Timişul, pe primul loc pe ţară la traficul cu minori

Nu o dată, la fel ca şi în cazul infracţiunilor de corupţie, şi pentru fenomenele grave de crimă organizată munca procurorilor şi a poliţiştilor este anulată de felul în care Justiţia înţelege să instrumenteze dosarele ajunse în instanţă. Este un aspect relevat şi de ultimul raport al Departamentului de Stat al SUA, referitor la traficul de persoane pe glob, care critică felul în care se derulează procedurile judiciare în dosarele de trafic de persoane ajunse pe rolul instanţelor din România. Din cauza acestei gestionări a fenomenului de trafic de persoane la nivel de instanţe, inclusiv în Timiş, numărul condamnărilor este în scădere, în timp ce numărul persoanelor traficate creşte de la an la an.

Magistraţi care nu înţeleg fenomenul de trafic de persoane

Ultimul raport al Depar­ta­mentului de Stat al SUA pe te­ma traficului de persoane, dat publicităţii la începutul acestei săptămâni, lasă să se înţeleagă că autorii acestui document sunt nemulţumiţi de felul în care instanţele din România în­ţeleg să instrumenteze dosa­rele de trafic de persoane. Con­form acestui raport, deşi există un cadru legislativ care preve­de pedepse de până la 15 ani închisoare pentru trafic de per­soane, rareori aceste pedepse sunt aplicate de judecători. Ra­portorii americani consemnea­ză şi faptul că a scăzut sub­stan­ţial în ultimul an numărul celor care ajung să fie condamnaţi pentru trafic de persoane în Ro­­mânia. Doar 203 condamnări pentru trafic de persoane au fost pronunţate anul trecut de instanţele din România, faţă de 302 în 2009. Mai mult, con­semnează acelaşi raport, un procent deloc nesemnificativ din rândul celor condamnaţi nu au primit nici măcar o zi de închisoare cu executare, din cei 203 traficanţi de persoane, condamnaţi anul trecut, 58 scă­pând cu sentinţe de închisoare cu suspendare.

Probabil că raportul ar fi fost unul şi mai dezastruos dacă autorităţile române nu ar fi “ui­tat” să raporteze şi cuantumul pedepselor pronunţate în pro­cesele legate de trafic de per­soane finalizate cu condam­nare cu executare.  “O serie de obser­vatori au remarcat faptul că mulţi judecători nu par să înţeleagă fenomenul de trafic de per­soa­ne, contribuind la tergiversarea proceselor referitoare la astfel de infracţiuni, unele procese de acest gen trenând din anul 2005, fără perspective de a fi finalizate prea curând”, se spe­cifică în documentul Depar­ta­mentului de Stat SUA.

Un aspect extrem de inte­re­sant din raportul respectiv este cel care face referire la faptul că, deşi nu s-au raportat implicări ale unor oficiali ro­mâni în sprijinirea activităţilor de trafic de persoane, într-un proces derulat în Marea Brita­nie, în care inculpaţi erau trafi­canţi de persoane români, s-a susţinut oficial faptul că în Ro­mânia Poliţia e conştientă de ani de zile de dimensiunile feno­menului de trafic cu minori, dar că nu a luat măsuri ferme în acest sens până când nu a fost forţată de autorităţile britanice.

Cu instrumentarea defec­tuoa­să a acestor cazuri de către autorităţile din România este pusă în legătură şi creşterea numărului de victime ale trafi­cului de persoane, consemnate în raportul american : de la 780 de victime în 2009 la 1.154 de victime în 2010.

O treime dintre traficanţi, judecaţi în libertate

Şi în vestul ţării feno­me­nul traficului de persoane a cres­cut, iar cele mai sugestive date în acest sens sunt cele ale struc­turii teritoriale a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Teroris­mului, care, anul trecut, a avut 11 rechizitorii, faţă de şase în 2009, şi a trimis în judecată 27 de persoane, faţă de zece per­soane, câte a trimis în 2009.

Şi în vestul ţării au existat însă modalităţi originale de judecare a traficanţilor de persoane. Cum în cazul acestei infracţiuni există probabilitate foarte mare ca persoanele trimise în judecată să încerce să convingă martorii, respectiv victimele lor, să-şi schimbe depoziţiile şi mărturiile, măsura judecării în stare de libertate ar trebui să fie foarte rară. Cu toate acestea, în Timiş, din cele 27 de persoane trimise în ju­decată anul trecut pentru tra­fic de persoane, doar 18 au fost judecate în stare de arest, restul fiind lăsate să se bucure de libertate.

Număr în creştere de victime, în Timiş

Datele D.I.I.C.O.T., legate de creşterea fenomenului trafi­cului de persoane, sunt confir­mate şi de informaţiile Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane, structură aflată în subordinea Ministerului Admi­nistraţiei şi Internelor, cu atri­buţii de coordonare, evaluare şi monitorizare la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia.

“În vestul ţării am înregis­trat în ultima perioadă un nu­măr foarte mare de victime mi­nore ale traficului de persoane. E vorba de fete, dar şi de băieţi cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani, traficaţi în scop de ex­ploa­tare sexuală. Majoritatea provin din familii dezorganizate, afec­tate de sărăcie”, spune Lau­renţiu Dincă, director al Cen­trului Regional Timişoara al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane.

Conform datelor A.N.I.T.P., judeţele din zona de vest şi nord-vest a României au repre­zentat principalele surse ale traficului de persoane la nivel naţional. Anul trecut, pe primele şase luni, judeţele Timiş, Bihor, Satu-Mare, Bistri­ţa-Năsăud şi Maramureş au în­sumat 158 de victime, ceea ce reprezintă 42% din total.

La numărul de femei care au fost victime ale traficului de persoane, Timişul ocupă locul trei pe ţară ca judeţ de prove­nienţă, după Dolj şi Argeş.

Timişul a ajuns să stea mai rău decât Caraş-Severinul – care a fost ani în şir judeţ-problemă din acest punct de vedere, de aici fiind racolate cele mai mul­te femei de către traficanţii de persoane. Anul trecut, din Ti­miş au fost racolate de şapte ori mai multe femei pentru trafic decât în Caraş-Severin.“Într-ade­văr, din punct de vedere al nu­mărului de victime, în prezent situaţia e mai gravă în Timiş de­cât în Caraş Severin”, confir­mă Laurenţiu Dincă. Majorita­tea au fost traficate în scop de exploatare sexuală “74% din victimele femei fiind exploatate prin această modalitate pe stra­dă, în locuinţe, cluburi sau bor­deluri”, precizează reprezen­tanţii A.N.I.T.P.

Nu traficul extern, ci cel intern, spre alte zone, a ajuns, însă, să fie principala destinaţie a victimelor. Femeile racolate din Timiş care nu au fost trafi­cate intern au fost “exportate” spre Italia, Spania, Germania şi Cehia.

În ceea ce priveşte bărba­ţii victime ale traficului, Timişul este pe locul întâi pe ţară ca loc de provenienţă a victimelor, la mare distanţă urmând judeţele Bihor şi Satu Mare. “Recru­tarea a fost realizată în mai mult de 50% din cazuri de către persoane necunoscute anterior victimelor, de cele mai multe ori prin promiterea unui loc de muncă în străinătate. Cea mai utilizată exploatare pentru victi­mele de gen masculin, a fost, şi pentru această perioadă, munca forţată (67% din total), cel mai uzual sector de activitate fiind agricultura, urmată de munca în construcţii”, explică repre­zentanţii A.N.I.T.P.

Şi în ceea ce priveşte mi­norii traficaţi, Timişul a reuşit performanţa ca, pe ultima pe­rioadă monitorizată de A.N.­I.T.P., să fie judeţul cu cel mai mare număr de victime, ur­mând, la distanţă, Dolj, Braşov, Hunedoara şi Bistriţa-Năsăud.“Recrutarea pentru trafic a fost realizată pentru un procent de 58% de către cunoştinţe, prin abordarea directă a victimei cu oferte pentru prostituţie, oferte de muncă în străinătate sau în ţară sau pentru cerşetorie, călătorie. În cazul minorilor exploatarea sexuală este pre­dominantă, 94 de minori fiind exploataţi astfel pe stradă, în locuinţe, bordeluri, cluburi”, spun reprezentanţii A.N.I.T.P.

Refugiu pentru victime, asigurat de Mitropolia Banatului

Din fericire, în ultimii ani un număr tot mai mare de seg­mente ale societăţii se implică în ajutorarea şi consilierea vic­timelor traficului de persoane, şi altfel decât prin proiecte ce prevăd doar organizarea de se­minarii şi împărţirea de pliante.

Un astfel de proiect deru­lează şi Mitropolia Banatului care s-a implicat de patru ani, prin Fundaţia Filantropia Timi­şoara, în realizarea unui Refu­giu de tranzit pentru victimele traficului de fiinţe umane, trafi­cate în Europa de Vest şi Bal­cani. “Prin aceste refugiu victi­melor li se acordă servicii re­zidenţiale, consiliere psiholo­gi­că şi spirituală, adăpost şi li se oferă şi oportunităţi de reinte­gra­re pro­fesională”, spune părin­tele Alin Cuza, consilier social în cadrul Mitropoliei Banatului.

Proiectul a început cu nişte obiective foarte clare şi realiste : protejarea într-un mediu secu­rizat a 25 de persoane traficate pe an, acordarea de servicii de consiliere psihologică şi recu­perare, reintegrarea în familiile de provenienţă, reconversie profesională şi integrare în societate.

Proiectul ar putea fi însă extins în următorii ani, pentru a beneficia de el un număr mult mai mare de victime ale trafi­cului de persoane. În acest sens, Refugiul de tranzit pentru victi­mele traficului de fiinţe umane are deja o colaborare foarte bu­nă atât cu Organizaţia Interna­ţională pentru Migraţie, care a furnizat date despre cazuri şi de asemenea a furnizat suportul material necesar pentru diver­se demersuri pe caz, cât şi cu Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane.