe fondul schimbărilor cli­matice din ultimii ani, studiul referitor la situaţiile de risc la nivelul judeţului nominalizează ca şi cap de listă fenomenele meteorologice periculoase, mai precis furtunile cu rafale de vânt cu viteze mai mari de 12 metri pe secundă şi intensi­ficări bruşte de peste 20 de me­tri pe secundă care se produc în perioada mai - august, în zona centrală, de est şi de sud-vest a judeţului. 
Urmează, pe lista factorilor majori de risc din judeţ, inun­daţiile. Astfel de inundaţii, pre­cizează studiul realizat de Pre­fectură, se pot produce, de re­gu­lă, pe cursurile de apă neame­najate integral, cum ar fi râul Bega (în porţiunea Tomeşti, Fă­get, Mănăştiur, Balinţ), râul Ti­miş (în porţiunea Găvojdia, Sa­cu, Lugoj, Grăniceri), râul Bâr­zava (în porţiunea Gătaia, Bere­cuţa, Birda, Mănăstire, Denta) şi râul Mureş (în porţiunea Pe­riam Port, Igriş, Saravale şi Ce­nad). La aceeaşi categorie e no­minalizat şi barajul de la Surduc care, cu un volum maxim de 40,4 milioane de metri cubi, ar inunda total sau parţial, în even­tualitatea unei avarii, cinci lo­calităţi din aval – Surducu Mic, Susani, Jupâni, Sudriaş şi Tra­ian Vuia. De aceea, în situaţii de risc crescut, spune Prefec­tura, “pentru protecţie se va im­pune evacuarea a aproximativ 2500 de persoane”. 
Tot la categoria fenome­nelor naturale extreme docu­men­tul nominalizează şi tornadele, o posibilă zonă de manifestare a acestora fiind Câmpia Bana­tului.
Nici seceta nu rămâne ne­men­ţionată, precizându-se că “teritoriul judeţului Timiş este cuprins în proporţie de 50% în zona de vegetaţie caracteristică stepei şi silvostepei. Ponderea suprafeţei care se include în zona de stepă şi silvostepă este un indicator de risc legat de expunerea la secetă şi la toate celelalte consecinţe ce decurg din acest fenomen”.
Nu în ultimul rând, sunt incluse în categoria factorilor de risc şi incendiile de pădure, specificându-se că suprafaţa pă­durilor din judeţ este de 100.000 de hectare, ceea ce reprezintă 1,6% din totalul fondului fores­tier naţional. Perioadele de pro­ducere a incendiilor, se arată în acelaşi document, au fost în spe­cial primăvara, în lunile martie - aprilie, iar unele şi în perioada de toamnă, propagarea incendii­lor în fondul forestier făcându-se din terenurile agricole şi păşu­nile limitrofe păduri.


Risc crescut de cutremure în zonele Şag şi Banloc

În privinţa fenomenelor distructive de origine geologică, studiul realizat la iniţiativa Pre­fecturii arată că alunecările de teren au un potenţial ridicat de producere în 13 localităţi dispu­se în zona de deal şi munte din estul judeţului. Zone cu risc ma­xim sunt Brestovăţ, Ohaba Lun­gă, Pietroasa şi Secaş. Alunecă­rile de teren pot afecta două por­ţiuni de drum naţional cu lungi­mea de 1,2 kilometri, şapte por­ţiuni de drumuri judeţene cu o lungime de 16,4 km şi o porţiune de un kilometru de drum co­munal.
În privinţa mişcărilor seis­mice, acelaşi studiu menţio­nea­ză numărul mare de cutremure care s-au manifestat în timp în Timiş (peste 3.500 de cutre­mure din 1766 până în prezent), cu intensităţi maxime de până la gradul VIII. Documentul pomeneşte de existenţa unui număr mare de focare care se activează în timp sau devin inactive perioade lungi. Ca surse potenţiale ale seismelor sunt identificate zonele Banloc - Ti­mişoara - Jimbolia şi zona Arad - Maşloc - Sânnicolau Mare, spe­cificându-se faptul că, până în prezent, în Timiş, anul cel mai activ seismic a fost 1991.
“E greu de făcut prognoze, din acest punct de vedere. Cei care apar pe la televizor şi vor­besc despre cutremure iminen­te în perioada următoare sunt din «categoria Hâncu». Nu se poate preciza în momentul de faţă când va avea loc următorul cutremur cu intensitate mare. Cert e că în partea de vest a ţă­rii cea mai activă zonă din punct de vedere seismic este Moldova Nouă, unde în anii '90 a fost un cutremur resimţit în tot Bana­tul. Urmează zona Herculane, şi, în Timiş, zona Banloc - Voi­teg, dar şi zona Şag”, declară Dan Rău, coordonatorul Observato­rului Seismologic Timişoara. Acesta mai spune că norocul Ti­mişului este că, spre deosebire de Vrancea, aici compoziţia so­lului este sedimentară, ceea ce nu permite acumularea de ener­gii foarte mari.
Cu toate acestea, chiar şi în cazul unor cutremure de inten­sitate mică, Timişul ar putea fi confruntat cu situaţii de risc generate de numărul destul de mare de imobile vechi, cu risc seismic mare. “În Timiş sunt în total 84 de clădiri încadrate în gradul ridicat de risc seismic, 32 la Timişoara, 34 la Lugoj şi 17 la Jimbolia, iar toate sunt imobile cu peste 200 de ani vechime”, specifică studiul Prefecturii Timiş.


Potenţial crescut de catastrofe industriale şi ecologice

Din cauza gradului înalt de industrializare şi dezvoltare economică, Timişul este înca­drat în studiul româno-sârb ca un judeţ cu risc crescut de producere a unor catastrofe ecologice şi industriale.
Studiul specifică faptul că sunt 13 operatori economici din judeţ care prezintă perico­le de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase. Sunt nominalizate la ace­eaşi ca­tegorie şi cele şapte magis­trale de transport gaze natu­rale de înaltă presiune, ca şi cei 22 de operatori econo­mici care deţin deşeuri şi sub­stanţe chimice periculoase.
În ceea ce priveşte trans­portul substanţelor periculoa­se, este menţionată magis­trala feroviară Timişoara - Sta­­mora Moraviţa, unde pot apărea in­cendii sau explozii. Risc cres­cut, din acest punct de vedere, prezintă şi zonele de extracţie şi prelucrare a produselor petroliere din lo­calităţile Biled, Satchinez şi Calacea.
Poluări accidentale de am­­ploare, menţionează acelaşi studiu, se pot produce la apele de suprafaţă şi ale solului, ca urmare a coroziunii conducte­lor de ţiţei şi apă de zăcământ sau a deversărilor de deşeuri chimice, periculoase, pestici­de, nămol de epurare sau alte tipuri de deşeuri periculoase.
“Trebuie spus totuşi că, în 2010, am avut mai puţine cazuri de poluări accidentale indus­triale. A fost un singur inci­dent, la o avarie la un depozit de zgu­ră, care a generat un nor de praf de amploare. Si­tuaţia a fost în­să ţinută sub control şi s-au luat măsuri în aşa fel încât să nu mai apară astfel de situaţii”, spune Ma­rian Eperieş, şeful Gărzii de Mediu Timiş.
Foarte interesant e că studiul româno-sârb ia în cal­cul până şi căderile de obiecte din atmosferă sau din cosmos, precizându-se în acest sens că “frecvenţa de risc ca urmare a căderii unor obiecte din at­mo­sferă sau din cosmos este con­siderată drept scăzută în ju­deţul Timiş, unde nu s-au sem­nalat asemenea fenomene”.
Mult mai plauzibilă e ipo­teza unor situaţii de risc în cazul avariilor ce ar afecta pe timp de iarnă, alimentarea cu agent termic a populaţiei. “Asi­gurarea cu gaz metan a consu­matorilor din judeţ, pe timp de iarnă, este afectată, ca urmare a temperaturilor scă­zute. În acest caz pot apărea incidente sau avarii la reţelele de termo­ficare primare sau secunda­re”, specifică studiul. Totodată, “ie­şirile accidentale din funcţiune ale liniilor elec­trice aeriene, pe fondul inten­sificării vântu­lui şi a furtunilor puternice, pot afecta ali­men­tarea cu energie electrică a consumatorilor din localităţile judeţului”.
Nu în ultimul rând, studiul făcut public recent de Prefec­tura Timiş nominalizează ca situaţii de risc explodarea unor cantităţi mari de muniţie ră­masă îngropată din timpul celui de-al doilea război mon­dial, ca şi epidemiile, caz în care riscurile cele mai mari le prezintă localităţile situate pe principalele căi de comu­nica­ţie şi marile aglomerări urba­ne, Timişoara şi Lugoj, dar şi localităţile dispuse pe princi­palele cursuri de apă.


Centrala de la Pecs, risc nuclear pentru Timiş

Raportul Pre­fecturii mai arată că Timişul nu este înre­gistrat cu risc de accident nu­clear, ci numai cu risc de ur­genţe ra­diologice. Riscul nu­clear cel mai important este localizat însă în zona Pecs, din Ungaria, unde există o cen­trală nu­cle­ară cu patru reac­toare, situată la 140 de kiometri de graniţa cu România şi circa 220 de kilometri de Timişoara. Astfel, în eventua­litatea unui accident, şi Timişoara ar intra în perimetrul afectat de norii radioactivi.